Specia vizată: Ursul brun - Ursus arctos arctos
Obiectiv: Oferirea unui suport științific și tehnic în vederea definirii oficiale pentru categoria ”urșilor habituați”, ca fundament pentru elaborarea viitoarelor reglementări legale și a politicilor de management faunistic.
Specia urs brun ( Ursus arctos arctos) ocupă o poziție cheie în ecosistemele montane, deluroase și depresionare din România, având un rol esențial în reglarea lanțurilor trofice și în menținerea echilibrului ecologic. În ultimele două decenii, însă, interacțiunile frecvente cu factorul antropic au determinat o schimbare semnificativă a comportamentului în rândul unei părți din populație, fenomen cunoscut în lumea științifică sub denumirea de habituare.
Habituarea, în general la faună, presupune pierderea reacției naturale (răspunsului comportamental natural) de evitare a omului (prezenței umane) și apariția unui (manifestând) comportament deviant de hrănire, prin accesarea repetată* a surselor artificiale de hrană (deșeuri menajere, hrănire din culturile (compensatorie din resursele agro-antropice)*, gospodăriile oamenilor, spațiile de coabitare umană, hrănire intenționată de către om, etc.).
Fenomenul de habituare a urșilor bruni cunoaște o creștere semnificativă în România, în special în zonele montane turistice și periurbane.
Această analiză investighează efectele ecologice ale habituării asupra populației de Ursus arctos arctos, cu accent pe modificările de comportament, structura demografică și riscul de consangvinizare a unei subpopulații semi-sălbatice (segment de populație cu comportament deviant antropogen). Rezultatele indică faptul că habituarea afectează în special femelele cu pui (unitățile reproductive) și urșii tineri (exemplarele juvenile și subadulte), influențează negativ ritmul somnului de iarnă, modifică detrimental dinamica adaptativă a populației, perpetuând comportametele deviante prin mecanisme de învățare socială și crește artificial rata de supraviețuire juvenilă și subadultă și proporția de retenție la aceste clase de vârstă*. Dacă fenomenul nu este gestionat corespunzător, există riscul apariției unei populații dependente de om (antropo-condiționate), cu consecințe grave pentru conservarea pe termen lung a speciei.
A.1.Necesitatea definiției
Necesitatea definirii oficiale a categoriei de urși habituați în România derivă din creșterea frecvenței interacțiunilor dintre ursul brun (Ursus arctos arctos) și comunitățile umane, ca urmare a accesului constant al acestor animale la surse artificiale de hrană și a pierderii (diminuării progresive) a instinctului natural de evitare a omului, care le determină să dezvolte comportamente deviante, cu risc major de conflict.
Practic, fără o definiție a urșilor habituați, nu se poate construi un cadru coerent și eficient de prevenție, intervenție și educație publică (informare și conștientizare la nivel comunitar), iar gestionarea acestei categorii de urși rămâne haotică și ineficientă (lipsită de eficiență operațională).
A.2. Definiție urs habituat în România
Un urs habituat reprezintă un exemplar din specia urs brun ( Ursus arctos arctos), în urma contactului repetat și necontrolat cu omul și a accesului frecvent la surse antropice de hrană (resurse trofice de origine antropică), dezvoltă un comportament deviat, pierzând reacția (caracterizat prin pierderea răspunsului) naturală de evitare a prezenței umane, și generând riscuri crescute pentru integritatea corporală a persoanelor sau integritatea bunurilor materiale
! Un exemplar care accesează ocazional o sursă antropică de hrană și răspunde prompt la stimuli de descurajare, nu poate fi considerat habituat, întrucât nu prezintă un comportament deviant consolidat.
A.3. Etapele fenomenului de habituare
a) Etapa de explorare (faza de inițiere): Ursul, de regulă juvenil, detectează stimulii antropici (mirosuri de hrană, sunete) de la distanță și se apropie de marginea habitatului uman. Vizitele sunt rare, nocturne, iar comportamentul este vigilent. Această fază este adesea ignorată de autorități, deși este ideală pentru prevenție.
b) Etapa de condiționare pozitivă (faza de învățare): Prin expunere repetată la hrană accesibilă, urșii dezvoltă o asociere clară între prezența umană și recompensă. Comportamentul devine predictibil, iar urșii vizitează zilnic aceleași locații. Se modifică ritmul circadian (devin activi și ziua) și pot fi observați în locuri aglomerate (stațiuni, parcări).
c) Etapa de familiarizare (faza de toleranță): Ursul își reduce treptat distanța de siguranță față de oameni și infrastructură, revine periodic și înregistrează zonele antropice ca parte a arealului său de hrănire. De obicei, nu există interacțiune directă, dar apar daune la pubele sau grădini.
d) Etapa de asumare teritorială (faza de dominare): Exemplarele condiționate controlează zonele cu resurse (ex. containere), pot alunga alți urși nehabituati, iar comportamentul devine agresiv dacă accesul la hrană este blocat. Se pot produce incidente cu distrugere de bunuri, pătrundere în locuințe sau accidente rutiere frecvente.
e) Etapa conflictuală ireversibilă (faza de problemă gravă): Ursul își pierde complet frica față de om, devine diurn, agresiv defensiv și rezistent la măsuri de alungare. Aceste exemplare nu pot fi reabilitate în majoritatea cazurilor. Intervențiile includ relocarea forțată sau eutanasierea, conform ghidurilor IUCN și EAZA.
Pentru o bună coabitare a omului cu ursul este necesar a se pune în echilibru atât necesitățile omului pentru a trăi în siguranță, cât și necesitățile ursului pentru a se conserva pe termen lung, astfel încât interacțiunile dintre aceștia să fie minime și cu cât mai puține efecte negative!
Data: 01.10.2025
Material elaborat de: Ramon JURJ
Cercetător științific – CSIII / INCDS Marin Drăcea – Secția Cinegetică Brașov
Expert faună: Proiect Implementarea Planului național de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România / IPA Urs/INCDS/MMAP (2022-2025)
Membru în grupul de lucru pentru conservarea carnivorelor mari din România (2005-2025)/ MMAP O.M. 10/2024.
Manager proiect LIFE FOR BEAR/ Conservarea populației de urs brun din România(2014-2022)
Coordonator realizare: Plan de acțiune național pentru conservarea populației de urs brun din România aprobat prin O.M. 625/2018 / MMAP
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
*repetată - ține de învățarea condiționată, fixarea comportamentului, dacă nu e descurajat ferm; tipar de comportament stabil, bazat pe memorie și recompensă, nu pe pericol
* resursele agro-antropice- includ orice formă de activitate agro-zootehnică si horticolă desfașurată de om (livezi, pășuni artificiale, culturi agricole sau plantații)
* proporția de retenție - capacitatea facilă a indivizilor de a rămâne integrați în cadrul populației
Foto: ursulbrunsinoi.ro