Un vechi serial american, în premieră la Washington DC
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Statele Unite ale Americii reprezintă cea mai lungă democrație neîntreruptă a planetei. De la declarație de independență, din 1776, SUA au ieșit de sub pulpana monarhiei britanice, iar din 1789 în fruntea Statelor Unite se află câte un președinte ales, de obicei, pentru unul sau două mandate. Un singur președinte american a candidat și după al doilea mandat: Franklin Delano Roosevelt, care a câștigat prin vot patru mandate, dar din al patrulea a apucat doar câteva luni.
Niciun război, nicio invazie, nimic nu a reușit să întrerupă linia democratică americană. Poate nu perfectă, dar tinzând mereu spre perfecționare.
Din această poziție, SUA au dat mereu, mai ales după al Doilea Război Mondial, lecții de democrație. Aveau și de ce. Țările Europei, dedate și ele la democrației după Revoluția Franceză din 1789, au mai avut sincope. Republicile au alternat cu imperii, s-a mai strecurat câte un dictator pe ici pe colo, au fost lungi perioade în care drepturile civile au fost suspendate.
După 1989, după căderea Zidului Berlinului, țările din estul Europei erau învățăceii perfecți, înfometați să învețe democrația, iar unele să o învețe pentru prima dată. SUA au fost aici profesori generoși, model și ghid în lumea plină de promisiuni a libertății proaspăt recucerite. Și mulțumim pentru asta. Cel puțin noi, românii, ar trebui să mulțumim.
Dar noi am fost cuminți și conștiincioși, asemenea multora dintre vecinii noștri. Am îmbrățișat democrația acum 31 de ani și, chiar dacă nu ne-a fost mereu ușor, chiar dacă ne mai încearcă tentația autoritarismului, ne vedem destul de hotărâți de drum. Nu peste tot în fostul lagăr sovietic a fost și este așa însă.
Și sunt în istoria recentă momente în care SUA au dus prea departe implicarea profesorală, în care și-au arogat mult prea de sus rolul de far călăuzitor. Trebuie să trecem în revistă și aceste momente, chiar trebuie, pentru că ele seamănă cu ceea ce s-a întâmplat pe 6 ianuarie 2021 în SUA.
Pe 23 septembrie 2000 au loc alegeri prezidențiale în Serbia. Opoziția anunță că Vojislav Koštunica a câștigat alegerile încă din primul tur. Biroul Electoral al Serbiei anunță însă că niciunul dintre candidații principali, nici Koštunica și nici Slobodan Milošević, nu au obținut peste 50% din voturi, urmând să aibă loc și un al doilea tur. Care însă nu mai are loc.
SUA nu recunosc legalitatea alegerilor, iar populația Belgradului iese în stradă, într-o manifestație-maraton pe modelul celei din Piața Universității din 1990. Manifestațiile sunt pașnice până pe 5 octombrie, când are loc o manifestație de amploare în Belgrad, la care participă oameni din toată țara, inclusiv minerii din zona Kolubara. Manifestanții, neîmpiedicați de forțele de ordine, atacă parlamentul și îl incendiază parțial. Milošević fuge, iar Koštunica este declarat câștigător al alegerilor.
Pe 2 noiembrie 2003 au loc alegeri parlamentare în Georgia. Opoziția, condusă de Mihail Saakașvili, anunță în acea seară că a câștigat alegerile. Oficialii statului georgian anunță cu totul și cu totul alte rezultate.
Pe 3 noiembrie SUA anunță că nu recunosc validitatea alegerilor, din cauza multiplelor fraude (ni se prezintă și dovada fraudelor). Încep manifestații de stradă, pașnice, care durează până pe 22 noiembrie.
Pe 22 noiembrie, ziua în care Eduard Shevardnadze ar fi trebuit să deschidă lucrările noului parlament, manifestanții intră în clădirea parlamentului din Tbilisi, întrerup ceremonia și susțin în continuare că este vorba despre un parlament ilegal. Shevardnadze fuge, decretează stare de urgență și ordonă intervenția armatei. Armata refuză să se implice, Shevardnadze demisionează pe 23 noiembrie și Curtea Supremă a Georgiei declară alegerile din 2 noiembrie ilegale. Au loc noi alegeri pe 4 ianuarie 2004, câștigate de către coaliția condusă de către Mihail Saakașvili
Pe 21 noiembrie 2004 are loc turul al II-lea al alegerilor prezidențiale din Ucraina. Se înfruntă Viktor Iușcenko, din partea opoziției, și Viktor Ianukovici. După închiderea urnelor, Iușcenko își anunță victoria, în baza unui exit-poll. Autoritățile statului anunță însă că alegerile au fost câștigate de Viktor Ianukovici.
Pe 23 noiembrie 2004 SUA nu recunosc validitatea alegerilor prezidențiale din Ucraina, acuzând (fără să prezinte) fraude electorale masive. Urmează proteste masive în Piața Independenței din Kiev, asemănătoare cu cele din Georgia sau din Serbia, inspirate, toate, de Piața Universității din 1990.
Pe 3 decembrie 2004 Curtea Supremă a Ucrainei invalidează alegerile, din cauza acuzațiilor de fraudă și decide reluarea turului al II-lea. Desfășurat pe 26 decembrie 2004, turul al II-lea al alegerilor prezidențiale din Ucraina este câștigat de Viktor Iușcenko. Abia pe 10 ianuarie 2005 acesta este declarat oficial câștigător al alegerilor și președinte al Ucrainei.
Pe 28-29 noiembrie 2013 are loc summitul UE de la Vilnius. Cel mai important moment al evenimentului ar fi trebuit să fie semnarea acordului de asociere dintre UE și Ucraina.
Negociat intens încă din 2012, acest acord de asociere era așteptat de partea pro-europeană a populației. (Între timp, președintele Ucrainei redevenise Viktor Ianukovici, după o guvernare Iușcenko-Timoșenko umbrită de scandaluri și de acuzații de corupție, Iulia Timoșenko fiind și condamnată și arestată între timp pentru fapte de corupție). Pe 21 noiembrie 2013 însă, guvernul subordonat lui Ianukovici suspendă prin decret semnarea acordului cu UE. De la începerea negocierilor, Rusia răcește relațiile comerciale cu Ucraina și scumpește în mod repetat prețul gazelor livrate Ucrainei.
Ucraina cere de la UE un împrumut de 20 de miliarde de euro, pentru a ieși din criză și pentru a putea continua reformele prevăzute în acord. UE oferă 610 milioane de euro. Rusia oferă 15 miliarde și prețuri preferențiale la gaze.
Piața Independenței din Kiev se umple iar de oameni, după modelul 2004.
Pe 30 noiembrie 2013 încep violențele între manifestanții de pe Euromaidan și forțele de ordine ucrainene. Violențele durează până pe 22 februarie 2014. În această perioadă mor cel puțin 79 de manifestanți și 13 membri ai forțelor de ordine, fiind răniți 570 de manifestanți și 130 de reprezentanți ai forțelor de ordine. Pe 22 februarie parlamentul ucrainean îl demite pe Viktor Ianukovici și o eliberează pe Iulia Timoșenko din închisoare. Se stabilesc alegeri prezidențiale pentru 25 mai 2014, alegeri pe care le va câștiga Petro Poroșenko, oligarh pro-european și pro-reformist.
Din 21 noiembrie 2013 și până pe 22 februarie 2014, SUA se implică activ în sprijinirea Euromaidanului ucrainean.
Ambasadorul SUA, Geoffery R. Pyatt, este prezent în fiecare zi printre manifestanți. Victoria Nuland, la vremea aceea asistent pentru probleme europene și eurasiatice al secretarul de stat al SUA, se alătură ambasadorului SUA la Kiev și se plimbă printre manifestanții de pe Euromaidan. Pentru ca mesajul de susținere din partea SUA să fie cât mai puternic, înaltul oficial american și ambasadorul SUA petrec ore întregi printre manifestanți, pozează alături de aceștia, împart covrigi și dau declarații.
Senatorii americani John McCain și Chris Murphy vizitează și ei Euromaidanul pe 15 decembrie 2013, ținând un discurs de susținere. „Suntem aici ca să susținem cauza voastră justă!”, le-a spus McCain protestatarilor ucraineni, asigurându-i că America este alături de ei.
Pe 16-17 martie 2014, Ucraina, debusolată și măcinată de război civil post-Euromaidan, pierde Peninsula Crimeea, preluată de către Rusia în urma unui pseudo referendum. Pe 30 aprilie 2014, The Guardian spunea clar: „Nu Rusia a adus Ucraina în pragul războiului”, afirmând, de asemenea, că demiterea lui Ianukovici de către parlament a fost complet neconstituțională.
Pe 3 noiembrie 2020 au avut loc alegeri prezidențiale în Statele Unite ale Americii. Principalii candidați au fost Donald Trump, al 45-lea președinte american, președintele în funcție, și Joe Biden, fost vicepreședinte al SUA în timpul mandatelor prezidențiale ale lui Barack Obama. Oficial, alegerile au fost câștigate de Joe Biden.
Din 3 noiembrie 2020 și până pe 6 ianuarie 2021 Donald Trump nu a recunoscut rezultatul alegerilor prezidențiale, acuzând fraude electorale. Pe 6 ianuarie 2021, simpatizanții lui Donald Trump au atacat clădirea Congresului SUA, au pătruns înăuntru și au întrerupt ceremonia validării rezultatului alegerilor prezidențiale din 3 noiembrie.
Foto: EPA
