Oamenii vulnerabili au ajuns responsabili de poluarea aerului în București. Care sunt cauzele reale ale „arderilor ilegale de deșeuri”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O lege nouă, pe drum spre promulgare, interzice firmelor să mai cumpere de la persoane fizice metale feroase, neferoase și aliaje, o măsură care își propune să adreseze problema „arderilor ilegale de deșeuri”. Practic, pedepsește oamenii săraci care ard cabluri pentru un venit, cu șanse chestionabile de a îmbunătăți calitatea aerului prin asta.
Cuprins:
Calitatea aerului a fost întotdeauna o problemă majoră în București, un oraș unde spațiile verzi au fost constant sacrificate în favoarea asfaltului, unde traficul este complet scăpat de sub control, un oraș înconjurat de trei gropi de gunoi, iar încălzirea vine de la termocentrale învechite, care ard combustibili fosili. În ultima vreme, toate aceste probleme au fost devansate ca amploare în spațiul public de „arderile ilegale de deșeuri”, o problemă care a devenit în primul rând un atac la adresa oamenilor vulnerabili și o instigare la rasism.
Poluarea e mare în București, o știm chiar dacă nu avem date
Prima problemă cu aerul este că nu prea avem date, prin urmare nu știm exact cât de mult contribuie fiecare sursă la poluarea aerului din București. S-a scris destul de mult despre rețeaua națională de monitorizare a calității aerului gestionată de Ministerul Mediului care are defecțiuni în mod constant de foarte mulți ani.
Rețeaua are opt stații de măsurare a aerului în București care transmit date pe calitateaer.ro, iar harta e de multe ori gri, ceea ce înseamnă „lipsă date”. Dar chiar și pe baza datelor parțiale, România a fost condamnată la Curtea Europeană de Justiție pentru încălcarea constantă a limitelor de poluare. Cel puțin la capitolul date, Primăria București a comisionat realizarea unui studiu despre sursele de poluare a aerului pe care îl așteptăm să apară în următorul an.
Programele autorităților: Rabla și mașinile electrice
În lipsa datelor, ne bazăm pe „common sense” și dăm vina pe transport, ceea ce probabil va confirma și studiul. Din păcate, accentul cade pe lenea oamenilor care vor să stea confortabil în mașini și nu pe lipsa de responsabilitate a autorităților, care ar trebui să facă benzi unice pentru transportul public, piste de biciclete, zone pietonale, zone cu emisii reduse și altele.
Ținând cont de asta, e ironic că cel mai „de succes” program al Ministerului Mediului este programul Rabla care, deși nu și-a dovedit vreun efect pozitiv asupra aerului în ultimii 17 ani de când există, continuă să pună mașini noi în circulație. Același trend de a aglomera spațiul public cu mașini este susținut și de promovarea achiziționării de mașini electrice prin același program, ignorând complet că o mașină electrică trebuie să circule 8 ani ca să compenseze pentru emisiile produse în faza de producție.
Arderile de deșeuri și rasismul de la Garda de Mediu
Dar sursa despre care se discută cel mai mult în prezent este „arderea ilegală de deșeuri”, o sintagmă sub care se ascund, de fapt, mai multe probleme.
Interesul pentru „arderile ilegale de deșeuri” a crescut ca urmare a unei campanii susținute a fostului șef al Gărzii Naționale de Mediu, Octavian Berceanu, prin care a corelat măsurătorile îngrijorătoare înregistrate de senzori mobili de monitorizare a calității aerului - care au crescut ca număr ca urmare a mai multor inițiative cetățenești - cu arderile care au loc în comunitățile din jurul Bucureștiului. El a început această campanie arătând cu degetul comunitatea din Sintești, unde oamenii ard cabluri pentru a recupera fierul și a face bani.
Postările sale, urmate de descinderi cu echipe de televiziune sau ale Gărzii de Mediu, au stârnit un val de atacuri rasiste și clasiste la adresa oamenilor din jurul Capitalei care poluează aerul din București.
Instigarea la rasism continuă la Garda Națională de Mediu care, într-o postare recentă, menționa că au fost constatate arderi ilegale într-o comunitate romă, o precizare complet irelevantă, dar prin care își asigură susținerea publicului pentru acțiuni împotriva oamenilor vulnerabili, în timp ce beneficiarii reali ai arderilor rămân nederanjați.
Într-o altă postare pe Facebook, Garda de Mediu atacă o femeie bolnavă și într-o situație socială deplorabilă pe care o acuză de poluare a aerului prin arderea unor deșeuri în București.
Pe lângă cinism și lipsă de compasiune, Garda de Mediu arată și faptul că nu înțelege fenomenul și se agită pentru niște cazuri nesemnificative pentru poluarea aerului, dar semnificative pentru nevoia de protecție socială înainte de toate.
Care sunt cauzele care duc la „arderile ilegale de deșeuri”
„Arderile ilegale de deșeuri” sunt într-adevăr o problemă reală și importantă. Dar sunt o problemă complexă care înseamnă, de fapt, mai multe fenomene cu cauze și soluții diferite. Când se vorbește despre „arderi ilegale de deșeuri”, se amestecă, de fapt, mai multe probleme:
În primul rând, există o problemă a „arderilor ilegale de deșeuri” din cauza firmelor de dezmembrări auto care s-au înmulțit ca urmare a programului Rabla. Tema centrală a campaniei lui Octavian Berceanu a fost arderea cablurilor în special de către oameni săraci din Sintești și alte comunități sărace din jurul Bucureștiului, care le ard pentru a recupera materiale pe care le pot vinde la firmele de colectare de deșeuri feroase. Potrivit propriilor explicații din partea fostului comisar, arderea cablurilor, a carcaselor auto și a altor materiale se întâmplă din cauză că oamenii sunt plătiți „în natură” de firmele de dezmembrări și sunt nevoiți să le ardă pentru a face bani din ele.
În al doilea rând, lipsa de infrastructură pentru eliminarea deșeurilor reprezintă o altă problemă.
Arderea deșeurilor este o practică comună, întâlnită mai ales în mediul rural, prin care oamenii scapă de deșeuri, pentru care nu au infrastructură de eliminare sau accesul la infrastructură este prea scump. În jurul Bucureștiului se întâmplă din cauza lipsei infrastructurii, a prețului infrastructurii care nu poate fi suportat sau pentru că se dorește ocolirea prețului.
În ultimul rând, „arderile ilegale de deșeuri” sunt o problemă cauzată de sărăcia energetică. Sobele din cartierele de case sunt o sursă de poluare a aerului, iar în București există un număr ridicat de oameni care se încălzesc cu sobe care ard nu doar cu lemne, ci și cu reziduuri uneori chiar toxice, din cauza prețului ridicat la lemn de foc. Asta înseamnă că arderile ilegale de deșeuri sunt rezultatul fenomenului de sărăcie energetică, adică a imposibilității oamenilor vulnerabili de a-și asigura nevoile energetice. Includerea sărăciei energetice în această oală a arderilor ilegale de deșeuri înseamnă o lipsă de cunoaștere, de înțelegere și de disponibilitate de a găsi soluții potrivite din partea celor care promovează această confuzie.
Deci, atunci când vorbim despre „arderi ilegale de deșeuri”, trebuie să vorbim și despre încălcarea drepturilor de muncă de către firmele de dezmembrări în contextul promovării unui proiect aparent menit să rezolve problema poluării. Trebuie să vorbim despre lipsa de infrastructură și costul infrastructurii. Și trebuie să vorbim despre sărăcia energetică, un fenomen global cauzat de adâncirea inegalităților sociale.
Oamenii vulnerabili, primii condamnați
Indiferent la care din temele de mai sus se referă cei care vorbesc despre „arderile ilegale de deșeuri”, e destul de clar că vorbim în primul rând de oameni vulnerabili.
Fie că ard cabluri să facă bani din fier, fie că pun plastic pe foc pentru că nu au bani de lemne sau ard deșeurile, ca să nu plătească serviciul de salubritate, e important să înțelegem motivele pentru care oamenii recurg la aceste gesturi. Cu siguranță sunt și cazuri de oameni care comit fapte ilegale fără o justificare socială neapărat, dar e absurd dăm vina din cauza unor prejudecăți rasiale și de clasă pe oamenii care nu au alternative, într-o țară în care mediul e abuzat în mod constant de corporații și guverne.
