Sistem energetic românesc: Criză sau oportunității noi?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În ultima perioadă, sectorul energetic european a fost supus mai multor crize și provocări. Primele semnale ale acestora au apărut în anul 2021, când economia mondială a început a reveni după criza pandemică COVID-19, fapt ce a condiționat cererea sporită pentru resurse energetice. Datorită acestui fapt, în toamnă, prețul pentru o mie metri cubi de gaz, la bursele de specialitate din Europa, a atins valoarea record de 1900$, însă, provocările pentru sectorul energetic european, dar și cel mondial abia urmau. La începutul lunii martie a anului 2022 prețul pentru o mie metri cubi de gaz s-a ridicat până la 3600$, or 322 EUR per MWh/h. Astăzi, prețul la gaz s-a redus practic de două ori, însă situația sectorului energetic rămâne una complicată.
În același timp, criza energetică a deschis mai multe oportunități, cel puțin pentru Ucraina, care, ca și Republica Moldova, la începutul lunii martie, au reușit să sincronizeze sistemele sale energetice cu sistemul european de energie ENTSO-E. Deja după trei luni, Ucraina a început exportul energiei electrice către UE, iar primul stat membru al UE, care a procurat 100 MWh al energiei electrice ucrainene a devenit România.
Menționăm că România, la momentul actual, poate procura de la Ucraina energie electrică cu o reducere considerabilă. Or, prețul spot achitat de România pentru achiziția efectuată constituie 78,50 EUR per MWh/h, în comparație cu 301,50 EUR per MWh/h – prețul de pe piață internă. Conform Ministerului Energiei din Ucraina, până la sfârșitul anului se planifică atingerea indicatorului de 800-1000 MWh/h, în condițiile în care potențialul exportului energiei electrice din Ucraina constituie circa 2,5 GWh.
Expert, consultant într-o serie de companii europene în domeniul energiei, chimiei și tehnologiei - Dmitrii Torner, a prognozat că volumul livrărilor energiei electrice din Ucraina către România va crește, însă, conform expertului, acest fapt se va produce treptat.
“Aceasta rezultă din faptul că ENTSO-E a solicitat Ucrainei instalarea STATCOM, ce reprezentă niște compensatori speciali, care balansează sistemul cu scopul de a evita fluctuațiile majore ale tensiunii în rețea. Este de importanță vitală asigurarea funcționalității stabile a sistemului european de energie”, menționează dl Torner.
Responsabilii ucraineni, la rândul său, afirmă că vor reuși instalarea a STATCOM până la finele primului semestru al anului 2023. Însă, având în vedere situația actuală din Ucraina, datele limită pot suferi modificări esențiale.
Un factor de luat în calcul constă și în faptul cât de rece va fi această iarnă și dacă Ucraina își va putea acoperi necesitățile proprii de producere a energiei electrice din cărbune, gaz sau generarea acesteia de centralele nucleare.
Având în vedere situația actuală din regiune, independența și securitatea energetică au devenit noțiunile de bază pentru fiecare stat și România nu este o excepție. Acest fapt a fost menționat, în cadrul unei postări pe Facebook, de către Virgil Popescu, Ministrul Energiei din Guvernul României, conform căreia, la etapa inițială, pentru a depăși situația de criză, va fi necesar creșterea volumelor de producere a energiei electrice de către termocentralele electrice. Totodată, urmează a se ține cont de faptul că în conformitate cu prevederile Planului național de redresare și reziliență (PNRR), statul Român urmează să reducă producerea energiei electrice din contul arderii cărbunilor cu circa 4,6 GWh către anul 2023. În același timp, dl Popescu, a menționat despre investițiile preconizate în construcția unei centrale electrice noi care va opera pe baza gazului românesc.
În același context, menționăm că una din prioritățile de scurtă durată pentru România urmează să reprezinte și dezvoltarea resurselor energetice alternative sau așa numita „energia verde”. Astfel, conform Strategiei energetice a României 2020-2030, pondere a energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie până la finele anului 2030 urmează să constituie nu mai puțin de 30,7%. Acest indicator poate fi atins, în special din exploatarea energiei solare (prin majorarea capacității de producere a acesteia de circa 4 ori) și energiei eoliene (capacitatea de producere a căreia urmează a fi majorată de circa 2 ori), însă toate acestea necesită investiții impunătoare.
Totodată, cea mai viabilă soluție care se impune în situația actuală este eficientizarea consumului de energie și impulsionarea dezvoltării unor tehnologii şi proiecte majore, capabile să genereze suficientă energie care să acopere cererea din viitor, luând în calcul şi creşterea constantă a necesarului de energie.
"Este important ca astfel de proiecte majore să fie demarate în domeniul energiei nucleare, energiei regenerabile, hidrogen, energiei deşeurilor - pentru ca rezervele de petrol şi gaz să reziste suficient de mult timp încât să asigure trecerea naturală către noi forme energetice, mai eficiente şi curate", a declarat Dumitru Chisăliţă, Preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă.
Această opinie este susținută și de către Răzvan Niculescu, președintele Asociației pentru Energie Curată și Combaterea Schimbărilor Climatice, care a menționat următoarele: „Energia regenerabilă e energia viitorului. Costurile au scăzut încât energia regenerabilă e una dintre cele mai ieftine modalități de a produce energie”, accentuând că ținta României de a ajunge la o cotă de 30,7% surse regenerabile până în 2030 este cel mai mare angajament luat de o țară din Europa centrală și de sud-est.
Dmitrii Torner, la rândul său, menționează că potrivit datelor raportului recent publicat, circa 33% din gospodăriile din România suferă de „sărăcia energetică”, fiind nevoite să achite mai mult de 10 la sută din totalul veniturilor sale pentru achitarea facturilor pentru energia electrică. Conform opiniei expertului, această problemă poate fi soluționată, pe termen scurt, din contul surselor de energie regenerabilă, precum și aplicarea soluțiilor ce ar spori eficiența energetică.
În una din publicațiile sale pe TRIBUNA.MD, Dmitrii Torner menționează că în clasamentul țărilor europene privind accesul la energie electrică România ocupă ultimul loc, cu un indicator de 4.147 kWh, care pot fi „cumpărate” reieșind din salariul mediu pe țară. Lideri la acest capitol sunt Islanda și Liechtenstein. Cetățenii acestor țări pot procura din salariile lor 29.386 și, respectiv, 26.696 kWh.
Expertul concluzionează că autoritățile publice urmează să se concentreze nu doar pe implementarea proiectelor de anvergură în domeniul energiei regenerabile, dar și să susțină populația care alege să utilizeze surse energetice alternative, de genul energiei solare sau eoliene.
