RMN la genunchi: ce leziuni sportive pot fi depistate precoce?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
De fiecare dată când alergi în parc, mergi la sală după program sau joci fotbal cu prietenii în weekend, genunchiul tău suportă un efort constant. O mișcare bruscă, o schimbare de direcție sau o aterizare greșită pot declanșa durere sau umflare.
Cuprins:
Mulți adulți activi din București, inclusiv părinți tineri care încearcă să îmbine sportul cu viața de familie, amână investigațiile, sperând că durerea trece de la sine. În unele cazuri, așa se întâmplă. În altele, o leziune mică evoluează și complică recuperarea. Un RMN la genunchi îți arată ce nu se vede la radiografie și, de cele mai multe ori, nici la ecografie. Investigația ajută la identificarea leziunilor sportive și permite stabilirea tratamentului potrivit, înainte să apară complicații.
De ce RMN-ul oferă informații detaliate despre genunchi?
Radiografia evidențiază oasele. În cazul în care medicul suspectează o fractură, investigația rămâne utilă. Totuși, majoritatea accidentărilor sportive afectează ligamentele, meniscurile, cartilajul sau tendoanele. Aceste structuri nu pot fi observate clar la radiografie. RMN-ul oferă imagini mult mai detaliate. Prin tehnologia de rezonanță magnetică, se pot observa:
- ligamentele încrucișate și colaterale;
- meniscurile;
- cartilajul articular;
- osul subcondral;
- tendoanele și bursele.
IRM-ul (investigație prin rezonanță magnetică), cunoscut mai frecvent sub denumirea de RMN, poate identifica leziuni fine, în stadii incipiente. Totuși, nicio investigație nu oferă răspunsuri izolate. Medicul corelează imaginile cu examenul clinic și istoricul tău.
Ruptura ligamentului încrucișat anterior (LIA)
Ligamentul încrucișat anterior stabilizează genunchiul în mișcările de rotație și oprire bruscă. Îl poți leza la fotbal, schi, tenis sau chiar la o pivotare rapidă la sală. Semne frecvente:
- pocnitură în momentul accidentării;
- umflare rapidă;
- senzație de instabilitate.
RMN-ul poate arăta:
- o întindere sau o ruptură parțială;
- o ruptură completă;
- un edem osos asociat.
Identificarea unei rupturi parțiale îți permite să începi recuperarea prin kinetoterapie și să eviți agravarea. Dacă ligamentul este complet rupt, medicul ortoped va discuta cu tine despre opțiunile chirurgicale sau conservatoare, în funcție de nivelul tău de activitate.
Ruptura ligamentului încrucișat posterior (LIP)
Apare mai rar și, de obicei, implică un traumatism direct, cum ar fi lovirea tibiei sau căderea pe genunchiul îndoit. RMN-ul evidențiază întreruperea fibrelor și inflamația din jur. Diagnosticarea precoce reduce riscul de instabilitate cronică și uzură prematură a cartilajului.
Leziunile ligamentelor colaterale
Ligamentul colateral medial (MCL) și cel lateral (LCL) stabilizează genunchiul pe părțile laterale. O lovitură din lateral sau o răsucire forțată le poate afecta. RMN-ul clasifică leziunile în grade:
- Grad I – întindere ușoară;
- Grad II – ruptură parțială;
- Grad III – ruptură completă.
Această clasificare îl ajută pe medic să decidă dacă ai nevoie doar de repaus și orteză sau de intervenție chirurgicală.
Ruptura de menisc
Meniscurile sunt două structuri fibrocartilaginoase care amortizează șocurile dintre femur și tibie. Le poți leza prin rotație bruscă, mai ales dacă genunchiul este flexat. O ruptură de menisc poate provoca:
- blocaj articular;
- durere la flexie profundă;
- umflare recurentă.
RMN-ul diferențiază între un proces degenerativ și o ruptură traumatică. Investigația poate identifica inclusiv fisuri mici, înainte ca fragmentul să se deplaseze și să blocheze articulația.
Când poate fi nevoie de un RMN la genunchi?
Programează un consult dacă observi:
- umflare rapidă după un traumatism;
- genunchi blocat;
- instabilitate la mers;
- durere care persistă peste 2–3 săptămâni.
Traseul corect începe cu un consult ortopedic. Medicul îți examinează genunchiul și poate recomanda investigații imagistice, dacă este nevoie. În funcție de rezultat, specialistul poate completa investigațiile cu analize de laborator, mai ales dacă suspectează inflamație sistemică sau alte afecțiuni asociate.
Cum decurge investigația și ce riscuri există?
Un RMN la genunchi durează, în medie, 20–40 de minute. În acest timp, stai întins, iar genunchiul este fixat într-un suport special. Procedura nu iradiază și nu este dureroasă. Contraindicații și limitări:
- pacemaker sau anumite implanturi metalice;
- claustrofobie severă;
- dificultate în a menține poziția nemișcată.
Dacă medicul recomandă substanță de contrast, trebuie să îți verifici funcția renală prin analize recente. Reacțiile adverse sunt rare, dar pot apărea reacții alergice ușoare.
Așadar, dacă ai dureri persistente de genunchi sau ai suferit recent un traumatism, programează un consult și cere o evaluare completă. Un diagnostic stabilit la timp îți permite să revii mai repede la activitățile tale și să previi complicațiile!
Disclaimer: Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate. Nu folosi informațiile pentru autodiagnosticare. Programează un consult la medic pentru evaluare și recomandări personalizate!
Surse de informare:
Chien, Alexander, et al. “Magnetic Resonance Imaging of the Knee.” Polish Journal of Radiology, vol. 85, 11 Sept. 2020, pp. 509–531, https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7571514/, 10.5114/pjr.2020.99415. Accesat în data de 16 Apr. 2026.
