Durerea de spate are un început cât se poate de banal - te ridici dimineața și simți o tensiune în zona lombară, stai câteva ore la birou și observi că trebuie să îți schimbi permanent poziția sau faci o mișcare, iar durerea bruscă te ”obligă” să te oprești. În alte situații, durerea se instalează treptat: mersul pe distanțe mai mari devine incomod, apar furnicături într-un picior, te simți rigid după perioadele de repaus sau începi să eviți anumite activități pentru că te temi că durerea va reveni.
Cuprins:
Din cauza acestei diversități, problemele lombare ajung să ne facă viața un calvar dacă nu mergem la medic pentru evaluarea corectă. Deși două persoane spun că ”le doare mijlocul”, cauzele, structurile implicate și tratamentele pot fi complet diferite.
Lombalgia nespecifică apare când resimți durere în partea inferioară a spatelui fără ca investigațiile să identifice o structură responsabilă (NU înseamnă că durerea este imaginară și nici că ”nu ai nimic”, ci că problema nu poate fi atribuită cu certitudine unei fracturi, tumori, infecții sau unei alte cauze structurale specifice). Dacă simptomele persistă câteva săptămâni și încep să interfereze cu statul pe scaun, mersul, somnul sau activitatea profesională, medicul va recomanda evaluarea de către un fizioterapeut.
Într-un astfel de program, accentul cade pe revenirea treptată la activitate, recâștigarea mobilității, creșterea rezistenței musculaturii trunchiului și reducerea comportamentelor de evitare a mișcării. Dacă lucrezi zece ore pe zi la calculator vei avea cerințe funcționale diferite față de cineva care ridică zilnic greutăți sau desfășoară activități fizice intense.
Cât privește purtarea centurilor lombare, OMS nu recomandă folosirea acestora ca rutină în durerea lombară, în special pe termen lung. Totuși, un studiu clinic multicentric publicat în ”JAMA Network Open”, care a inclus 168 de adulți cu lombalgie nespecifică având o durată de una până la șase luni, a comparat îngrijirea obișnuită cu îngrijirea obișnuită plus purtarea timp de 12 săptămâni a unei centuri lombare nerigide. Grupul care a folosit centura a avut o îmbunătățire mai mare a scorului de dizabilitate și reduceri mai mari ale durerii, deși diferența funcțională dintre grupuri a fost relativ modestă.
Hernia de disc lombară se instalează când materialul discului intervertebral irită sau comprimă o rădăcină nervoasă. În această situație, durerea poate coborî către fesă, coapsă, gambă sau laba piciorului și poate fi însoțită de amorțeală, furnicături ori modificări de forță. Ceea ce numești ca sciatică reprezintă un simptom, nu un diagnostic în sine, motiv pentru care evaluarea medicală are un rol esențial.
Dacă situația permite tratament conservator și nu există indicație chirurgicală urgentă, fizioterapia poate fi una dintre componentele recuperării. Programul nu presupune să forțezi coloana , ci să găsești treptat mișcările și nivelurile de efort pe care le tolerezi, să îți îmbunătățești controlul trunchiului, capacitatea de efort și funcția generală.
Dacă ai hernie de disc, tentația de a imobiliza cât mai mult zona dureroasă este de înțeles, dar centura nu poate ”împinge” discul în poziția inițială și nici nu te scapă de compresia nervului. Specialistul poate propune suportul lombar în anumite situații, dar această decizie trebuie separată de ideea că centura reprezintă tratamentul herniei.
Stenoza lombară apare când spațiul disponibil pentru structurile nervoase din canalul vertebral sau din zonele prin care ies nervii se reduce; este mai frecventă odată cu înaintarea în vârstă și poate fi asociată cu modificări degenerative ale coloanei. Un simptom caracteristic îl reprezintă dificultatea de a merge sau de a sta mult în picioare din cauza durerii, senzației de greutate, furnicăturilor ori slăbiciunii care apar în membrele inferioare și care se pot ameliora când stai jos sau când te apleci ușor înainte.
Fizioterapia poate fi utilă tocmai pentru că problema nu se reduce la ceea ce se vede pe RMN. În viața de zi cu zi contează cât de mult poți merge, cum te ridici, câtă forță ai, cum îți menții echilibrul și cât de ușor poți desfășura activitățile obișnuite.
În stenoză, centura lombară nu are capacitatea de a lărgi permanent canalul vertebral și nu ar trebui prezentată ca metodă de corectare a anatomiei coloanei. Dacă specialistul consideră util un suport lombar pentru anumite activități sau pentru controlul temporar al simptomelor, recomandarea trebuie integrată într-un program al cărui obiectiv să fie strict păstrarea sau recâștigarea capacității de mișcare și mers.
Spondiloliza reprezintă un defect la nivelul unei regiuni a vertebrei, în timp ce spondilolistezisul descrie deplasarea unei vertebre față de cea situată dedesubt. Spondiloliza poate fi întâlnită la adolescenți și adulți tineri care practică sporturi ce presupun extensii și rotații lombare repetate, în timp ce spondilolistezisul degenerativ este întâlnit mai frecvent la adulții de vârstă mai înaintată.
Dacă primești un asemenea diagnostic, existența unei modificări pe radiografie sau pe RMN nu stabilește ce activități trebuie să eviți - contează gradul modificării, simptomele, stabilitatea segmentului vertebral, vârsta, stilul tău de viață și eventualele manifestări neurologice. Ședințele cu diverse dispozitive fizioterapie urmăresc dezvoltarea controlului neuromuscular, întărirea musculaturii trunchiului și șoldurilor, îmbunătățirea toleranței la mișcare și revenirea progresivă la activitățile obișnuite.
În anumite forme de spondiloliză sau instabilitate vertebrală, specialistul poate lua în considerare orteza sau o formă de susținere lombară (dacă este necesară limitarea temporară a unor mișcări care întrețin simptomele). Diferența importantă este că o astfel de recomandare se stabilește DOAR după diagnostic și evaluare!
Dintre situațiile discutate, fractura vertebrală de compresie este una dintre cele în care noțiunea de ”susținere” capătă o semnificație diferită, dat fiind contextul unei fracturi propriu-zise ce poate apărea în contextul osteoporozei și/sau în urma unor traumatisme minore ce cauzează durere, reducerea mobilității, pierderea încrederii în mers și limitarea activităților zilnice.
Fizioterapia trebuie adaptată cu atenție stadiului vindecării și stării generale. Specialistul va urmări mobilizarea sigură, menținerea capacității funcționale, îmbunătățirea echilibrului, întărirea progresivă și reducerea riscului de cădere.
Pentru fracturile vertebrale de compresie există date mai concrete despre utilizarea ortezelor decât pentru lombalgia nespecifică sau sciatică. O revizuire sistematică și meta-analiză a studiilor randomizate publicată în ”Journal of Spine Surgery” în 2023 a inclus 447 de pacienți, majoritatea femei. Autorii au constatat că ortezele rigide au fost asociate cu o reducere mai mare a durerii la trei până la șase luni comparativ cu lipsa ortezei, deși avantajul nu s-a menținut la evaluarea pe termen lung, iar diferențele privind funcția, calitatea vieții sau modificările radiologice nu au fost semnificative. Cercetarea nu a identificat nici un avantaj clar al ortezei rigide față de cea moale.
Centura limitează temporar anumite mișcări, oferă senzația de stabilitate sau, în anumite situații atent, contribuie la controlul durerii, pe când fizioterapia urmărește dezvoltarea capacității proprii de a controla mișcarea și de a tolera solicitările vieții de zi cu zi.
Pentru durerea lombară cronică primară, OMS recomandă abordarea individualizată în care educația, exercițiul, anumite terapii fizice și, atunci când este necesar, intervențiile psihologice sau farmacologice sunt combinate în funcție de nevoile persoanei. În același ghid, centurile și suporturile lombare se numără printre intervențiile care nu ar trebui oferite de rutină majorității pacienților.