Câte vieți am sacrificat pentru imaginea PNL și pentru victoria îndoielnică în alegeri?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pe 5 octombrie, luni, așa cum era și normal, Grupul de Comunicare Strategică a trimis presei lista țărilor cu risc epidemiologic ridicat, țări plasate pe lista galbenă de către Institutul Național de Sănătate Publică. Cetățenii care vin din aceste țări, inclusiv cetățeni români, sunt obligați să stea în izolare la domiciliu timp de 14 zile. Această listă trebuia actualizată săptămânal. N-au mai făcut-o vreme de aproape o lună și jumătate. De ce?
Cuprins:
INSP a promis că va actualiza săptămânal lista
Nu este nimic extraordinar în asta, nimic neașteptat. Doar ne anunțase ministrul Bode, pe 21 iulie, că aceste liste vor fi actualizate săptămânal, pentru a ști la revenirea din ce țări se impune carantinarea, izolarea pentru 14 zile, ca să nu se răspândească boala.
“Azi, în Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, am emis o hotărâre care stă la baza Hotărârii de Guvern adoptate azi (marţi - n.r), în baza Legii 136 (Legea 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic - n. r.) şi anume: Institutul Naţional de Sănătate Publică săptămânal, în fiecare zi de luni, va actualiza lista ţărilor pentru care se instituie măsura carantinării, ţinând cont de acel coeficient număr de cazuri noi la 100.000 de locuitori în ultimele 14 zile. Acolo unde acest indicator va fi mai mic decât indicatorul României nu este obligatorie carantinarea…”.
Se poate ieși cu un test negativ în ziua a opta
Așadar, încă din iulie, INSP anunță în fiecare luni lista țărilor cu risc epidemiologic ridicat. Pe lista respectivă intră, în fiecare luni, țările în care numărul de cazuri noi cumulat pe 14 zile la 100.000 de locuitori este mai mare decât cel din România.
Așadar, pe 5 octombrie s-a anunțat, iar pe 7 octombrie a intrat în vigoare o listă care conține nu mai puțin de 9 țări noi din UE față de lista anterioară.
Față de comunicarea anterioară pe temă, cine vine de pe 7 octombrie încolo în România din Austria, Belgia, Danemarca, Franța, Luxemburg, Slovacia, Spania, Țările de Jos și Ungaria, în plus față de celelalte țări aflate deja pe listă, va fi nevoit să stea în carantină la domiciliu sau la domiciliul anunțat timp de 14 zile.
Va putea ieși mai repede din carantină dacă va face un test în cea de-a opta zi. Dacă testul va fi negativ, va putea ieși din carantină după 10 zile, în loc de 14.
Bun, bun, nimic neașteptat aici.
Chiar nimic?
De fapt, lista nu mai fusese actualizată din 27 august!
Știți când a fost actualizată ultima dată lista țărilor cu risc epidemiologic ridicat? Ultima dată înainte de 5 octombrie? Pe 27 august, intrând în vigoare pe 29 august.
Până pe 15 iunie, lista se chema “lista zonelor afectate” și se actualiza săptămânal, lunea. Din 22 iunie până pe 6 iulie, tot săptămânal, lunea, se publica lista actualizată a “statelor exceptate de la măsura de carantină”. Apoi, liniște până pe 25 iulie, când începe să se publice, săptămânal, “lista statelor cu risc epidemiologic ridicat”. Cei care reveneau din statele respective urmau să intre, repetăm, în carantină, timp de 14 zile.
Lista s-a actualizat aproape constant până pe 17 august. Apoi, deși trebuia ca lista să fie împrospătată pe 22 august, n-a fost. A fost recalculată de-abia pe 27 august, prima zi oficială de campanie electorală. Și după aia, până pe 5 octombrie, nimic. Pauză, liniște totală, pace în lume și pretenie între popoare.
De parcă nimic nu se mai schimbase în Europa și pe mapamond, de parcă virusul dispăruse, de parcă toate țările erau în siguranță. Chiar așa?
Să luăm țările apărute pe lista guvernului de-abia pe 5 octombrie:
- Franța trebuia să se afle pe lista statelor cu risc epidemiologic ridicat încă din 30 august, ziua în care a depășit România la numărul de cazuri cumulate în 14 zile la 100.000 de locuitori.
- Spania intra în mod normal pe această listă încă din 29 august, integral, nu doar pe regiuni.
- Belgia trebuia pusă pe listă din 16 septembrie, Ungaria din 17 septembrie, Țările de Jos din 18 septembrie și Austria din 19 septembrie, Luxemburg din 12 septembrie.
- Doar Slovacia de-abia de câteva zile.
Așadar, timp de o lună și șapte zile, oameni care ar fi trebuit să stea în carantină venind din Franța s-au plimbat liniștiți prin România, răspândind, potențial desigur, boala.
La fel cei din Spania. Cei veniți din Ungaria, Belgia, Țările de Jos, Austria și Luxemburg au avut la dispoziție minimum două săptămâni pentru a facilita SARS-CoV-2.
Și asta doar pentru că guvernul nu a mai actualizat timp de mai bine de o lună lista statelor cu risc epidemiologic ridicat.
De ce n-a făcut-o? Este greu de spus, dar ușor de bănuit.
În timpul campaniei electorale, pentru ca PNL să iasă cât mai bine, guvernul nu a luat, practic, nici o măsură nepopulară. Nici dacă aceste măsuri ar fi redus numărul de îmbolnăviri.
Neluând aceste măsuri, care nu doar că erau necesare, dar mai erau prevăzute și de legile și hotărârile elaborate chiar de acest guvern, am ajuns la o medie de peste 2.000 de cazuri pe zi.
1.582 de oameni au murit de atunci
Pe 29 august, data intrării în vigoare a ultimei liste actualizate a statelor cu risc epidemiologic ridicat, în România muriseră 3.539 de oameni din cauza infecției cu Covid-19.
Pe 6 octombrie, cu o zi înainte de intrarea în vigoare a noii liste, numărul morților ajunsese la 5.121 de persoane. Așadar, 1.582 de români au murit doar în acest interval.
Câți dintre ei or fi murit infectați de către o persoană venită dintr-o țară care ar fi trebuit să fie pe lista țărilor galbene, dar n-a fost pusă pentru că Orban și Iohannis aveau de câștigat niște alegeri? Nu vom ști niciodată.
Corupția electorală
Intrarea tardivă în stare de urgență pentru că președintele mai visa la anticipate. Ieșirea pripită din starea de urgență pentru că guvernanții nu voiau să se vadă înainte de alegeri că au ajuns la fundul sacului.
Organizarea de alegeri într-un moment în care numărul de infectări era vizibil în creștere. Încăpățânarea ca în decembrie, deși infectările cresc și cresc, să aibă loc alte alegeri.
Toate aceste lucruri, lipsa de măsuri ferme pentru a nu supăra electoratul, un soi de corupție electorală extrem de periculoasă, în numele câștigării alegerilor la un scor cât mai bun, au dus, iată, la un număr înfiorător de morți.
De câți morți mai e nevoie pentru ca președintele și partidul lui de suflet să-și vadă îndeplinite obiectivele meschine?
Fără număr, probabil. Căci nimic nu este mai important pe lume decât victoria totală a Măriei Sale. Câteva mii de vieți devin un sacrificiu acceptabil, necesar, atunci când știi că președintele va putea, în sfârșit, să meargă în vacanță în următorii 4 ani.
