Ți-e frică să te pensionezi în România? Citește Cehov ca să prinzi curaj!

Dar când ai auzit întâmplător expresia „Este expirat”, într-o discuție între doi colegi de birou, te-ai simțit din nou ciudat, ca și cum un curent electric ți-ar fi străbătut trupul – fără însă să te trântească la pământ. Oare sunt expirat?, te-ai întrebat, prefăcându-te că urmărești atent ecranul computerului. N-ai avut curajul să mergi la colegii mai tineri și să-i întrebi direct dacă despre tine vorbeau.

De atunci, sintagma asta te-a urmărit. Iar urmărindu-i tu, la rândul tău, pe cei tineri – ca un câine bătrân – cum discută, cum glumesc între ei, cum își petrec pauzele de prânz și cum șeful a început să te ocolească, ți-ai spus: Să știi că sunt expirat! Ai recunoscut că te miști mai greu, că te concentrezi mai greu, că reacționezi… din ce în ce mai greu! Sufletul ți s-a frânt, sufletul tău expirat. 

Acum te gândești serios, fără să-i mărturisești vreunui prieten, să te pensionezi. Ai anii de muncă, potrivit legii, dar parcă nu mai ai răbdare să aștepți și vârsta legală. Oare merită să te pensionezi chiar și atunci când o vei împlini? Oare merită să te pensionezi acum, în România?

Despre situația ta pari lămurit: ești expirat. Dar România? Are statul român bani să-ți dea pensia – măcar una cât să supraviețuiești? Nu ești „special”, ești pensionar „normal”. Ai contribuit zeci de ani, meriți măcar o pensie decentă. Nu ești lacom, n-ai mari pretenții – cât meriți, atât să-ți dea statul! O pensie conform legii. O pensie care ți se cuvine.

Recomandări

Ce ar însemna ca România să fie retrogradată la „junk”. Viața cetățenilor ar deveni un calvar: salarii stagnante sau venituri pierdute complet

Are statul bani? Are, dacă face împrumuturi. În fiecare lună. E obligația lui să-ți achite pensia. Pensionează-te! Ce mai stai pe gânduri, expiratule?

Te gândești la un prieten de-al tău, care s-a pensionat anticipat. A avut sporuri de muncă grea și a ieșit cu o pensie bunicică. Tu n-o să apuci o pensie ca a lui. Dar ceea ce te crispează e altceva: prietenul tău, de doi (sau trei?) ani pensionar, „taie frunze la câini”. Adică, nu face nimic. Stă toată ziua și se uită la televizor. Și te sună la telefon să-ți povestească ce-a văzut la televizor. Asta-i viață de pensionar? Tu n-ai de gând să ieși la pensie ca să te uiți la televizor. Ai o reținere, o crispare, o jenă…

Dacă ieși la pensie, va avea statul bani să-ți plătească pensia? Se va împrumuta de pe piețele externe, la dobânzi uriașe, pentru că n-are bani, n-are venituri, are deficit excesiv – ai aflat de la televizor. Comisia Europeană a pus România în „procedura de deficit excesiv”.

Tu ai o jenă. Prietenul tău pensionar, cu pensia „bunicică”, n-are nicio jenă. Tu ești fraier. Ți-e teamă că vei împovăra statul. El e deștept: „Statul să se descurce! Să facă pe dracu în patru ca să-mi plătească pensia binemeritată”.

Recomandări

România, țara care nu știe să-și protejeze cetățenele. Mărturii din iadul femeilor maltratate: „Fetele mele au văzut multe scene în care a încercat să-mi taie gâtul”

Crisparea se adâncește până la depresie: dacă îți depui acum dosarul de pensionare și decizia vine peste un an sau doi? Ai aflat – tot de la televizor: Casa de Pensii n-are destui angajați să calculeze dosarele. Și dacă bugetarii vor fi dați afară, cine îți mai calculează pensia? Dacă, din grabă, ți-o calculează greșit? Dacă și puținii bani pe care ar trebui să-i primești nu vor fi plătiți, pentru că vistieria statului e goală? Dacă pensia nu-ți ajunge pentru medicamente, nici pentru un kil de roșii cu o bucățică de telemea? Dacă ți-o devorează inflația, energia scumpă, sau o boală incurabilă? Dacă vin și „decrețeii” la pensie? Ăștia vor goli bugetul! Ăștia sunt carnivori! Dacă te îmbolnăvești de oftică din cauza pensiei? Dacă mori, dracului, cu decizia în brațe? Măcar să mori ca un erou – un erou al luptei pentru pensie în România. O să-ți ridice cineva vreun monument al eroului necunoscut al supraviețuirii în România? Doar întrebări chinuitoare, care nu te lasă să trăiești… în România.

Nu mai sta pierdut în gânduri negre. Nu mai trage cu urechea la ce șușotesc colegii tineri. Nu-l mai înjura pe șef. Apucă-te de muncă! Lasă, naibii, pensia – și muncește!

Recomandări

Florin Poenaru, antropolog: „Bolojan administrează sărăcia cu mână de fier, sub pretextul eficienței. Reduce, taie, optimizează, dar fără să atingă privilegiile structurale”

Muncește! Muncește! Dincolo de limita de vârstă, dincolo de puterile tale, muncește numai cu gândul la muncă! Pentru că doar asta ți-a mai rămas de făcut în România: să muncești. Până ai să cazi din picioare. (Stai liniștit, vor suna la 112!) Până cazi la pat. Nu mai ai nevoie de leafă, de pensie, de prime, de concedii medicale – trebuie să muncești fără odihnă. Munca nu-i o rușine. Munca nu-i grea. Nu te mai plânge. Muncește, expiratule!

Muncește ca personajele din piesele lui Cehov. Scuze!… Acele personaje nu muncesc. Beau ceai și vorbesc, vorbesc… Totuși, în finalul piesei Unchiul Vanea, Sonia* are dreptate. Tocmai de aceea ți-o citesc, pentru că ți se potrivește:

„Vom trăi, unchiule Vanea! Vom trăi un șir lung, lung de zile, de seri nesfârșite; vom îndura cu răbdare încercările pe care ni le va trimite soarta; ne vom trudi pentru alții, și acum și la bătrânețe, fără să cunoaștem odihna și când ne va sosi ceasul…”.

Citește până la capăt ce-a scris Cehov! Poate n-o să-ți placă, dar citește! Nu te mai holba la televizor, să vezi dacă vor crește pensiile. Măcar cu atât să te alegi din viața ta în România: citește!

* „Unchiul Vanea”, de A.P. Cehov, Editura Polirom, pag. 182, traducere de Moni Ghelerter și R. Teculescu, anul 2016.                    

Foto ilustrativ: Shutterstock