Ce blestem pe poporul ăsta, să îl ai pe Rizea în loc de Snowden
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Critic literar și unul dintre cei mai respectați jurnaliști din România, Costi Rogozanu a citit "Spovedania lui Rizea", cartea fugarului PSD, și trage câteva concluzii amare: "În poveștile de acest tip, serviciile secrete nu mai sunt instituții, par firme de organizat botezuri și cumetrii de lux. Prea mulți rentieri, atârnători, combinatori care fură rudimentar".
Cuprins:
- Disperarea șmecherului mic căzut din căruța cu șmecheri mari
- Ghiță dacă prindea un copil pe stradă îi spunea două secrete de stat
- Dacă au ajuns Rareș Bogdan și Rizea imagini ale adâncimiii secretelor de stat e grav
- Cine era prietena din SRI a lui Rizea
- Iadul, un jacuzzi cu Geoană, Blaga, Dana Budeanu și Oprișan
- Personaje și locuri în cartea lui Rizea:
COVID-19 ne înnebunește pe toți. Important e să-ți regizezi cu mâna ta nebunia. Într-o zi, de exemplu, mi-am pus pe jumătate de ecran de laptop un Robert Negoiță cântând “Imagine” la un pian alb care plutea pe o mochetă corali. Joac-o pe asta, David Lynch! Pe cealaltă jumătate, mi-am pus fragmente din cartea lui Rizea (puține, să nu mă sufoc) despre tenebrele României. Joac-o pe asta, Stephen King!
Rizea a scris o 156 de pagini și vinde pe un site special cartea de “spovedanii” cu 100 de lei. Avem un preț bun de aproximativ 70 bani / secret de stat sau bârfă galactică. Piața liberă de trafic de influență a făcut dreptate. De unde aflăm? Chiar din spovedania fostului pesedist: tot aranja și dregea cu Geoană și cu alții să-și ia un post de deputat și i se pretindeau zeci, sute de mii de euro pe care le deconta cu un ghem de secrete și relații; acum a ajuns bietul om să-și vândă secretele prețioase la nici 1 leu bucata.
Disperarea șmecherului mic căzut din căruța cu șmecheri mari
Ce fac îmbuibații zilei cu banii? E o întrebare care frământă popoarele din cele mai vechi timpuri. Unii făceau piramide, alții lansează Tesle în cosmos, ai noștri petrec la Monaco și pe “plaja milionarilor” din Mamaia. Așa nu se mai poate, ne spune vrednicul nostru autor.
Rizea ia adevărul și îl aruncă pe pagină cu furca: ce a auzit, văzut, ce-o fi înțeles el din ce-a auzit - e o explozie de subtilitate, de aia și scrie mult cu majuscule. Nu e greu să ne închipuim ce tip de martor era.
Am mai tot citit și văzut martori din ăștia cheie și m-am luat cu mâinile de cap. Ăștia înregistrează fără să înțeleagă mai nimic. Ei sunt parte din petrecere, se hlizesc lângă piscină, beau cu gușterii cei mari și, când se trezesc, au dureri de cap sau câte o condamnare cu executare.
Aici e și disperarea adâncă a șmecherului mic căzut din căruța cu șmecheri mari. De ce eu, Doamne?, De ce eu, Codruța? De ce eu, Coldea? Toți din jurul meu furau bani cu remorca și eu, care dacă am prins o roabă mică, de jucărie, de bani? Eu? De ce eu? Rizea și mulți alții s-au apucat de artă și jurnalism după ce i-a lovit ciocanul destinul în cap. Acest ciocan, desigur, este nedrept. Adică dacă n-ai atâția bani cât ăla care te chema la Monaco la petrecere, fii sigur că, în cazul unei crize, primii care cad sunt ăia care nu prea plăteau nota.
Sărmanul Rizea ne transmite prin cartea lui că “am fost acolo, am văzut tot soiul de combinații, afaceri, am participat și eu cu niște firimituri, am mai denunțat pe unul pe altul, m-am îmbârligat și cu serviciile și până la urmă mi-a ieșit un episod din Las Fierbinți cu baștani în loc de țărani” (între ghilimele sunt tot eu, interpretând fluxul conștiinței Rizea). Viața kitsch produce adevăruri kitsch.
Multe din cele scrise acolo se știau în forme mai puțin colorate. Ți le aranjează Google după un search – e adevărat că bogătanii își mai curăță imaginea cu avocați care șterg din “rezultate”. Aici Rizea a dat un refresh.
Găsim și metode specifice: îmbârligare prin detalii, obscurizare a faptelor prin vorbărie și digresiune; aglomerare a unor fapte “istorice”, furturi de puțuri de prin Orient de-ale lui Ceaușescu, amestecate cu șantaj monden de presă atribuit de Rizea familiei Budeanu.
Am văzut deja că s-a scris ba că e atac la NATO-Geoană, ba că se răfuiesc serviciile între ele. Nu-mi pasă, nu mă pricep, nici cartea n-am rezistat s-o citesc decât țopăind printre nume. Și asta pentru că știu să citesc astfel de texte: denunțurile astea nu sunt denunțuri, sunt chestii la care toată lumea de șmecheri din cartea lui Rizea o să strâmbe din nas și o să spună: hai, nene, cu ăsta-mi vii!…
Am auzit și ipoteza că i-ar fi scris-o cineva. Dacă i-a și plătit pe unul/una să-i scrie cartea în halul ăsta, atunci eu zic așa: acele instituții românești care nu-l saltă din Chișinău au o dublă vină, nu doar că lasă condamnați să scrie în libertate, dar îl lasă pe Rizea să facă praf și ce bârfe adevărate și amuzante s-or mai găsi prin buruienile lui cu Caps Lock. Rizea nu ar trebui să fie lăsat în libertate fără un editor.
Rizea e un Narcis. Omul s-a uitat în piscină și s-a văzut înconjurat de samsari imobiliari, politicieni, afaceriști pharma și prieteni din SRI care se distrau. Dintr-odată, apele se tulburară și rămase oglindit doar el. Rizea lăsat singur cu Rizea, situație cu adevărat oribilă. S-a trezit la Chișinău exilat, undeva pe lângă Ambasada României, cu 4 ani și 8 luni de executat în țară. Complexul lui Rizea l-am putea denumi.
Ghiță dacă prindea un copil pe stradă îi spunea două secrete de stat
Spre deosebire de Rizea, Sebastian Ghiță era din altă ligă. Ghiță era vocea naționalismului de business care bântuie anumite cercuri din servicii. Nu avea capital cât să dețină piața, dar avea putere cât să vămuiască multinaționale sau afaceri naționale IT. Cât despre laudă și imunitate, omul nu se putea controla. Ghiță, dacă prindea un copil jucându-se singur în parc, se ducea și-i spunea două secrete de stat.
Pentru el, arhitectura puterii era clară: “noi, românii”, suntem stăpâni pe afacerile noastre; gata cu epoca în care Microsoft intra cu șpăgi și-și consolida monopolul și în România, Ghiță se vedea un micro-Microsoft de Balcani. Între timp, napoleoni din ăștia la kilogram s-au fâsâit, multinaționalele cu șpăgile sunt bine. Ciocanul destinului, you know.
Ce ne spun, de fapt, Rizea sau Ghiță? Că avem ceva ce seamănă cu o elită secretă, unde totul pare că se întâmplă ca la un grătar de 1 mai, numai că e cu sturion, nu cu mici. Spre deosebire de omul simplu, care se mai întoarce și la muncă, ăștia erau condamnați să stea toată ziua în vacanță.
De aia mă amuză unii conspiraționiști cu “statu’ paralel”, pentru că pentru ei statul e un mare chiolhan ascuns (vă amintiți scena cu Dragnea oferind șorici mai-marilor anticorupți?). Sunt sigur că aceste scene au existat, dar ele nu spun mare lucru despre arhitectura puterii; martorii care au făcut poze sau au povestit distracțiile “Sistemului”, cu porc fript, cu Coldea pe șezlong în Maldive, nu pot vedea lumea, viața, universul decât ca pe Marea Combinație. Pentru ei nu a existat un Big Bang la începuturile Universului, a existat doar o Mare Retrocedare. Într-o zi, Dumnezeu s-a plictisit și l-a făcut pe Stelu șoferu’.
Dacă au ajuns Rareș Bogdan și Rizea imagini ale adâncimiii secretelor de stat e grav
În loc să ne punem întrebări simple, tot stăm și savurăm bârfă și respirăm fumul imaginar al grătarelor bogătanilor. Întrebările simple sunt și adevăruri foarte simple. De exemplu, marele secret al SRI e că e mare. Da, mai citiți o dată fraza, pare incorectă, dar nu e. Adevărul sună agramat uneori.
În poveștile tip Rizea, serviciile nu mai sunt instituții, par firme de organizat botezuri și cumetrii de lux. Prea mulți rentieri, atârnători, combinatori care fură rudimentar. Vrem și noi hoți capitaliști mai evoluați, cât să mai furi locuri de joacă pentru copii și să faci trei blocuri pe ele?
SRI trebuie reformat cu tot cu afaceriștii și intermediarii săi. Că, dacă au ajuns Rareș Bogdan sau Rizea imagini ale adâncimii secretelor de stat, apăi nu suntem bine. SRI e prea mare, metastaziat, cu prea multe excrescențe conexe.
Scădem bugetul, tăiem din “dreptul la afaceri” și poate rămân doar oamenii ăia care chiar își fac treaba, urmăresc organizații complexe de mafioți și spioni etc. Deocamdată am impresia că marea putere e în zona capitalului privat care are un lobby beton, plătit din banul public. Măcar să-și plătească singuri Rizii, Colzii etc. Avem vreun partid parlamentar să spună clar “scădem bugetul serviciilor”, reformăm etc.? Nu. QED.
Cine era prietena din SRI a lui Rizea
Cheia de lectură la Rizea e una singură, de acum 3 ani, una care îi dă oarecare parfum de credibilitate: prietenia lui cu Elena Istode, șef brigadă SRI la Securitate Economică și șefa acoperiților din Sistem. În 2017, în tot în vârtejul dezvăluirilor pe sfert ale lui Ghiță, Ion Cristoiu publica fotografia șoc cu acestă mare șefă SRI pozând prin Italia cu familia Rizea, Rizea fiind știut de atunci cu bube în cap.
Și această Istode e vinovată în carte: nu l-a avertizat pe Rizea când să renunțe la ambiții politice. Acest personaj îi dă credibilitate pentru că știm sigur că ar fi avut ce să-i povestească autorului nostru. Deci putem privi cu oarecare atenție, deși informația a trecut prin procesorul Rizea, după ce a fost încapsulată de o ditai șefă SRI de acoperiți care făcea photoshooting pe Mediterană. Nu știm ce-a mai rămas intact din informație.
De ce e trist textul? Pentru că nu arată culisele unui stat puternic, arată culisele unui ciot de stat, care nu mai are putere decât să dea petreceri cu Rizea, masoni, Videni și alți penibili. Când personajele lui Rizea mai dau câte un tun, ei iau de fapt un comision dintr-un tun. Asta e esența. Deci întrebarea corectă e cine a cumpărat restul și cine le-a plătit și ăstora distracția. Aici se blochează conspiraționiștii. Pentru că de aici ies din scenă intermediarii și intră în scenă istoria social-economică propriu-zis. Pentru mulți concetățeni e de ajuns acest joc de-a bârfa și șantajul.
E în “Spovedania lui Rizea” o scenă cu “Stelu”, Gheorghe Stelian șoferul, care se laudă peste tot prin oraș cu un cec de 100 de milioane de euro, despăgubire de la ANRP. Este extrem de credibilă tocmai din acest motiv, pentru că marile secrete “ale Sistemului” numai secrete nu sunt. Ele sunt evidente ca un snop de blocuri în Parcul Tineretului.
Aceste personaje nu au niciodată secrete, ele le vântură periodic în văzul lumii, ele sunt marele serviciu nesecret al României, sunt corupții “strategici”; societatea rupe de la gura sănătății, bagă bani în servicii și ăștia o ard cu Rizea.
Mă și pufnește râsul când aud de “stat paralel” sau “deep state”. E mai curând ce rămâne după ce faci praf un stat și păstrezi câteva instituții ierarhizate militar bune la orice: de la afaceri și politică la lupta cu COVID-19.
Iadul, un jacuzzi cu Geoană, Blaga, Dana Budeanu și Oprișan
Ce fac băieții când termină voucherele pentru vacanțe exotice cu angajați SRI? Se mută la Chișinău sau la Belgrad sau la Londra, scriu, se filmează, cumpără presă. Este etapa lor creatoare. În cea mai mare parte e fum de grătar. Nu știu cu ce a păcătuit poporul ăsta că n-are și el parte de un Snowden care să-i mai arunce câte o felie din culisele reale ale puterii, și nu să-i mai arunce firimituri de adevăr împachetate într-un tabloid răsuflat.
Asta e puterea? O bălăceală în piscină cu toți ăia de care se mai scrie în Spovedanie? Mai degrabă așa arată iadul, varianta premium: cu Rizea povestitor, Negoiță coloană sonoră și cu Burci, Marian Oprișan, Dragoș Dobrescu, Murad, Popoviciu, Dana și Radu Budeanu, Geoană, Bușoi, Blaga înghesuiți într-un jacuzzi la Monaco. Jucați-o pe asta!
Personaje și locuri în cartea lui Rizea:
Dragoș Dobrescu - miliardar, puternic fără chip, l-ar fi avut în buzunar pe Antonescu, învârte imobiliare
Mircea Geoană - autorul are o obsesie cu el și e clar că speră să prindă presa internațională cu acest “vice” de la NATO. Să sperăm că nu, că ne facem de râs și cu mafioții noștri
Pe plan secund: Gigi Becali, Tăriceanu, Bușoi, Rareș Bogdan, Chirieac, Birchall, Budeanu; Andronic, Ciutacu și prea mulți alții
Monaco: o petrecere tradițională, cam 100 de invitați anual, cu Rizea printre ei. Monaco e și rezidență permanentă pentru ăia care nu par arestabili, spre disperarea bietului Rizea.
Plaja Caelia Mamaia: plaja milionarilor unde iar învârt bani acești Illuminati.
*Cristian Rizea, “Spovedania lui Rizea”, e-book, 19,99 euro
