Politicienii spun lucruri negândite. De ce nu cred în ideea votului de la 16 ani
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În loc să ne gândim să le dăm drept de vot tinerilor de la 16 ani, poate mai util ar fi să-i ajutăm să învețe cât mai mult și cât mai bine, astfel încât ei să devină cetățeni responsabili.
Actuala coaliție de guvernare, incapabilă să cadă de acord asupra unor lucruri mult mai simple, a anunțat triumfător că în cadrul planului multianual de reforme ar trebui să intre și modificarea Constituției. Că, cică, ar exista majoritatea parlamentară necesară, așa că ar trebui făcut și acest pas. Să fie.
Când însă mai mulți lideri politici au fost întrebați care ar fi modificările majore ce ar urma să fie aduse Constituției, Florin Cîțu, fost premier, fostă persoană importantă, fost lider de echipă câștigătoare, a răspuns că ar trebui ca cetățenii României să poată vota din momentul în care împlinesc vârsta de 16 ani.
Ideea nu este neapărat nouă, deși asta nu înseamnă că ea ar fi devenit o idee bună odată cu trecerea timpului. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei recomandă încă din 2011 tuturor statelor membre (47 la număr) să ia în calcul coborârea vârstei minime de la care se poate vota la 16 ani.
Unul dintre argumentele pentru această mișcare ar fi că tinerii nu sunt interesați de politică, dar că implicarea lor în procesul democratic mai devreme s-ar putea să le stârnească interesul și să-i facă să se implice.
Deseori, Austria, care încă din 2007 a coborât vârsta minimă de la care se poate vota la 16 ani, este dată de exemplu, pentru că de când s-a schimbat legea, participarea la vot în Austria este mai mare decât media europeană. Faptul că rezultatele acestor participări record au însemnat venirea la putere a unor politicieni care au transformat Austria în avanpostul intereselor rusești în chiar inima Europei sau cancelari nevoiți să demisioneze din cauza implicării în scandaluri de corupție pare să conteze mai puțin. Importantă este participarea, de parcă ar fi vorba despre jocurile olimpice, nu despre modul în care se decide soarta unor națiuni pentru cicluri de minimum patru ani.
Adevărul este că până acum am rezolvat cam toate problemele sistemului democratic din România și nu mai avem a ne gândi decât la asta: să se voteze de la 16 ani sau nu. Asta în țara în care președintele are un program confuz, numit România Educată, iar rata de promovare la examenul de Bacalaureat depășește două treimi doar în anii în care se relaxează condițiile de examen.
În România, coborârea vârstei de la care se poate vota la 16 ani ar însemna aproximativ 300.000 de potențiali alegători în plus, ducând numărul celor cu drept de vot la aproximativ 19.260.000 de oameni. Dacă în 2020 ar fi votat și toți, dar toți, cei care împliniseră 16 ani, participarea la vot n-ar fi crescut față de 33,3%, ci ar fi scăzut cu 0,3%. Pentru că, desigur, în același timp ar fi crescut și numărul alegătorilor la care se raportează prezența la vot.
Așadar, argumentul creșterii procentuale a prezenței la vot nu stă în picioare, cu atât mai mult cu cât noii votanți, cei între 16 și 18 ani, nu s-ar prezenta la vot în proporție de 100%.
Un alt argument pentru coborârea vârstei minime de vot este reprezentarea tinerilor în parlament sau în structurile legislative locale. Serios? Cum se poate face asta, dacă nu coborâm și vârsta de la care cetățenii pot fi aleși pentru anumite funcții? Adolescenții de 16 ani vor putea alege, dar de reprezentat vor fi reprezentați tot de către „moși”?
În acest moment, pentru a putea fi ales ca primar, consilier județean, consilier local sau președinte al consiliului județean trebuie să ai minimum 23 de ani, pentru a putea fi ales senator trebuie să ai minimum 33 de ani, iar pentru a deveni jucător de golf aproape profesionist și schior, adică pentru a ajunge președintele României, trebuie să ai minimum 35 de ani. Diferența de vârstă între un alegător de 16 ani și cel mai tânăr candidat posibil la funcția de președinte ar fi de 19 ani. Este o distanță de o generație, e clar că persoane despărțite de aproape 20 de ani nu se uită la aceleași desene animate, n-au aceleași repere și nici pe departe aceleași priorități. Alegătorul de 16 ani nu s-ar simți cu adevărat reprezentat nici de către un consilier local de 23 de ani, cu șapte ani mai mare. Șapte ani înseamnă aproape jumătate din viața unui alegător de 16 ani, o mulțime de timp.
La 16 ani poți începe să muncești cu forme legale, dar numai cu acordul părinților sau al tutorilor. Te poți căsători la 16 ani, dar numai în situații cu totul speciale. Poți conduce chiar și unele vehicule motorizate, dar există și aici suficiente limitări. La 16 ani nu ai voie să consumi alcool sau să fumezi. Pentru că se consideră că nu ai discernământul necesar pentru a putea alege singur să-ți faci rău. Dar, totuși, unii consideră că la 16 ani ani ai suficient discernământ pentru a decide cine să administreze banii pe care îi varsă în bugetul local și central părinții tăi.
Într-o țară în care 70% dintre cetățenii care au acum dreptul nu participă la vot pentru că nu regăsesc în ofertele electorale rezolvări la problemele lor reale, soluția redeșteptării pentru actul electoral și pentru democrație nu este creșterea numărului celor care au dreptul de a absenta în ziua alegerilor. Dar până și pentru politologi precum Cristian Preda, care mai și predau la facultatea de profil, pare mult mai dificil să imagineze alte rezolvări ale problemei.
De ce să imaginăm căi prin care să responsabilizăm politicienii și să-i determinăm să-și facă treaba și să-și respecte promisiunile, când este atât de simplu să găsim noi țapi ispășitori pentru eșecul programatic al atâtor generații de politruci și de sinecuriști?
Acum, vina guvernărilor eșuate este aruncată în spatele persoanelor în vârstă. Chipurile, lucrurile ar merge prost pentru că bătrânii votează aiurea. Atât de tare a prins aberația asta, încât am regăsit-o și în argumentația lui Eduard, adolescent din clasa a X-a, care ar vrea să voteze al 16 ani: „Atâta timp cât cetățenilor trecuți de o anumită vârstă, care poate nu mai gândesc clar și obiectiv, li se permite să voteze, alegând pentru următoarele generații, de ce să nu li se permită și tinerilor de 16 ani să voteze?”.
Atât de bine au lucrat de-a lungul timpului vârfurile vizibile ale intelighenției naționale anatemizându-i pe bătrânii care votează altfel decât voiau ei, încât astăzi, când Mircea Mihăieș (autorul unui memorabil editorial cu titlul „Matusalem votează”) a ajuns la 67 de ani, sau Gabriel Liiceanu (omul care-i înfiera pe știrbii bătrâni) și-a sărbătorit a 79-a aniversare, parcă n-ar mai vrea ei înșiși să fie supuși aceluiași linșaj. Poate de aia este nevoie de un nou grup, de o nouă generație asupra căreia să ne îndreptăm atenția și ura.
Cei peste 60 de ani care votează sunt, brusc, înțelepții națiunii, deci vina unor rezultate proaste la vot nu le poate aparține. Așa că avem nevoie de cei între 16 și 18 ani ca să le punem în cârcă eșecurile și frustrările noastre. Deși mult mai bine și mai folositor ar fi să-i lăsăm și să-i ajutăm să învețe, cât mai mult și cât mai bine. Dacă am aduce la urne o Românie cu adevărat educată în locul uneia ușor manipulabile am avea toți mult mai mult de câștigat.
foto: Hepta
