”Nu-ți pasă că pierim?!” Cum s-au întâlnit băiatul de pe cal, din Iași, și bătrânul fără un plămân, din Piața San Pietro
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În aceste zile, pare că sunt atât de multe argumente pentru care să ne temem și atât de puține temeiuri de speranță. Dar un tânăr ”năcăjit” din România și capul Bisericii care inspiră miliarde de pământeni vor să ne transmită ceva.
Cuprins:
Un tânăr merge cu calul în Iași, un bătrân vorbește în Piața San Pietro din Roma.
Pe primul îl cheamă Sergiu Ion și locuiește într-un bordei fără lumină ”doar de la sobă ce mai vine lumina”. Soția lui Sergiu a născut acum două zile. ”Aveam două fete, am și un băiet”, zâmbește el.
”Un rom fără ocupație, care a încetinit circulația rutieră”
Pentru că nu l-au lăsat să urce în tramvai, ”de la coronavirus”, băiatul și-a luat calul și a plecat la maternitate ca să-i ducă soției de-ale gurii. Nu are telefon, de aceea reporterii de la Bună Ziua Iași l-au găsit cu greu.
Băiatul trăiește în Dallas, cartierul cel mai amărât al Iașiului. Cară fier vechi, pentru 40-50 de lei pe zi, dar 15 lei dă pe lucerna pentru cal. ”Mănânc și eu, mănâncă și el”, își explică omul traiul.
Până azi, acesta era un model de afacere depășit. Cum să trăiască el și să trăiască și alții?
Iar tânărul pe cal, venind din Dallas, ar fi fost probabil numit ”un rom fără ocupație, care a tulburat circulația rutieră”. L-am fi amendat pentru că încetinește lumea.
Astăzi, bătrânul din Piața San Pietro îi spune lui Iisus: ”În această lume a noastră, pe care o iubești mai mult decât o iubim noi, am mers cu toată viteza înainte, simțindu-ne puternici și capabili de orice”.
E o furtună cumplită și Domnul doarme la pupă
Papa Francisc stă singur, sub o ploaie mută, în spațiul de necuprins, privit azi doar de coloanele albe, sculptate de Bernini acum aproape patru secole. Bătrânul e cel mai fragil dintre noi, la 83 de ani și fără un plămân. E păzit de deasupra de un fel de șopron, aproape ca în cartierul Dallas, dar cu câteva spoturi luminoase.
Nu ne-am oprit în fața apelurilor tale, nu ne-am trezit în fața războaielor și a nedreptăților planetare, nu am ascultat glasul celor săraci, al planetei noastre grav bolnave. Am continuat fără teamă, crezând că vom rămâne mereu sănătoşi într-o lume bolnavă. Acum, în timp ce suntem pe o mare agitată, te implorăm: Trezeşte-te, Doamne!
Papa Francisc:
Rugăciunea bărbatului alb la față pornește de la parabola lui Iisus, care navighează pe mare, alături de discipoli. E o furtună cumplită și barca se clatină. Iar, spre mirarea tuturor, Domnul doarme la pupă, în capătul cel mai expus al bărcii, primul care se va scufunda, dacă barca va eșua.
”Fragili și dezorientați, dar în acelaşi timp importanţi şi necesari”
”Nu-ți pasă că pierim?!”, îl întreabă tovarășii săi de drum pe Iisus, înfricoșați pe bună dreptate.
”Asemenea discipolilor din Evanghelie am fost luați prin surprindere de o furtună neașteptată și furioasă. Ne-am dat seama că suntem în aceeași barcă, toți fragili și dezorientați, dar în acelaşi timp importanţi şi necesari, chemaţi cu toţii să rămânem împreună, având toţi nevoie să ne aducem mângâiere unii altora. Pe această barcă… suntem cu toţii”.
”Certitudinile false şi inutile cu care ne-am întocmit agendele”
Imaginile din Piața Sfântul Petru, un om singur în mijlocul unei eternități, te împietresc.
Sunt înfricoșătoare, poate la fel precum secvențele din spitalele din nordul Italiei și din clinicile Spaniei, unele dintre cel mai bine finanțate sisteme medicale până acum ceva vreme. Căci, după criza din 2008, s-a tăiat mult din fondurile sistemului sanitar.
În schimb, am băgat bani în egourile noastre. Dar a venit urgia și ne-a zdruncinat barca. ”Furtuna demască vulnerabilitatea noastră și lasă descoperite certitudinile false şi inutile cu care ne-am întocmit agendele, proiectele noastre, obişnuinţele şi priorităţile noastre”. Și, din nou, vorbește bătrânul.
O dată cu furtuna s-a șters și machiajul acelor stereotipuri cu care acopeream “egourile” noastre, mereu preocupaţi de propria imagine; și a rămas descoperită, din nou, acea binecuvântată apartenență comună de la care nu ne putem sustrage: apartenența ca frați.
Papa Francisc
Nu vor să ne certe
Un om traversează pe cal un oraș aproape nepopulat, un om vorbește într-o piață părăsită.”Nu-ți pasă că pierim?!”, îl întreabă discipolii pe Iisus.
Și el le răspunde: «De ce sunteţi fricoşi? Încă nu aveţi credinţă?».
Sincer, e cam enervantă replica. Ne temem, ce e așa de greu de înțeles?
Dar Domnul, bătrânul și tânărul pe cal nu vor să ne certe. E bine că stăm în case, cei care putem, însă cel mai important e să ne străduim să nu ne pierdem speranța și credința că vom izbândi. Dacă băiatul fără resurse din cartierul Dallas, ”sunt năcăjit”, mărturisește el ziariștilor, și argentinianul ajuns Papă, plasat azi în toate grupurile de risc ale COVID-19, dacă ei sunt curajoși, noi de ce nu putem fi?
În fața suferinței se măsoară adevăratul stadiu de dezvoltare a popoarelor noastre.
Papa Francisc
”Nimeni nu se salvează singur”
Papa Francisc se roagă pentru cei ca Sergiu, care dacă n-a avut mașină a vrut să ia tramvaiul și, dacă n-a avut tramvai, a luat calul.
”Vieţile noastre sunt întreţesute şi susţinute de persoane obişnuite – de obicei uitate – care nu apar în titluri de ziare şi de reviste, nici pe marile pasarele ale ultimului show, dar care, fără îndoială, scriu astăzi evenimentele decisive ale istoriei noastre: medici, infirmieri şi infirmiere, angajaţi din supermarketuri, agenţi de poliţie, îngrijitori, transportatori, forţe de ordine, voluntari, preoţi, persoane consacrate şi mulţi alţii care au înţeles că nimeni nu se salvează singur”.
***
Oamenii din barcă i se adresează din nou: „Tu, Doamne, nu ne lăsa în voia furtunii. Iar el repetă: «Nu vă temeți»”.
”Ne ceri să nu ne temem”, îi spune bătrânul fără un plămân din mijlocul pieței San Pietro. ”Dar credinţa noastră este slabă şi suntem cuprinşi de teamă”, recunoaște Papa Francisc ceea ce simțim cu toții.
El repetă: «Nu vă temeți»”.
***
Aici este predica integrală a Papei Francis din 27 martie 2020, una dintre cele mai puternice rugăciuni rostite de un singur om, în numele a miliarde.
