5 octombrie e ziua neagră a fotbalului românesc. Cu 25 de ani înainte de moartea lui Hîldan, un accident teribil s-a soldat cu patru decese! ”Atunci, eu am fentat moartea”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
5 octombrie e ziua neagră a fotbalului românesc. Toată lumea își aduce aminte că, în urmă cu 16 ani, dinamovistul Cătălin Hîldan a murit pe teren, în timpul unui amical susținut de Dinamo la Oltenița. Tot pe 5 octombrie, dar cu 41 de ani în urmă, în 1975, a avut loc unul dintre cele mai grave accidente din istoria fotbalului românesc, în care a fost implicat autocarul formației Sportul Studențesc.Teribilul accident de pe 5 octombrie 1975 s-a petrecut la ora 23.00, undeva, pe Valea Oltului, la circa 20 de kilometri de Râmnicu Vâlcea. Evenimentul s-a soldat cu patru decese.
Cuprins:
„Trebuia să stau pe locul unde s-a murit”
Mircea Rădulescu, fostul selecționer al echipei naționale de fotbal a României, era atunci la începutul carierei de tehnician, conducând formația de tineret a Sportului Studențesc. În autocar se aflau atât echipa mare a „studenților”, din care făceau parte, printre alții, Mircea Sandu, Rică Răducanu, Vasile Suciu, Nicolae Tănăsescu, Bruno Grigore, Marius Ciugarin, Paul Cazan, Octavian Ionescu, Aurel Rădulescu etc. Antrenori erau Angelo Niculescu și Ion „Mielu” Voica.Mircea Rădulescu a rememorat, pentru „Libertatea”, momentele de groază de pe Valea Oltului, din ziua de 5 octombrie 1975, când echipele „studenților” se întorceau de la Cluj, unde au jucat cu CFR. Echipa „mare” a pierdut cu 1-0. În acel accident au murit Liviu Colceriu, vicepreședintele clubului Sportul, doctorul Ion Curea, șoferul Cazacu și un anume Georgescu, reprezentantul UASCR.„Chiar și la 41 de ani de atunci, îmi amintesc perfect. Mi-au rămas întipărite pe pelicula minții, pentru că au fost momente care mi-au marcat viața. Eu am stat pe rândul al doilea, pe șirul din spatele șoferului, dar nu la geam, ci spre culoarul din interior. La geam, lângă mine, a stat Liviu Colceriu, care a murit. Eu trebuia să stau pe locul unde s-a murit! Colceriu s-a dus, cam cu o oră înainte de accident, prin autocar, să împartă hrană rece băieților. După ce le-a dat senvișurile, a revenit. Eu eram la margine și el mi-a zis: «Du-te la geam!». Eu n-am vrut: «Du-te tu!». Și mi-am tras genunchii spre coridor, ca să poată intra. Acela a fost momentul crucial pentru mine. Colceriu a intrat la geam și a adormit aproape imediat. Era obosit, fusese tracasat, era și supărat că luase echipa bătaie. El nici n-a știut că a murit”, a rememorat Mircea Rădulescu.
Cum l-a salvat Rică Răducanu pe Angelo Niculescu
Șoferul Cazacu a scăpat autocarul de sub control, a ieșit de pe partea carosabilă și a nimerit un pom gros. „Patru oameni înlănțuiți de abia cuprindeau acel pom. Șoferul a murit pe loc, la fel acel Georgescu, de la UASCR, care stătea pe locul acela din față rezervat ghidului. Doctorul Curea stătea pe primul rând în fața mea. Și el a murit. Trei dintre cei patru morți au fost pe partea mea, șoferul, doctorul Curea, care era pe rândul din fața mea și Colceriu, care stătea lângă mine! Și a mai fost un moment dintr-acela care se întâmplă pentru că așa trebuie, nu poți să-l explici altfel. Când am plecat la Cluj, am luat în autocar un student din Turda, care mergea la părinți. Era fanul nostru, dar n-a mai mers la Cluj, la jocul cu CFR. Dar, la retur, convenisem să-l luăm din nou și l-am ridicat de la Turda. Numai că acel tânăr a venit de acasă cu niște mâncărică, cu niște vinișor. Na, cum vine studentul de la părinți. Și s-a dus pe ultima banchetă. Acolo a deschis pachetul de acasă și băieții s-au strâns imediat în jurul lui pentru o gustare, un vinișor. Rică Răducanu era sufletul petrecerii. Colceriu i-a spus lui Angelo Niculescu: «Dom profesor, duceți-vă în spate la băieți, că sunt un pic emoționați!». Angelo n-a vrut, dar Colceriu a insistat. Și Angelo a cedat. S-a dus în spate și s-a așezat unde a găsit un loc liber. Și cine a venit în locul lui? Portarul Vasile Suciu, care a avut picioarele făcute ferfeniță, parcă i le pusese cineva pe tocător și le crestase cu toporul! A stat vreun an prin spitale, a suferit zeci de operații”, și-a mai amintit Mircea Rădulescu.
Șoferul se grăbea la o nuntă!
De ce s-a întâmplat tragedia? „Am auzit că șoferul se grăbea să ajungă la o nuntă în București!”, ne-a mai dezvăluit Mircea Rădulescu. „Eu am rămas între fiare, dar așa a vrut Dumnezeu, am scăpat. Am avut mâna dreaptă strâmbă, pantalonii rupți. N-am realizat ce s-a întâmplat. Am avut un moment de inconștiență, nu știu cât a durat. Apoi, am auzit vocea unui elev de-al meu de la tineret, Sandu Neicuțescu îl cheamă, care mi-a spus: «Dom profesor, așteptați un pic, că aici sunt și morți!». Atunci am realizat ce s-a întâmplat. Atunci mi-am dat seama că mai trăiesc”, ne-a mai povestit, gâtuit de emoție, Mircea Rădulescu.„După un timp m-au scos dintre fiare, nu știu cine, cum. M-au dus la centrul medical din acea comună, pe mine și pe Suciu. De aceea îmi aduc aminte și acum de jeturile de sânge din picioarele lui, că eram în aceeași ambulanță. Era duminică noaptea, lumină nu era, mașini puține. A fost greu până am dat de veste cuiva. Unii au ajuns la spital în Râmnicu Vâlcea, pe alții ne-au dus repede la București. Am fost un norocos, atunci am fentat moartea. Așa a vrut Dumnezeu. Dar acesta nu este singurul accident care mi-a marcat cariera. Am văzut și tot ce s-a întâmplat când a murit Aurică Rădulescu în Germania”, a încheiat Mircea Rădulescu.După acel teribil accident, Ion „Mielu” Voica, „secundul” lui Angelo Niculescu și-a pierdut simțurile olfactiv și gustativ! „Mielu” Voica putea mânca și 40 de ardei iuți la o ciorbă, fiindcă nu le mai simțea gustul.
Hîldan, Steve Jobs, Jules Bianchi...
5 octombrie e o zi neagră a fotbalului românesc, pentru că atunci a avut loc și accidentul cu 4 victime în care a fost implicat autocarul Sportului Studențesc, dar tot la acea dată, dar 25 de ani mai târziu, a încetat din viață și dinamovistul Cătălin Hîldan. În istoria recentă, pe 5 octombrie a murit și Steve Jobs, în 2011. În 2014, tot pe această dată, pilotul Jules Bianchi a suferit un teribil accident în timpul cursei din Japonia. Francezul a murit la nici un an distanță, pe 17 iulie 2015.
