Nimicul care va veni
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Sir James Matthew Barrie s-a născut în Scoția în primăvara lui 1860 și a murit în vara lui 1937, la Londra. De la el ne-a rămas cel puțin o poveste care a avut ecou în toate generațiile de oameni, atâta timp cât au trăit pe pământ oameni: Peter Pan.
J.M. Barrie este unul dintre puținii oameni care au înțeles exact ce este o copilărie. El a putut să constate că nimic din ce se întâmplă după doisprezece ani nu prea contează cu adevărat și că ai nevoie de primii ani din viața unui om ca să știi cum va fi continuarea.
Și tot J.M. Barrie a înțeles exact și ce este tinerețea. El a fost în stare să ne lase ideea aceasta grozavă: Nu sunt atât de tânăr, încât să știu totul.
Și aici ajungem unde voiam să vă aduc: și anume, la tinerețe și la ce se știe în tinerețe și despre tinerețe.
În România, nici tinerii nu o duc mai grozav decât bătrânii (se știe) sau decât copiii (sunt atâția copii care se culcă flămânzi în țara asta, încât ăsta ar trebui să fie, provizoriu, imnul nostru național – corul mațelor goale ar trebui să răsune în Casa Poporului până ne vine mintea la cap și sufletul în inimă).
Dar nu despre cazurile extreme vreau să vă scriu, ci despre tânărul mediu statistic. Așa cum îl putem constata pe stradă, în școli, în mijloacele de transport în comun, în trafic. Ce modele are? La cine se raportează? Care îi sunt valorile? Care îi este orizontul? Ce crede despre dreptate, despre adevăr, despre libertate, despre demnitate umană și despre valoare. Ce muzică ascultă? În cine crede? Ce înseamnă pentru tânărul acesta cuvântul dat?
Îndrăznesc un diagnostic, bazat strict pe observație. România stă foarte, foarte prost cu prezentul, dar nici viitorul nu se arată grozav.
Dar tinerii au și această uluitoare capacitate de a schimba și de a se schimba. De a deveni alții și de a face lumea din jurul lor alta – mai bună.
Dacă trebuie să ne legăm speranța de ceva, doar de tineri ne putem lega. De la ei trebuie să vină schimbarea, iar schimbarea nu va veni atâta timp cât modelele sunt loazele, borfașii, prostituatele de toate sexele, neobrăzații și odioase creaturi post-sapiens, lipsite de creier și obraz.
Adevăratul plan național de redresare și reziliență ar trebui să înceapă de la noile generații, care ar trebui educate cu totul și cu totul altfel decât cele dinainte. Nu doar cu Gelu, Glad, Menumorut, formarea statelor medievale românești și comentarii la romanul „Ion”.
Singura schimbare posibilă pentru România este ca tinerii ei să aibă educație juridică, financiară, morală, civică, sexuală, să învețe nu doar matematică și limbi străine (nici nu îndrăznesc să visez la o cultură clasică, în care latina să redevină esențială!), ci și despre gestionarea emoțiilor, să li se cultive umanitatea și empatia.
Și după aceea vor veni toate, chiar și decența în serviciul public.
Dacă nu, nu va veni nimic. Dar și nimicul care va veni va fi mai rău decât nimicul de acum.
Deocamdată, știți cazul: se merge pe bază de șpagă de la naștere până la groapă. Și asta, fără să fie, se numește în România „viață”.
Foto: Dumitru Angelescu
gheorghe_2 03.11.2024, 01:08
Prea târziu. Probleme de genul ăsta trebuia să ne punem acum 30 de ani, nu după trecerea unei generații. Acum nu vom face decât să culegem roadele și să așteptăm ca mâine să fie tot mai rău, până vom ajunge acolo unde merităm, cu adevărat