Mama m-a obligat să mă mărit din interes
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Când ai alături un bărbat cu mai bine de treizeci de ani mai în vârstă, e greu de presupus că v-a unit dragostea. Pe Pavel l-am luat de soț la insistențele mamei care m-a împins mai întâi să-l seduc, dar ulterior am început să-l iubesc. Apoi, am făcut și un copil cu alt bărbat dar „parteneriatul" cu Pavel se pare a fost cea mai bună afacere.
De mică mama mi-a condus fiecare mișcare. Am făcut balet pentru că așa și-a dorit ea, am purtat părul lung, pentru că așa-i plăcea ei, m-am dus la școala aleasă de ea, invitam acasă colegii care-i plăceau ei, iar la 22 de ani mi-a spus că trebuie să ne mutăm la București, să prindem un „pește" mare, care să ne asigure un trai fără griji.
După ce am dat bacalaureatul, am fost la mare cu o prietenă și părinții ei, singura vacanță fără mama. Atunci l-am cunoscut pe Adrian și nu m-am mai putut despărți de el, chiar dacă relația noastră însemna, de fapt, telefoane de ore întregi, e-mailuri, discuții pe Skype mai târziu și rareori câteva ore petrecute împreună. Adrian locuia la sute de kilometri distanță, muncea și avea rostul lui, nu putea lăsa totul baltă pentru mine, deși mă iubea și el. Mi-a propus să ne căsătorim și să îl urmez, dar știam că mama nici n-ar vrea să audă de un sărăntoc ca el.
Mama avea gânduri mari. După ce ne-am mutat la București, printr-o cunoștință a ei, în apartamentul căreia ne-am mutat cu chirie, m-am angajat secretară la o firmă.
— Viorica mi-a spus că patronul e putred de bogat, un bărbat de vreo 60 de ani, neînsurat, căruia îi plac femeile tinere, exactcene trebuie!
— Mamă, doar nu vrei să mă încurc cu un bărbat mai bătrân decât tine!
— Ba chiar asta vreau! Unul ca el ne poate asigura traiul, nu neisprăvitul cu care îți pierzi tu vremea la telefon! Crezi că nu știu? Trebuie să faci cum îți spun, sunt mama ta și-ți vreau binele!
N-am avut niciodată puterea să-i țin piept mamei, cu atât mai puțin s-o contrazic. M-am prezentat la firmă și, după câte-va zile de acomodare, mi-am cunoscut patronul, viitorul șef, pentru că urma să fiu secretara lui personală. Pavel era un bărbat bine, trebuie sărecunosc, nu-și arăta vârsta și era extrem de manierat. îmi vorbea foarte politicos, nu-mi amintesc să fi ridi-cat vreodată vocea la mine, mă lua cu el la întâlnirile importante, unde trebuia să notez lucrurile pe care mi le spunea el. Am devenit o echipă, dar nici vorbă să se dea la mine sau să-mi propună ceva. Mama era turbată.
— Ăsta ori e impotent, ori are pe cineva! mi-a spus într-o seară. Mă interesez eu cum stau lucrurile.
Așa am aflat că în viața lui Pavel exista, într-adevăr, o femeie de câtva timp, cu vreo 15 ani mai mare decât mine, dar care părea să fie pe placul lui, de vreme ce prezența mea nu-l „stimula" deloc. Mama a trecut la atac. Mi-a schimbat look-ul, m-a pus să-mi fac implanturi, ca să-mi măresc sânii și buzele, să arăt ca toate vedetele la modă. După ce mi-am revenit după operație, și nu a fost deloc plăcut, vă rog să mă credeți, mi-am schimbat și garderoba. Aproape că nu mă mai recunoșteam când mă priveam în oglindă. Când i-am trimis o poză de-a mea lui Adrian, a rămas fără grai.
Mi-am dat seama imediat că nu-i place ce vede, deși nu a comentat. Nici eu nu mă simțeam în largul meu, în schimb, mama era fericită. și a avut dreptate, schimbarea mea i-a atras imediat atenția lui Pavel, căruia i-au sclipit ochii în cap ca unui lup când își vede prada. Peste câteva zile, m-a invitat să luăm masa în oraș, rezerva-se o masă la un restaurant foarte select. Chelnerii au roit în jurul nostru toată seara, iar la desert, au stins luminile și ne-au adus un tort flambat. Când s-a aprins lumi-na, pe masă era o punguță de catifea roșie, iar în ea, un inel cu un diamant imens.
— Puneți-l pe mână! mi-a spus Pavel. Inelul acesta superb și-a găsit locul. Cred că și eu mi-am găsit femeia potrivită.
Aș vrea să te instalezi într-un apartament mai mare, am să mă ocup eu de toate cheltuielile. Vreau să pot veni nestingherit, ori de câte ori am puțin timp liber. 0 să trăiești ca o regină, așa cum meriți.
„și mama?", am întrebat în gând. Când am ajuns acasă, i-am dat mamei vestea. Mama a fost în culmea fericirii, n-a pomenit nimic cum că o deranjează că nu va locui și ea cu mine. A doua zi, sâmbătă dimineața, Pavel mi-a trimis mașina și m-am instalat în noua locuință, care era un vis. Blocul care avea doar 5 apartamente era situat pe o stradă liniștită, în centrul capitalei, și arăta ca-n filmele americane. în dressing am găsit de toate -îmbrăcăminte, încălțăminte, accesorii de firmă -, iar baia imensă era decorată cu orhidee albe. Patul din dormitor avea așternuturi de mătase, iar pe masa de toaletă am găsit tot felul de parfumuri care miroseau minunat. Am amețit de atâta confort și frumusețe.
Pavel a fost delicat, nu a dat buzna din prima noapte, m-a lăsat să mă instalez. La serviciu, ne purtam absolut normal, de parcă nimic nu s-ar fi schimbat între noi, și l-am apreciat și admirat și mai mult pentru discreție. într-una din zilele următoare, l-a sunat femeia care făcuse parte din viața lui până nu demult. Când i-am spus lui Pavel cine-l caută, m-a rugat să o anunț că e ocupat. Mi s-a părut că femeia a izbucnit în plâns când i-am comunicat asta. A mai revenit de câteva ori, dar el n-a vrut să-i vorbească. M-am simțit îngrozi-tor știind că eu sunt cauza atitudinii lui.
Pe urmă, după ce Pavel a devenit iubitul meu și am început să facem cam totul împreună, am uitat-o pe biata femeie, deși m-am gândit, preț de o clipă, că aș fi putut fi eu în locul ei.
Viața mea s-a schimbat radical, trăiam pe picior mare, sub privirile atente ale mamei, care mă vizita numai când Pavel nu era la mine sau când eram plecați din țară. Toată lumea de la firmă își dăduse seama că Pavel trăiește cu mine, deși în orele de program purtarea lui era aceeași. Eu însă primisem cadou o mașină sport scumpă, eram îmbrăcată numai cu lucruri de firmă, era limpede că nu-mi puteam permite așa ceva din leafa mea.
Cel mai adesea, Pavel mă lua cu el și în deplasările din străinătate, iar după ce-și termina treburile, mai stăteam câteva zile să ne bucurăm unul de altul și de locurile unde eram. Am avut multe de învățat, am vizitat muzee, am fost la concerte la ma-rile opere din lume, iar Pavel mi-a vorbit mult despre artă, despre muzică. în scurt timp, am ajuns să știu și eu câte ceva despre marii pictori, ale căror tablouri se vând cu sume exorbitante la marile case de licitație din lume, despre interpreții de operă apreciați pe plan mondial, am asistat chiar și la câteva meciuri de tenis la Wimbledon. Trăiam într-o cu totul altă lume decât fusesem obișnuită și, de ce să mint, îmi plăcea teribil.
Pe Adrian am început să-l neglijez, nu prea îi mai răspundeam la e-mailuri, când mă suna, îi respingeam apelul. Trăiam în lumi paralele, iar prezența lui în lumea mea începuse să mă deranjeze. Numai că el nu s-a lăsat. Nu știu ce-a făcut, dar și-a găsit un loc de muncă în București și a început să mă caute tot mai insistent. Ba chiar uneori mă amenința că, dacă refuz să-i vorbesc, va avea grijă ca Pavel să afle că încă mă mai văd cu el și precis nu-i va plăcea.
Adrian avea dreptate, după ce m-am mutat în noua locuință, m-am întâlnit de câteva ori cu el și am făcut dragoste. Am făcut asta mai mult pentru că mi-a fost milă de el, iar Adrian profita acum de acest lucru. M-am plâns mamei că Adrian vrea să-mi strice relația cu Pavel, iar mama mi-a dat toate asigurările că va rezolva ea problema. și a rezolvat-o. Adrian îmi ascunsese adevărul: de fapt, era însurat și avea doi copii. își mințise soția că a fost mutat la București, trimitea bani acasă și se ducea periodic să-și viziteze familia. Nu știu cum a aflat mama toate astea, dar după ce i le-a pus pe tavă lui Adrian, insistențele lui au luat sfârșit. Rareori îmi mai scria un e-mail, dar nu-i răspundeam niciodată.
Relația mea cu Pavel mergea cum nu se poate mai bine, aș putea spune chiar că eram fericită. Mama însă avea nevoie de asigurări.
— Trebuie să te ia de nevastă, altfel n-am făcut nimic!
Numai ea știe cum, mama a aflat că Pavel a fost căsătorit de trei ori înainte să mă cunoască pe mine, dar nu avea copii. Ultima lui căsnicie se terminase când el avea 54 de ani. Am încercat s-o conving pe mama să aibă răbdare, i-am spus că, precis, cât de curând, Pavel îmi va propune să ne căsătorim. Mama a mai așteptat un an, după care a trecut la acțiune.
— Ai să faci cum îți spun, altfel ai să rămâi nemăritată. Ai 25 de ani, trebuie să ne gândim serios la viitor. Dacă n-a făcut copii cu niciuna din neveste, înseamnă că el are ceva. Trebuie să aflu cum stau lucrurile. Un copil ar rezolva totul.
— Mamă, nu mă întrebi și pe mine, totuși, dacă mă simt în stare să fiu mamă, dacă sunt pregătită pentru asta?
— știu eu mai bine când ești pregătită și când nu! Tu ești cu capul în nori, nu putem umbla pe nisipuri mișcătoare.
Peste câteva zile, mama m-a obligat să mă prezint la un interviu, la o altă firmă, unde își făcuse relații, ea știe cum și când. Eram furioasă pe mine că nu sunt în stare să ies din vorba mamei, deși aveam 25 de ani, dar știam în același timp că-mi vrea binele și că e mult mai ancorată în realitate decât mine. Mama rămăsese orfană de mică, crescuse printre străini și voia ca eu să nu fiu obli-gată să mă lupt cu greutățile, cum făcuse ea. M-am prezentat, așadar, la interviu și am fost acceptată. A doua zi mi-am depus cererea de demisie la firmă. Pavel era plecat, una dintre puținele deplasări în care nu-l însoțeam, așa că adjuncta lui a fost bucuroasă să-mi semneze demisia, deși știa că el îi va face scandal când se va întoarce. Monica, adjuncta lui Pavel, spera de multă vreme să intre în viața lui, dar cu mine acolo nu avea nicio șansă. M-a lăsat să plec fără preaviz, așa că, peste câteva zile, eram la noul meu loc de muncă. Când s-a întors Pavel, a venit direct la mine de la aeroport.
— De ce ai făcut asta? Ce ai vrut să-mi demonstrezi? Că nu pot trăi fără tine? Ai câștigat! Ai dreptate! Vrei să fii soția mea? îmi propusesem să nu mă mai căsătoresc niciodată, tu ai să fii ultima femeie din viața mea. Ești mulțumită acum?
Mama a fost foarte mulțumită, firește. Ne-am căsătorit și am avut o ceremonie discretă, cu câțiva prieteni apropiați ai lui Pavel. Pavel m-a întrebat dacă îmi doresc să port rochie de mireasă, dar, sfătuită de mama, i-am spus că prefer să fiu a lui și atât. Pe Pavel l-a impresionat foarte mult gestul meu. La câteva zile după ce ne-am căsătorit, Pavel și-a redactat noul testament prin care îmi lăsa mie totul. Mama și-a găsit, în sfârșit, liniștea. L-am întrebat pe Pavel, îndemnată de ea, dacă nu-și dorește copii, iar el mi-a spus că nimic nu l-ar face mai fericit decât un copil, dar că, din păcate, nu poate. Ne-am dus la tot felul de medici în străinătate, dar concluzia a fost aceeași, Pavel nu poate pro-crea. Ni s-a sugerat inseminarea, dar lui nu i-a surâs ideea.
— Sunt sigură că, dacă îi pui un copil în brațe, îl va crește. Pune-te pe treabă! mi-a sugerat mama.
— Mamă, te-am ascultat de fiecare dată, asta chiar nu pot să fac!
— Nu face pe nebuna! știi bine că, dacă ați avea un moștenitor, lucrurile ar fi mult mai simple. Tu crezi că tot ce zboară se mănâncă. Eu știu cel mai bine ce înseamnă să mănânci pâine uscată aruncată de alții.
în perioada aceea, am avut probleme cu dantura și mă duceam la medicul stomatolog al lui Pavel, un bărbat de 35-40 de ani, extrem de sensibil la frumos, ca și Pavel. E foarte adevărat că Ioan, fiul unui bun prieten al lui Pavel, n-ar fi îndrăznit să-mi facă avansuri. Mama s-a tratat și ea de vreo două ori la el și mi-a sugerat că ar fi tocmai bun să fie tată. Până la urmă, nu mi-a fost prea greu să-l conving pe Ioan. Am rămas imediat însărcinată. Mama m-a sfătuit să nu-i spun nimic lui Ioan, iar pe Pavel să-l anunț când va fi prea târziu pentru un avort.
— Am crezut că sunt niște tulburări hormonale, abia săptămâna trecută m-am dus la medic, sunt însărcinată!
Pavel s-a luminat la față și m-a luat în brațe. A fost foarte atent cu mine pe toată durata sarcinii și abia aștepta să fie tată. Când ne-am căsătorit, m-am mutat în casa lui, iar mama s-a instalat în apartamentul meu. Cu două luni înainte să nasc, Pavel s-a ocupat de amenajarea camerei copilului, deși n-a vrut să știe dinainte dacă va fi fată sau băiat.
Am născut un băiețel, Pavel și-a dorit să-l cheme David, ca pe bunicul lui patern. Botezul a fost la fel de discret ca nunta. Printre invitați l-am văzut și pe Ioan cu familia lui. Mi-am dat seama că Pavel știe ceva. Când David a împlinit 1 an, Pavel a împlinit 65.
— știu că sunt bătrân pentru tine. Voi face tot posibilul să nu devin un bătrân ciufut și nesuferit. știai la ce te înhami când te-ai măritat cu mine. știu că maică-ta te-a sfătuit să faci toate astea. Nu sunt orb și nici surd. știu însă că ții la mine. știu și că David e al lui Ioan. Există un act legalizat în care el își recunoaște paternitatea, dar renunță la drepturile părintești. îl voi crește pe David ca pe copilul meu. Ca să mă asigur însă că nu mă vei părăsi, pentru că într-adevăr nu mai pot trăi fără tine, mi-am schimbat testamentul. îți las totul ție cu o singură condiție: să nu divorțezi niciodată. Iar dacă vei face asta și te vei căsători, vei pierde tot. și eu am nevoie de garanții, nu doar mama ta!
Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.
