Descoperă niște locuri mai puțin cunoscute de lângă noi – istorie veche și istorie recentă în Macedonia de Nord și Kosovo

Skopje – capitala Macedoniei de Nord este un oraș care a trecut printr-un proces rapid de înfrumusețare a centrului. Controversatul proiect Skopje 2014, a avut rolul de a transforma centrul într-un soi de mini-Atena antică – cu clădiri de marmură albă, zeci și zeci de statui, clădiri în stil clasic. Skopje a avut ghinionul să fie ras de pe fața pământului în 1963, în urma unui cutremur catastrofal, și deși întreaga omenire a promis milioane de dolari pentru reconstrucție, aceasta nu a prea venit. Iar dintr-un oraș al viitorului, a ieșit un oraș peticit. Până după anii 2000, când după deceniul afectat de războiul care a cuprins aproape întreaga fostă Iugoslavie, Macedonia de Nord a început să-și revină și atunci a apărut acest proiect de transformare a devastatului centru al Skopje. În urma acordurilor cu Grecia, care a dus la redenumirea Macedoniei în Macedonia de Nord și principalele statui din centrul orașului au cunoscut o redenumire – statuia ecvestră al lui Alexandru cel Mare a devenit „Luptătorul pe cal”, iar statuia regelui Filip al II-lea al Macedoniei, tatăl lui Alexandru, a devenit pur și simplu „Luptătorul”. Cam mulți luptători, într-adevăr.

La doi pași de piața Macedonia, se află casa Mamei Tereza, cea mai cunoscută fiică a orașului Skopje – născută aici, în Skopje, pe vremea în care orașul încă era parte a Imperiului Otoman, în 1910. Casa memorială este construită pe locul unde s-a aflat biserica catolică unde ea a fost botezată. Și dacă tot vorbim de istorie, nu trebuie ratat vechiul bazar de dincolo de râu care aduce un aer oriental în oraș, aducând aminte de lunga perioadă otomană (mai bine de 500 de ani a fost parte din imperiu), dar și spectaculosul canion Matka aflat în apropierea orașului. Pentru cea mai bună panoramă, urcați la Crucea Mileniului (construită, după cum îi zice și numele, în jurul intrării în noul mileniu, mai precis în 2002). Nu vă fie frică, există o telecabină care merge până acolo.

Ohrid – fosta capitală a Primului Imperiu Bulgar este unul dintre orașele acelea din care îți este greu să pleci. Construit pe un deal care domină lacul Ohrid, unul dintre cele mai adânci lacuri din Europa (are aproape 300 de metri adâncime!), orașul te lasă la despărțire cu multe amintiri. Case în stil balcanic, biserici fotogenice, mâncare extraordinară (atenție, în apele Ohridului trăiește o specie de păstrăv care nu există în alte colțuri ale Planetei!), multă verdeață, un aer de liniște veselă. Și oriunde îți arunci privirea, vezi colțul acela albastru al lacului.

Priștina – capitala Kosovo nu se poate lăuda cu zone vechi și pitorești. Este un oraș nou, modern la standardele balcanice, dar unde principala atracție o reprezintă statuia lui Bill Clinton, considerat de localnici drept eliberatorul Kosovo-ului. Evident, pe lângă statuie există și un Bill Clinton Bulvari (nu este singurul în Kosovo, mai poți găsi străzi sau bulevarde cu numele fostului președinte american și în alte orașe kosovare), dar, desigur, vei găsi și o Madeleine Albright Square. Biblioteca Națională este o clădire construită pe vremea Iugoslaviei de un arhitect șugubăț, probabil inspirat din cubul Rubik – pare o adunătură un pic haotică de cuburi. Inițial s-a dorit demolarea ei, fiind un simbol al Iugoslaviei, apoi s-a renunțat. Nu trebuie ratată nici gigantica biserică catolică închinată Maicii Tereza (aceasta este o eroină și a statului Kosovo, nu numai a Macedoniei de Nord). Numărul de catolici în Kosovo este extrem de mic, așa că o veți găsi, în general, goală.

Mănăstirea Gracanica – dacă doriți să înțelegeți un pic din lupta aceasta încrâncenată dintre sârbi și albanezi pentru pământul regiunii Kosovo, atunci duceți-vă și la una dintre cele mai importante mănăstiri sârbești ortodoxe din Kosovo. Zona Kosovo (dar și o parte din Macedonia de Nord) a fost leagănul marelui Imperiu Sârb creat în secolul al XIV-lea, perioada de maximă înflorire și expansiune a unui stat sârbesc (exceptând intervalul de timp în care a existat Iugoslavia dominată de sârbi). Centrul puterii a fost mai degrabă aici, în sudul fostei Iugoslavii, capitala mărețului stat fiind la Prizren (azi, în Kosovo) și Skopje (azi, în Macedonia de Nord). În Kosovo au fost construite cele mai importante mănăstiri sârbe, iar orașul Pec (azi, Peja, Kosovo) a fost reședința Patriarhiei sârbe. Dar în timpul ofensivei generale habsburgice de la finalul secolului al XVII-lea, care a împins granițele otomane de la porțile Vienei până pe Dunăre (iar austriecii au pătruns și pe teritoriul vechii Serbii, dar fără succes), sârbii s-au aliat cu mic, cu mare cu austriecii pentru a scăpa de otomani. În condițiile în care suflul ofensivei austriece s-a dus, vechea Serbie a rămas sub control otoman, așa că aproape întreaga populație din Kosovo s-a refugiat în Imperiul Habsburgic – în Vojvodina, Ungaria și Banatul de azi. În locul lor, otomanii i-au colonizat pe albanezi, care de atunci, din secolul al XVIII-lea, au reprezentat majoritatea absolută în Kosovo. Când intrați în satul Gracanica, uitați-vă cu atenție – dintr-odată, toate firmele vor fi scrise în sârbă cu litere chirilice (spre deosebire de albaneza care se scrie cu litere latine), steagurile sârbești flutură pe fiecare stâlp, iar în magazine, prețurile sunt afișate mai degrabă în dinari sârbești decât în euro (moneda națională din Kosovo).

Circuitul Macedonia de Nord și Kosovo – tarif de 149 de euro pentru 4 zile (3 nopți de cazare în hotel de 3 stele la Skopje), transport cu autocar clasificat, vizite la Sofia, Skopje și Veliko Tarnovo și asistență turistică în limba română pentru întreaga perioadă – este oferit de agenția Europa Travel de cinci ori pe an, cu plecare din 23 februarie, 28 aprilie, 15 iunie, 27 iulie și 21 septembrie. Detalii, pe site-ul https://europatravel.ro/ sau la telefon 021-9407.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE