De ce la șefia SIE și SRI ar trebui numiți diplomați cu experiență, nu membri de partid
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Luna trecută, una dintre temele care au făcut agenda publică a fost încercarea președintelui Nicușor Dan de a propune nume noi la conducerea civilă a celor două mai importante servicii de informații, SIE și SRI. Din cauza unui eșec de negociere politică, cele două nume favorite ale președintelui au picat pentru moment, însă ar fi util de trasat câteva nuanțe în privința profilului potrivit pentru aceste funcții publice.
Cuprins:
Dacă pentru șefia SRI, favoritul președintelui a fost un avocat, Gabriel Zbârcea, fără niciun fel de experiență în ceea ce înseamnă leadership al unui serviciu secret, pentru șefia SIE, Dan îl propusese pe diplomatul de carieră Marius Lazurca, actualmente noul consilier de politică externă al președintelui.
Partea bună a celor două nominalizări a fost opțiunea președintelui pentru figuri care nu aparțin partidelor politice. Nu știm dacă gestul său a fost unul premeditat sau nu, însă bunele practici democratice în privința leadershipului serviciilor secrete critică tendința de politizare a acestor structuri închise care ar putea crește în momentul în care aceste funcții sunt ocupate de membrii unor partide politice. În democrațiile consolidate, practica frecvent întâlnită, cel puțin pentru conducerea serviciului de informații extern, este ca acest post să fie ocupat de către un diplomat cu experiență. În privința serviciului de securitate intern, practica este să fie nominalizat cineva cu merite profesionale din interiorul agenției, însă în România, acest lucru devine imposibil, întrucât SRI este o agenție militarizată și nu s-ar mai putea respecta principiul democratic al controlului civil asupra sferei militare.
Având în vedere cât de mult a crescut în importanță, în ultimii ani, ceea ce se cheamă diplomația serviciilor de informații (intelligence diplomacy), odată cu invazia ilegală, la scară largă a Rusiei în Ucraina, ar fi cu adevărat un gest de modernitate decizia președintelui României ca viitorii șefi civili ai serviciilor secrete românești să fie diplomați de carieră. Noua convergență dintre intelligence și diplomație a însemnat, de exemplu, schimbul de informații, pentru atenționarea publică, înainte și în timpul atacului militar rusesc asupra Ucrainei, cu scopul consolidării rapide a solidarității statelor vestice pentru ajutorarea statului victimă.
Spre exemplu, în anul 2023, Teemu Turunen, director interimar al Serviciului finlandez de securitate și informații, explica public importanța noului tip de diplomație, care se rezumă la utilizarea informațiilor pentru atingerea obiectivelor de politică externă, la divulgarea lor în funcție de obiectivele statului sau la partajarea informațiilor în beneficiul statelor partenere. „Divulgarea informațiilor înainte de atacul rus a fost importantă nu numai pentru pregătirea Ucrainei, ci și pentru stabilirea unității între țările occidentale și ca fundal pentru aderarea Finlandei la NATO", explica Turunen.
Ce reprezintă, așadar, intelligence diplomacy? Folosirea actorilor și a networkingului lumii de intelligence pentru atingerea obiectivelor în relațiile diplomatice dintre state. Uneori, canalele de comunicare dintre state, în perioade sensibile, de război, au lucrat mai eficient prin întrevederi la nivelul șefilor serviciilor de informații externe, nu între miniștrii de Externe ai statelor respective.
Bill Burns poate fi considerat un bun exemplu de diplomat american care a ocupat funcția de director CIA în perioada președintelui Joe Biden, care a practicat frecvent diplomația serviciilor de informații în primii ani ai războiului din Ucraina sau în momente în care Casa Albă a dorit medierea unor conflicte din Orientul Mijlociu. Serviciul de informații extern al Israelului, Mossad, practică și el, în mod frecvent, diplomația de intelligence în momente critice de securitate regională.
O diplomație eficientă depinde în mare măsură de informații precise, livrate la timp
În fapt, literatura dedicată studiilor de intelligence oferă numeroase studii care tratează intersecția dintre intelligence și diplomație. Diplomații se bazează adesea pe informații secrete pentru a înțelege climatul politic și intențiile altor guverne, în timp ce ofițerii de informații pot folosi acoperirea diplomatică pentru a-și desfășura activitatea.
Diplomația și intelligence-ul reprezintă două lumi care se întrepătrund de mult, diplomații americani G. Pihip Hughes și Peter C. Olson susținând ideea potrivit căreia o diplomație eficientă depinde în mare măsură de informații precise, livrate la timp. „Într-adevăr, istoria este plină de exemple în care politica informată, bazată pe informații precise, a evitat conflicte, a construit alianțe și a modelat rezultatele geopolitice. Cu toate acestea, deși informațiile sunt, fără îndoială, un atu pentru eforturile diplomatice și oferă perspective prin care un diplomat interpretează evenimentele globale, ele nu sunt singurul factor determinant al succesului și nici singura variabilă care definește rolul eficient al diplomației”, explică cei doi diplomați.
Mikael Lohse, profesor specializat în studii de intelligence, adjunct al avocatului poporului pentru controlul de intelligence din Finlanda, explică într-un articol publicat în about:intel în ce constă similitudinile la nivelul aptitudinilor între un ofițer de informații și un diplomat, dar și eventualele conflicte de interese între cele două roluri.
Abilitățile analitice sunt esențiale atât pentru ofițerii de informații, cât și pentru diplomați. Analizele de înaltă calitate și avertizarea la timp util, explică Lohse, adaugă o valoare semnificativă factorilor de decizie în domeniul politicii externe și de securitate. Informațiile analizate de ofițerii de informații și diplomații din străinătate sunt adesea prelucrate în capitală, la sediul agenției de informații sau al ministerului afacerilor externe, înainte de a fi transmise conducerii guvernamentale de vârf.
„Schimbul reciproc de informații între ofițerii de informații și diplomați este esențial. Diplomații sprijină ofițerii de informații, de exemplu, oferindu-le explicații detaliate privind leadershipul politic și dinamica acestuia în țara gazdă, politica și luptele politice pentru putere, precum și informații despre evenimentele actuale privind planurile și acțiunile guvernamentale. La rândul lor, diplomații beneficiază de un important sprijin în materie de informații, de exemplu, în verificarea acordurilor de control al armamentelor și în dezvăluirea intențiilor reale ale celor implicați în negocierile bilaterale sau multilaterale privind tratatele dintre state. Nu este neobișnuit ca informații noi și surprinzătoare să reseteze agenda diplomatică”.
Uneori pot apărea, așa cum ne-a demonstrat istoria, și tensiuni între diplomați și ofițerii sub acoperire. Cauza este adesea reprezentată de activitățile clandestine ale ofițerilor, care devin publice și afectează negativ relațiile dintre state, un exemplu clasic în studiul relațiilor internaționale fiind scandalul american Iran, Contra.
Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice reglementează din perspectivă legală ce e permis în materie de culegere de informații pe teritoriului statului gazdă și tot acest document internațional este luat ca reper atunci când ofițerii sub acoperire adună informații fără să mai respecte cadrul legal.
Așadar, un viitor șef SIE, venit din lumea diplomației, ar fi mult mai familiar în privința cooperării strânse între cele două profiluri profesionale care servesc interesele României în plan extern.
Viitorii șefi SRI și SIE vor trebui să aibă calități de diplomați în timpul negocierilor pentru pace
Nu e greu să deducem, în această perioadă de război la graniță, că principala preocupare a viitorilor directori SRI și SIE va fi demersul diplomatic de soluționare a războiului din Ucraina pe cât de mult s-ar putea el decide în favoarea intereselor de securitate ale României. Ar fi o dovadă de maturitate politică din partea președintelui României și a liderilor partidelor politice, în acest context geopolitic sensibil, ca selecția pentru viitorii directori ai principalelor servicii secrete să se facă în baza exigențelor diplomatice, nu pentru a răspunde unor rudimentare și efemere jocuri interne de putere politică. Indiferent cine vor fi ei, viitorii directori vor trebui să înțeleagă și să practice ceea ce înseamnă cooperare internațională între serviciile secrete, dar și să aibă deja formate abilitățile de comunicare tipice diplomației pentru a ști să obțină obiective de succes în politica externă și de securitate a României.
gheorghe_2 26.10.2025, 12:21
O idee amuzantă, în sine. Oare autoarea s-a gândit că Ministerul nostru de Externe este, de foarte multă vreme, o simplă debara a DIE/CIE/SIE, prin intermediul căreia se derulează afacerile foarte bănoase ale acestor organe? Că sunt foarte mulți ambasadori, nu mai vorbim de restul diplomaților, care nici măcar nu se mai obosesc să-și ascundă apartenența la organe, ea fiind și cea care-i recomandă în posturile deținute? Există spații, precum cel ex-sovietic, unde, la toate ambasadele, vedem titulari numai SIE, SIE, SIE. Adică, ca s-o spunem cinstit, numai Securitate, Securitate, Securitate. Așa că, la nivelul SIE, pentru așa-zisul diplomat propus la conducere, ar fi doar o întoarcere acasă, o deconspirare oficială. Cât despre SRI, ar reprezenta un sacrilegiu, având în vedere veșnica competiție ante și post-decembriste, între cele două organe, și cred că s-ar solda cu o revoluție. Cu privire la restul argumentației, este revoltător să reducem diplomația la un schimb de idei între organe.