Scrisoarea unui român revoltat către Bruxelles: „Dragă Comisie, fă ceva, urgent, că ăștia ai mei nu se mișcă!”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Banii din PNRR nu se vor distribui către populație la bancomat. Pentru a accesa miliardele europene, România s-a angajat să îndeplinească o serie de ținte, cu termene precise, iar asta nu se va întâmpla fără să fie împinsă de la spate, scrie Petre Barbu într-un comentariu pentru Libertatea.
Dragă Comisie Europeană,
Numele meu este Petre Barbu, cetățean cu impozitele și contribuțiile la bugetul de sănătate și pensii plătite la zi către statul român. Sunt un cetățean preocupat, atent și interesat de Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) al României. Din capul locului fac precizarea că eu, rudele și prietenii mei nu suntem angrenați și nici nu intenționăm să participăm direct și indirect la finanțările ce vor fi acordate țării noastre în perioada stabilită 2021-2026. Mai pe românește spus: eu nu mă bag în PNRR (la licitații). Dar sunt cetățean al României, țară care are aprobat de la Comisie un PNRR.
Vă scriu cu următoarea rugăminte: ați putea să presați autoritățile de la București, prin mijloace diplomatice, desigur, să se miște odată și să pornească odată implementarea PNRR, pentru a obține integral suma de 29,2 miliarde de euro, până-n 2026?
Deja am intrat în luna noiembrie și cererea Bucureștiului pentru obținerea avansului de 3,7 miliarde de euro încă întârzie să fie formulată și trimisă. L-am auzit pe premierul interimar Florin Cîțu că banii din prefinanțare vor intra la sfârșitul lui decembrie 2021.
M-am săturat de gogoși! Eu vreau să știu care este circuitul financiar și care sunt proiectele ce vor fi finanțate din avansul trimis de Comisie. Aici, la București, nu vorbește nimeni. (Poate știe Cristian Ghinea, dar mi-e rușine să-l interpelez, este om mare, cu destule probleme la USR.)
Declarațiile liderilor noștri induc ideea (falsă) către poporul român că banii din PNRR vor intra la bancomate și fiecare român se va duce să-și extragă pe card niște bani pentru achitarea facturilor la căldură.
Dar nu vreau să transform această scrisoare într-un pamflet, mai toți editorialiștii de la noi fac pamflete, o viață de pamfletar trăim în România.
În esență, sunt un cetățean român revoltat, panicat și pesimist. Explic de ce sunt revoltat: pentru că în spațiul public românesc nu se vorbește despre implementarea PNRR. Nici Guvernul Cîțu, nici politicienii, nici moderatorii televiziunilor. Nu se explică clar că PNRR-ul funcționează astfel: dacă ți-ai îndeplinit obiectivele asumate pe parcurs, atunci Comisia virează banii pe care i-ai cheltuit în proiecte.
Vă rog să-mi răspundeți: sunt eu un cetățean anacronic și rupt de realitate dacă solicit autorităților române, funcționarilor, birocraților și, nu în ultimul rând, presei, în special televiziunilor de știri, să lase baltă arderea gazului, clămpăneala și manipularea și să explice mecanismele de finanțare ale acestui plan și, mai cu seamă, care sunt obiectivele (numite „jaloane” și „ținte” în documentul aprobat) pe care România trebuie să le îndeplinească în fiecare an pentru a accesa banii de la dumneavoastră, stimată Comisie Europeană?
Sunt caraghios să cer acest lucru? Dar nu se discută absolut nimic în spațiul public! Ca și cum planul s-a dat la fund. Sigur că este un document tehnic și greu digerabil de mințile românilor. PNRR nu face rating. Sigur că românii sunt speriați de cel de-al patrulea val de COVID-19, dar vă întreb, dragă Comisie: vreți să aveți un popor român traumatizat pe vecie din cauza pandemiei? Vreți să nu aveți cu cine discuta la București, pentru că nu există un guvern la Palatul Victoria? Atunci, vă rog, luați măsuri, aplicați câteva șuturi în fund, diplomatic, firește, ca să se miște lucrurile.
Revolta mea provine și din faptul că am numărat în document, ca Pristanda steagurile (n-are rost să vă zic cine-i Pristanda, căutați pe Google!), nu mai puțin de 21 de jaloane/ținte ce trebuie atinse până la 31 decembrie 2021. Și mai sunt de adoptat și 20 de legi în Parlamentul României până pe 30 iunie 2022, legi angajate în PNRR.
Sincer vă întreb: credeți că vor fi atinse aceste ținte pe termen scurt? Dragă Comisie, fă ceva, urgent, că ăștia ai mei nu se mișcă, bagă-i în viteză!
Eu sunt cetățean român care a prins în viață planurile cincinale din Republica Socialistă România. N-am participat la niciun plan cincinal, dar la grămadă cu clasa muncitoare am mers înainte, din cincinal în cincinal, până la dezastrul de la sfârșitul anilor ’80: un popor înfometat, speriat și înghețat, o economie care producea pe stoc. Vă asigur că, în amintirea acelor vremuri, nu încerc nicio comparație cu planul pe care l-ați lansat: NextGenerationEU. Doresc însă să vă atrag atenția, dincolo de acest plan, că prea multe reglementări strică. Reglementarea în exces omoară piața liberă.
Ceaușescu și alți lideri ai lumii, care s-au băgat cu capul înainte în natura firească de funcționare a pieței libere (cerere - ofertă), au luat-o rău de tot în freză, scuzați-mi expresia! Dar reglementarea excesivă, sportul favorit al UE, este o altă discuție, poate am să vă scriu altădată pe această temă.
Sunt un cetățean român panicat, dragă Comisie Europeană! Panica mea provine din temerea că România va rata, încă o dată, nu doar ieșirea din mizerie, ci și oportunitatea de a se moderniza și că nici că-l va apuca pe Dumnezeu de picior cu acest PNRR.
Panica mea se referă la neputință. Să vă explic! Un astfel de dezastru, precum epidemia de COVID-19, îi împarte pe români (nu mă interesează ce fac alții!) în trei categorii: cei fragili, cei rezistenți și cei rezilienți, adică ăștia din urmă, capătă puteri în această perioadă de stres maxim.
Dacă PNRR este un plan de reziliență, ei bine, panica mea este că România nu va reuși să iasă din criza medicală mai puternică, ci, dimpotrivă, mult mai fragilă și mai bleagă, în plus, cu oameni traumatizați pe termen lung.
Dar să nu folosesc cuvinte mari! În bezna asta provocată de pandemie, de criza guvernamentală, criza energetică și economică, PNRR-ul este singura șansă pe care noi, românii, putem s-o fructificăm pentru a arăta că suntem o societate rezilientă și că din acest șir de crize vom ieși mai puternici. M-am făcut înțeles? Sunt panicat că vom ieși traumatizați pe viață, niște legume!, și niciun PNRR nu va reuși să ne facă rezilienți! Pentru că nu ne-am mobilizat să facem planul. Cu un PNRR aplicat cu inteligență și bună-credință am putea forma o generație puternică de români care va pune „România pe roate” - ca să parafrazez un slogan publicitar.
Sunt un cetățean pesimist. Bunicul meu, țăran din Bărăgan, băgat cu forța în CAP, cu pământul luat cu japca de comuniști, i-a așteptat degeaba pe americani. El avea obiceiul să fugă de-acasă când veneau să-l cheme la muncă la CAP, punând-o pe bunică-mea să spună că-i bolnav. I-a înjurat pe comuniști, cu fereală. Mulți l-au făcut puturos și l-au disprețuit. Tata i-a înjurat pe ruși pentru că ne-au furat țara, deși era însurat cu o rusoaică (mama mea). Eu nu doresc să urmez tradiția din familia mea: să înjur.
Ce vreau să vă spun cu această divagație referitoare la familia mea? Sunt pesimist că România va reuși să atragă niște bani din PNRR. Și nu va fi din vina Uniunii Europene. Nu fac parte dintre cei care deja au pus etichete, care știu „totul”, care au „informații”, precum că „banii din PNRR vor ajunge la clientela politică, la consultanții favorizați și la firmele agreate” și că foarte puțini bani vor ajunge în economia reală a țării.
Pesimismul meu vine din pregătirea lamentabilă și atitudinea rău intenționată a aparatului de stat și din birocrația excesivă a statului român. Cred că acest stat birocratic va respinge PNRR. Statul român nu este pregătit să implementeze acest plan. Pentru că această molimă și niciun alt dezastru nu vor clătina, eroda sau distruge aparatul birocratic din România care, s-a dovedit, a eșuat scandalos în gestionarea crizelor din ultimii 30 de ani. Și niciun partid sau lider politic din România nu vrea și nu are interesul să asaneze aparatul de stat (ministerele, administrațiile, .sistemul sanitar, învățământul etc.), să-l curețe de baroni, interese obscure și găști.
La această oră, când vă scriu în legătură cu PNRR, România nu are finalizat cadrul pentru implementarea sistemelor de management, audit, control, IT, structurile de monitorizare și de coordonare funcționale, structuri obligatorii în fiecare minister responsabil de reformele și investițiile prevăzute în acest plan.
Sistemul birocratic este complet paralel cu PNRR! Și mai cred ceva: birocrații noștri urăsc PNRR, pentru că le-a tulburat confortul și viața. De aceea, insist, luați măsuri: un șut în fundul celor de la București, diplomatic, vă rog!
În încheiere, doresc să-mi exprim bucuria personală, dacă asta poate să fie o bucurie!, că, în calitate de cetățean al Europei secolului XXI, sunt contemporan cu acest plan. Reușita unui plan se măsoară în efectele transpunerii în practică, abia atunci poate să intre în istorie, precum Planul Marshall.
Viața mea de cetățean nu cred că se va schimba în bine în următorii șase ani (în rău, e loc destul), dar sper măcar ca viața României să se schimbe un pic cu acest PNRR. Implementat. Repet: vă rog, luați măsuri!
