Orbeşte, în Gaza. Omul Providenţial şi războiul său sfânt
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Premierul Benjamin Netanyahu citeşte până şi Tanakh-ul în cheia propagandei. Scriam în urmă cu două zile că Gideon - personajul biblic după care, în dubla calitate de prim-ministru şi comandant al Armatei, şi-a intitulat „Carele lui Gideon” ultima operaţiune militară de anihilare în Gaza - este un fake, o licenţă imagologică.
În a doua carte, Judecătorii, din secţiunea a doua a Tanakh (Biblia Evreilor) - respectiv Torah, Nevi'im (Profeţii) şi Ketuvim (Scrierile) - găsim istoria lui Gideon şi aflăm că armele folosite de el pentru a-i învinge pe madianiţi au fost torţele, ulcioarele şi trâmbiţele. Cu acestea şi-a făcut duşmanii să creadă că are nu doar trei sute de luptători, ci mii şi mii. Carele aparţineau madianiţilor, ei erau cei puternici şi bine înarmaţi, nu Gideon. În felul acesta, fără să-şi propună, premierul Netanyahu i-a oferit personajului biblic o înzestrare pe care, mutatis mutandis, doar armata sa o are, cu sprijinul consistent al partenerului strategic american.
Nu e prima oară când prim-ministrul de la Ierusalim se foloseşte de citate din cărţile sfinte pentru a-şi justifice acţiunile politico-militare. De când i-a adus la guvernare - în ton cu kahaniştii (urmaşii rabinului extremist new-yorkez Meir Kahane, un individ asasinat în 1990 şi amestecat la vremea vieţii lui într-o groază de acţiuni teroriste, săvârşite atât pe teritoriul Statelor Unite cât şi pe teritoriul Israelului).
După atacul barbar al Hamas din 7 octombrie 2023, premierul Netanyahu s-a adresat atât propriilor cetăţeni, cât şi aliaţilor creştini, cu ţină clară spre creştinii evanghelici din SUA, ce susţin necondiţionat Israelul. Mai întâi a făcut o trimitere la cuvintele Noului Testament: „Noi suntem fiii luminii iar ei sunt fiii întunericului. Lumina va triumfa asupra întunericului”. A doua trimitere - citarea liberă şi sensibil reinterpretată din Isaia 60, 18: „Nu veți mai auzi de distrugere în țara voastră. Vom onora poporul nostru și vom lupta împreună până când va fi obținută victoria”. A pregătit sintagma „victorie totală” de mai târziu şi dat un o primă şi apăsată conotaţie religioasă războiului împotriva Hamas. (Încă Guvernul său de extremă dreapta kahanistă nu apucase să acrediteze teza că toţi plaestinienii din Gaza sunt Hamas).
Câteva zeci de ore mai târziu, înaintea declanşării atacului la sol, într-un al doilea discurs a stabilit, laconic dar intens, ceea ce în doctrina militară este cunoscut ca „rules of engagement” - circumstanțele, condițiile, nivelul și modul în care va fi aplicată forţa. Se adresa în primul rând armatei: „Trebuie să vă amintiţi ce v-a făcut Amalek!”. A plasat astfel armata israeliană pe firul unei genealogii şi într-un etos care datează din urmă cu trei mii de ani. Cu alte cuvinte, istoria se repetă, palestinienii (Amalek e numele unui popor) sunt amaleciţii zilelor noastre, iar ordinul de luptă împotriva celor care au săvârşit barbaria din 7 octombrie îl găsiţi în Cartea întâi a Regilor, când Samuel i-a spus lui Saul: „Asa grăieşte Domnul Atotțiitorul: Acum mă voi răzbuna pe ceea ce Amalek i-a făcut lui Israel, cum i-a aţinut el calea când acesta se suia din Egipt. Acum du-te şi loveşte-l pe Amalek şi toate ale lui, şi nimic dintr-ale lui să nu cruţi, ci să-l nimiceşti şi să-l dai pierzării, pe el şi toate ale lui şi să nu-ţi fie milă de el, să ucizi de la bărbat până la femeie, de la copil până la sugar, de la viţel până la oaie, de la cămilă până la asin”. (Măcar în treacăt fie spus, şi extremismul islamic îşi justifică acţiunile atroce cu citate din Coran).
Netanyahu se autoprofila, încă din octombrie 2023, ca Omul Providenţial, anunţa un război religios şi, vestindu-l, îşi argumenta acţiunile invocând nici mai mult nici mai puţin decât porunca lui Dumnezeu. Un nou Saul. Apoi, un purtător de cuvânt ai armatei - sub ochii unei lumi îngrozite de faptul că în Gaza se renunţase la obişnuitele avertismente adresate civililor înainte de lansarea unui atac aerian (aşa-numitele „ciocănituri în acoperiş”), sub ochii unei lumi îngrozite că zisele „bombe stupide” cu care se opera erau total contraindicate în spaţii aglomerate - a recunoscut: „accentul e pe daune și nu pe precizie”.
Omul Providenţial, premierul Netanyahu, n-a lăsat nici un dubiu că poartă un război sfânt. Numai latura strict personală era atee: interesul său imediat de rămâne la putere şi în libertate (un Om Providenţial nu poate fi împiedicat de nişte dosare penale să-şi salveze patria).
Din Guvern şi din Knesset (Parlament) aliaţii îl susţineau fără să clipească la propriile grozăvii. Pe 19 noiembrie 2023, deputatul Likud (partidul lui Netanyahu) Nissim Vaturi a postat pe Twitter că Gaza e Hamas şi ar trebui să i se dea foc, pentru că acolo nu există nevinovaţi. Cu nişte zile mai devreme, colega sa de Legislativ şi de partid, doamna Revital Gotliv, ca o adevărată vizionară, scria pe aceeaşi reţea de socializare că civilii din Gaza trebuie înfometaţi (dorinţa i-a fost îndeplinită, ce-i drept mai târziu decât spera). Exclud declaraţiile celor de la partidul kahanist din coaliţia de guvernare (asumate în programul politic), adică ale celor din partidul Otzma Yehudit (Puterea Evreiască) - expulzarea palestinienilor şi dezideratului Marelui Israel. Nu mai rostesc nici numele celor doi titani ai antipalestinianismului, Itamar Ben-Gvir (liderul formaţiunii politice mai sus invocate), şi Bezalel Smotrich, liderul sionismului religios de factură extremistă (jurase în aprilie: „Peste cadavrul meu va intra un alt grăunte de ajutor umanitar în Gaza”). Mai amintesc doar declaraţia tranşantă a lui Amichay Eliyahu, încă ministrul patrimoniului, care n-a exclus bomba nucleară ca o soluţie pentru Fâşia Gaza.
Războiul s-a transformat rapid într-un măcel de pedepsire: „Așa cum este scris în Tora, îmi voi urmări dușmanii și îi voi distruge”, a clamat Omul Providenţial. (Singura obiecţie - recunosc, pedantă - ar fi că citatul nu e din Tora, ci din următoarea secţiune a Tanakh-ului).
Logica politică a premierului şi comandantului armatei, Omul Providenţial Benjamin Netanyahu, e veche, dar funcţionează mereu: dezumanizează-ţi duşmanul şi, tratându-l ca pe un neom, prezintă-te ca un executant al poruncii lui Dumnezeu. Mai ales că - poate dezideratul personal cel mai important - îţi vei ascunde astfel păcatul de neiertat de a nu fi fost în stare să-ţi protejezi propriul popor în cumplita zi de 7 octombrie 2023.
