Centre pentru studenții gay în trei orașe din țară. Peste 30% spun că au auzit discursuri homofobe de la profesorii sau colegii lor
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pentru studenții gay din România, anii de facultate sunt apăsători fiindcă adesea profesorii și colegii îi resping. Ca să-i sprijine, Asociația MozaiQ și încă două organizații din țară au deschis trei centre studențești. Doi coordonatori ai proiectului au povestit, pentru site-ul Școala 9, cum i-au ajutat aceste centre pe cei aproape 250 de studenți din București, Timișoara și Cluj care le-au trecut pragul până acum.
Cuprins:
TEXT DE MEDEEA STAN
„Avem colege care, știind că eu și alte două persoane suntem queer (gay, n.r.), se mută în cealaltă parte a vestiarelor și ne evită în mod evident”, povestește o studentă de la Universitatea de Medicină Veterinară din București. „Când le-am întrebat de ce nu vor să stea și cu noi, au refuzat să ne spună, au râs și ne-au întors spatele”, a spus ea pentru un studiu din proiectul Campus Pride al Asociației MozaiQ, care promovează drepturile persoanelor gay.
82% din totalul de 350 de respondenți spun că le-au dezvăluit colegilor orientarea lor sexuală și identitatea de gen. Restul n-a vorbit cu nimeni din facultate despre acest subiect.
Peste 50% dintre studenți n-au văzut în universitățile lor vreodată flyere sau afișe despre evenimente LGBT, un gest care practic ar aminti de prezența lor în mediul academic.
Numărul studenților LGBT nu este cunoscut, precizează autorii studiului, pentru că mulți evită să vorbească despre identitatea de gen și orientarea lor sexuală.
33% dintre respondenți au spus că cel puțin un profesor sau o profesoară din facultate are un discurs homofob. Doar 25% au un aliat profesor, la care ar putea apela pentru sprijin, iar 44% nu au răspuns la această întrebare.
Ideea centrelor studențești a apărut pentru ca acești tineri să aibă un grup de sprijin și să discute despre experiențele lor, dar și să învețe cum să ceară ajutor dacă cineva din facultate îi discriminează.
Centrele sunt în București, Timișoara și Cluj și, cu toate că acolo se adună studenți - până acum, aproximativ 250 -, la întâlniri au participat și liceeni, care sunt mai vulnerabili în fața profesorilor și colegilor homofobi, explică George și Lia, doi dintre coordonatorii centrelor.
Un grup de suport
George, 23 de ani, este coordonator outreach la Campus Pride, în Asociația Mozaiq, unde s-a angajat anul trecut. El păstrează legătura cu studenții din București și organizează întâlnirile săptămânale. Au loc miercurea și sâmbăta, la sediul ONG-ului, dar cei mai mulți vin în weekend - la un moment dat, au fost vreo 70.
„Centrul studențesc e un spațiu în care te simți acceptat și împărtășești experiențe cu alții care au trecut prin aceleași lucruri. Se formează, informal, un grup de suport, și povestim cum ne-am descurcat cu anumite subiecte din viața noastră”, spune George. „Noi, membrii Mozaiq, putem să ajutăm direct în caz de abuzuri. Aflăm despre ele, de exemplu, când întrebăm: «Tu cum mai ești?»”.
Studenții din Capitală au descoperit că s-a deschis acest centru LGBT de pe rețelele de socializare. În pandemie, ține minte George, el și colegii n-au putut să intre în facultăți să pună stickere sau afișe despre Campus Pride. Dar urmează să facă asta în Facultatea de Psihologie a Universității din București, unde a studiat. „Asociația studenților de la Psihologie este foarte deschisă”, adaugă George.
La una dintre primele întâlniri, studenții au spus că „îi doare” că în facultățile lor sunt, într-un fel, invizibili. Ca să fie incluzivă, Universitatea din București, de pildă, ar putea să le pună la dispoziție un spațiu pentru evenimente dedicate comunității queer, cum ar fi conferințele, crede George. Instituția și-ar mai putea arăta sprijinul și dacă ar trimite un comunicat de presă de Ziua Internațională împotriva Homofobiei, mai spune el.
„Să le ofere cineva studenților informația că, dacă li se întâmplă ceva, au la cine să apeleze”
Pe lângă codurile cu privire la drepturile și obligațiile studenților, în care se menționează că în universități nu se permite discriminarea pe bază de gen, George subliniază că e nevoie de mai mult, astfel încât subiectul să fie luat cu adevărat în seamă la nivel instituțional: „Ar fi ideal să se țină o prelegere, să le ofere cineva studenților informația că, dacă li se întâmplă ceva, au la cine să apeleze”. Că au un aliat.
Nu doar profesorii și colegii, ci și angajatorii îi pot face pe tinerii LGBT să se simtă excluși. La un atelier Campus Pride, 15 studenți au primit sfaturi despre cum să se pregătească pentru un interviu de angajare. Să aibă încredere în abilitățile lor și „să nu se lase călcate în picioare ca persoane queer pe piața muncii, să fie atente la discursul angajatorului”.
Integrarea pe piața muncii e o sursă de temeri pentru o mulțime de studenți gay, dar George a reușit deja să urce această treaptă. Și-a găsit o nișă, explică el, vrea să lucreze în continuare în organizații neguvernamentale. „Dacă aș vedea homofobie în mediul ONG, mi-aș pune un mare semn de întrebare. Știu ce vreau, mă respect pe mine și știu că nu e OK să fiu respins de persoane homofobe”, mai spune el ferm.
Profesorii și colegii de facultate îi resping, de obicei, pe cei din comunitate mai degrabă prin comentarii generale la adresa LGBT. Liceenii, în schimb, au experiențe care le răstoarnă speranța că ceilalți ar putea să-i accepte. De aceea, la întâlnirile centrelor studențești vin uneori și liceeni care au nevoie de sfaturi și de informații privind drepturile lor.
Continuarea, pe Școala 9
Danics68 28.10.2022, 21:54
Este un subiect sensibil și abordat echidistant și profesionist. Părerea mea că trebuie păstrat echilibrul în toate de către ambele părți.