Un Premiu Nobel pentru Pace care dă o mare lecție pe timp de război. De ce nu pot fi împărțite popoarele în bune și rele

Ultima oară când am mers în Rusia, acum patru ani (2-9 noiembrie 2018), am avut onoarea să fiu invitat de Societatea Memorial – una dintre cele mai vechi şi mai importante organizații din Rusia care luptă pentru drepturile omului. Eram invitat în cadrul programului „Dincolo de bariere”, la care au mai fost invitaţi de-a lungul timpului Adam Michnik (Polonia, Gazeta Wyborcza), Magyar Bálint (sociolog şi politolog din Ungaria), Vesna Teršelič (activistă croată, directoarea centrului „Documenta”), Nikola Marković (politolog din Croaţia).

La sfârșitul anului 2021, Curtea Supremă rusă decide închiderea Societății Memorial – pe motiv că ar fi „agenți străini”. Această organizație veche, construită în jurul disidenților sovietici pe linia lui Andrei Saharov, o instituție liberală, democrată, deschisă, a fost închisă.

Scriam atunci (29 decembrie 2021): „E un abuz ce li se întâmplă. A-i declara «dușmanii statului» e absurd. Nimic din activitatea lor nu demonstrează acest fapt – din contră: sunt doar inamicii autoritarismului. Pentru că știu cine sunt și ce fac, simt nevoia să mă solidarizez cu ei. Acest tip de abuzuri deschide perspective politice înspăimântătoare.”

Un mare gest

Recomandări

Neclaritățile din CV-ul lui Ilie Bolojan. Premierul scrie că a absolvit 3 ani la o facultate unde durata studiilor era de 5 ani

Nu bănuiam că va urma războiul, dar acesta a fost un semn clar pe care noi nu-l vedeam încă.

Decizia Comitetului Nobel pentru Pace mi se pare că face un mare gest, nu doar pentru că acordă acestei organizații premiul. Îl merită din plin. Comitetul face mult mai mult: face un gest înțelept, în spiritul a ceea ce ar trebui să însemne acest premiu.

Comitetul Nobel a acordat Premiul Nobel pentru Pace simultan activistului belarus pentru drepturile omului Ales Bialiațki – care este în arest, organizației ruse Memorial și Centrului ucrainean pentru libertăți civile (Center for Civil Liberties). 

Este una dintre cele mai înțelepte și precise decizii, care combate încercările de a împărți popoarele în bune și rele, în general. Vine într-un moment important care contracarează discursul inuman, acum devenit la modă, conform căruia nu există oameni buni, decenți și importanți în rândul „popoarelor rele”. 

Ni se arată că avem nu doar personalități, ci și organizații, grupuri organizate, care luptă pentru drepturi și împotriva războiului în interiorul unor țări și zone autoritare, dictatoriale și care au puterea să lupte pentru libertate și pace în plin război. A ști să faci distincțiile astea nu înseamnă a nu ști care e diferența dintre vinovăție și responsabilitate: „Un întreg popor nu este vinovat, dar este responsabil”.

Comitetul Nobel pentru Pace ne anunță, premiind simultan organizații și persoane din țara victimă, dar și din țara agresoare și cea apropiată agresorului – Ucraina, Rusia, Belarus -, că știe clar să facă aceste distincții. Și că la pace putem ajunge împreună prin cei care luptă pentru pace, nu pentru război.

„Prin divizarea popoarelor nu poate exista pacea”

Cum bine observă Alexander Baunov, editorul-șef de la Carnegie: „Este important ca, în vremuri nepașnice, Comitetul Nobel pentru Pace să sublinieze faptul că linia de demarcație dintre agresor și victimă, bine și rău, demnitate și umilință, nu este egală cu o graniță de stat și nici măcar cu o linie de front, căci ea nu trece între mase, ci între oameni”.

„E un al doilea premiu consecutiv, excepțional de rar”, continuă Baunov, „acordat unor personalități din Rusia (anul trecut a luat ziaristul rus Dmitri Muratov), într-un moment în care Rusia a arătat și a acționat la fel de prost de mult timp. Sau poate subliniază prin acest mesaj, adresat și acelor vecini din Europa care încearcă să înlocuiască acest principiu de bază cu o simplă divizare a popoarelor”.

Comitetul Nobel pentru Pace amintește un vechi principiu după care se ghidează: „Prin divizarea popoarelor nu poate exista pacea”.

Monumentul dezertorului necunoscut

Știm, în acest moment, foarte mulți tineri fug din Rusia: nu vor să se înroleze. Multe țări cer închiderea totală a hotarelor. Oare aceasta este calea?

Ei sunt „dezertori”: un nume urât de toți. Oare?

Acum câtva timp am fost șocat când un prieten mi-a spus că există un oraș în Germania, Erfurt, unde există nu un monument al eroului necunoscut sau al soldatului necunoscut, cum suntem obișnuiți, ci „Deserteursdenkmal”, adică monumentul dezertorului necunoscut. 

Este un monument dedicat celor care au refuzat să lupte pentru Germania nazistă și care, salvându-se pe sine, i-au salvat și pe alții. Un război al imperiului, al cuceririi, al jafului îi face eroi pe cei care refuză să ia parte la el. 

Pe el scrie: „Fii nisipul, nu uleiul din mașina de ucis!”

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE