Viața ca o listă cu treburi pe care trebuie să le faci și nu se mai sfârșesc. În căutarea credinței pierdute
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În comentariul său din această duminică, jurnalistul și dramaturgul Petre Barbu se lansează într-o meditație asupra modului în care viața a ajuns o listă cu treburi antipatice, greu de suportat, trecute sau nu de fiecare pe hârtiuță. Pe un check list.
Întorci privirea spre fereastră. Nu s-a luminat. Tragi din țigară, iei o gură de cafea. Te uiți la hârtiuța albastră pe care ai așternut scrisul tău. Ești mulțumit: n-a început ziua și deja ți-ai notat treburile pe care trebuie să le faci. Cu pixul, pe hârtiuța albastră.
Asta faci în fiecare dimineață, de ani buni, fie că e zi lucrătoare, fie că e zi de odihnă: lista cu treburile tale. În aceste vremuri, se numesc task-uri. Task-uri la serviciu, treburi în afara serviciului. Lista e plină. Asta înseamnă că ești un om ocupat, cu treburi. După ce îți faci o treabă, o tai de pe listă. Ca să știi că-i făcută, că te-ai achitat de sarcină, că ai lăsat-o în urmă, că a dispărut din viața ta. Treci la următoarea. Din treabă în treabă, până se duce ziua. Altă zi, la fel ca cea de ieri, la fel ca cea de mâine.
Lista e nelipsită. Dar sunt destule zile în care adaugi și alte task-uri pe parcurs, lista nu e bătută în cuie, e plină de lucruri neprevăzute, ca și viața, te-ai obișnuit.
Lovești cu pixul în hârtiuța albastră. Nervi. Așa de dimineață? Neliniște. Lipsește ceva de pe listă? Ai scăpat ceva? Să deschizi robinetele la calorifere. Administratorul a anunțat că azi umple coloana. Dar vor trece câteva zile până vor băga căldură. Răbdare.
Task-ul cu robinetele deschise se poate trece pe listă, dar nu te apuca să aștepți venirea pe conducă a agentului termic. Ai multe treburi de făcut. Azi. Dar niciuna nu îți face plăcere. Recunoaște, niciuna nu te bucură, nu te face fericit (e prea mult, fericit), pur și simplu sunt sarcini pe care trebuie să le faci, ca să-ți fac datoria de angajat, ca să-ți iei leafa, ca să fii considerat un tip la locul său, nu un erou, nu un model demn de urmat, să-ți faci treburile și acasă, și în familie, și în colectiv etc.
Fii mulțumit că ai un serviciu în pandemie, că nu ți l-ai pierdut ca alții, care au liste, dar n-au nimic de pus pe masă. Fii mulțumit că pandemia te-a prins cu familia, e greu să pleci la muncă în străinătate sau să te însori în vremea asta de coronavirus. Deci, nu disprețui ce-ai scris pe hârtiuța albastră! Ai task-uri, înseamnă că trăiești. Intens.
Toți oamenii au task-uri, chiar dacă nu și le scriu pe o hârtiuță. Și președintele, și premierul, și miniștrii, și politicienii au liste (agende): să dea interviuri la televiziuni, să promită, să posteze pe Facebook, să dea replici, să fie văzuți și auziți, s-o țină tot așa, într-o continuă campanie electorală.
Nu, ei n-au task-uri ca tine, au interese. Personale și de partid. Ei debitează „proiecte” și „provocări”. România este o țară plină de „proiecte” și „provocări”. Parcă toți se întrec să anunțe și să-și laude proiectele pe care a doua zi le uită. Nu te mai oftica, lista ta contează: ți-ai făcut treaba, șterge-o cu pixul de pe listă, treci la următoarea! Fii mulțumit cu lista ta. Dacă ai fi rămas fără nicio treabă, ce-ai fi scris pe hârtiuță? Un singur task: moartea. Asta nu-i treaba ta, nu-i de pus pe listă.
De ce ești trist? Observi că pe listă nu se află ceva care să te lumineze, care să te bucure? Ești pe o cale greșită. Ești în depresie. (Din cauza pandemiei, a izolării, a restricțiilor, a măștilor, a știrilor, a incertitudinii!) Toți sunt în depresie: și președintele (dar nu arată), și premierul, și pensionarii din cartier care caută Euthyrox în farmacii, ei erau dinaintea pandemiei în depresie, dar acum li s-a adâncit depresia pentru că Florin Cîțu nu le crește punctul de pensie. Uite că și ministrul Finanțelor are un task: nu crește pensiile cum vrea PSD-ul! Lasă politica, pentru că politicienii n-au task-uri, ci doar interese, ți-am mai spus.
Du-te la psihoterapeut, pune task-ul ăsta pe listă! Te va ajuta să înlocuiești treburile pe care le faci în silă, ca un robot, în dorul lelii, cu treburi pentru care chiar merită să trăiești, cu pasiune, cu bucurie, cu lumină, ca să fii un om împlinit. Așa se spune acum, este la modă: om împlinit. Toți oamenii vor să se împlinească. Nu să se mântuiască. (Mântuirea e o chestiune perimată.) N-ai bani de psihoterapeut și n-ai starea să asculți aiurelile unor „specialiști”. Nu te enerva!
De ce viața ta a ajuns o listă cu treburi antipatice, greu de suportat? Asta e cea mai grea întrebare. Gândește-te la câteva dintre lucrurile bune pe care le-ai făcut în viață, care te-au bucurat și care i-au bucurat pe cei din jurul tău! Le-ai făcut pentru că erau trecute pe o listă? Le-ai făcut pentru că ai crezut în munca ta. Ai crezut. Iar credința ți-a îmbogățit viața, oricât de greu ți-a fost când ți-ai pierdut oamenii dragi, oricât ai suferit, oricât de tare ai fost umilit, oricât de anoste și de nesuportat au fost zilele în care ai dat rateuri și ai pierdut.
Credința contează în fiecare listă scrisă pe o hârtiuță sau ascunsă în suflet. Nu aștepta ca cineva să-ți recunoască, să-ți aplaude ori să-ți laude task-urile pe care le duci în fiecare zi. Caută-ți și recâștigă-ți ce-ai pierdut în vâltoarea asta nebună, copleșitoare, mutilantă: credința.
Strângi în pumn hârtiuța albastră.
