„Mâna nevăzută a lui Dumnezeu” și votul irațional. De ce „suveranismul” agravează problemele pe care pretinde că le rezolvă

Prin componenta lor ruralistă și antimodernă, asemenea formațiuni (legionari, național-comuniști, vadimiști, „diaconiști”, auriști sau „georgiști”) idealizează un trecut mizer, sărac și servil, căutând simultan să blocheze apariția oricărui patriotism constituțional, bazat pe valori civice împărtășite de toți cetățenii. 

Te-ai fi așteptat ca frica românilor de „străini” și de prezentul care le cerea un plus de educație, de finețe morală și de tărie sufletească să scadă odată cu trecerea timpului și eliberarea din formulele totalitare nazi-fasciste sau bolșevice. În mare parte, o asemenea maturizare psihosocială și intelectuală s-a produs, numai că ea s-a manifestat sporadic și insular. 

Ultimul lucru la care m-aș fi așteptat, la finalul lui 2024, viza „urgența” subită de a le explica unor compatrioți că e preferabil să fii liber, tot mai prosper și suveran într-un club democratic precum Uniunea Europeană decât să fii sclav al imperiului rus, pauperizat de oligarhii criminale și izolat de lumea civilizată. 

Criza sistemului iohannisto-uselist a scos la iveală un volum colectiv de frustrare nemaipomenit. Frustrarea aceasta masivă exprimă nemulțumirea individului, care se consideră insuficient respectat. 

Recomandări

Adina Buzatu joacă la prescripție în dosarul de evaziune fiscală cu prejudiciu de 3 milioane de euro. Cum a tergiversat procesul

Nimic mai just, dacă ne gândim că statul român a generat o castă de funcționari care se uită de sus atât la omul simplu, dependent de asistența socială, cât și la cel emancipat, care stă pe propriile picioare, ca antreprenor, patron sau exponent al profesiunilor liberale. 

Absurditatea valului de frustrare capturat de „polul suveranist” provine din faptul că, dincolo de furia antisistem, acesta contestă avantajele apartenenței la UE și NATO. În loc să admitem că trăim mult mai bine chiar decât acum zece – ca să nu mai spunem 50 de ani – grație integrării în cele două organizații fundamentale pentru ordinea civilizației euro-americane, noi socotim că „sistemul” nostru neofeudal, bazat pe clientelism, rente și sinecuri, e „prea supus” instanțelor politice de la Bruxelles. 

În loc să ameliorăm sistemul, refuzând antiselecția pe care s-a construit și revendicând mobilitatea socială meritocratică, noi ne explicăm sentimentul ratării prin speranța că dacă AUR-POT-SOS și Georgescu/Simion ar prelua puterea, ne-am face brusc mai respectați în străinătate. Dragnea, care plătise bani grei ca să apară într-un colț de poză cu Trump sau dl Ciolacu, care l-a pupat mumos pe omologul britanic, în fața reședinței sale din 10, Downing Street, n-ar trebui înlocuiți prin lideri cu CV netrucat și un nivel de cultură adecvat dialogului internațional din secolul 21, ci prin delegații asudate, în sumane și ițari, care ar sparge ceapa cu pumnul pe mesele de reuniuni de la Comisia Europeană. 

Recomandări

„Filozofia” lui Călin Georgescu și marea răzbunare

Nevroza de subdezvoltare și refugiul visceral în mitologia „suveranistă” au dat în clocot taman când, prin efortul fiecăruia și efectul fondurilor europene de convergență, am început cu adevărat să contăm nu doar prin poziția noastră strategică, la porțile despotismului asiatic, ci printr-o economie, o infrastructură energetică, o piață internă și o forță armată de indiscutabilă importanță regională. 

Scenariul „regăsirii unei adevărate suveranități” nu e doar ipotetic. Diana Șoșoacă, bunăoară, a fost aleasă pentru a reprezenta țara în Parlamentul European. Singura ei contribuție la sporirea „prestigiului” României în legislativul comunitar a constat într-o repriză de urlete, stuchituri și blesteme, în ie XXL și cu botniță neagră: un jalnic număr de isterie suburbană, soldat cu evacuarea din sală a turbulentului personaj. 

Tot ce vreau să arăt e că nu trebuie să ne revoltăm împotriva „sistemului” românesc pentru că, de bine, de rău, ne-a adus în UE și NATO, ci pentru că am acceptat decăderea lui la nivel de bodegă, socotind că șmecherașii agramați și activiștii corupți, controlați de servicii secrete abuziv implicate în politică, ne reprezintă mai bine decât compatrioții școliți, poligloți și suficient de inteligenți pentru a înțelege corect mizele dezbaterilor contemporane. 

Recomandări

Concluziile tragediei aviatice de la Letca Nouă. Cum au murit pilotul și tânăra de 28 de ani care primise zborul drept cadou de la iubit

Ca să schimbăm ceea ce eventual nu ne convine în funcționarea UE și NATO, nu avem nevoie de scandalagii semidocți și nici de argați complexați, ci de o garnitură politică eurocompatibilă. 

Faptul că până și politicienii din anii 1990 și 2000 ni se par azi mult mai competenți decât năucii „suveraniști” care au invadat recent forul legislativ (cu Gigi Becali în comisia juridică) e doar vina noastră, nu a Ursulei von der Leyen sau a lui Mark Rutte. 

Chiar dacă șefa POT (ai cărei colegi s-au lipit imediat de grupul PSD) e convinsă că a fost introdusă în parlament de „mâna nevăzută a lui Dumnezeu”, realitatea e că a ajuns acolo pe un val de revoltă populară prost orientată, care nu soluționează niciuna dintre problemele reale cu care ne confruntăm. Se cuvine, așadar, să pariem măcar pe „mintea românului cea de pe urmă”, pentru că altceva nu mai avem la dispoziție, cel puțin în următorii patru ani. 

Urmărește-ne pe Google News