Alina Dumitru: «M-au durut capul, gâtul, mâna, piciorul și degetul»
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Libertatea: A fost greu să lupţi accidentată pe durata întregii zile?
Alina Dumitru: Da, accidentarea de la mână şi-a spus cuvântul şi nu am mai putut face faţă efortului. Am încercat să compensez agresivitatea adversarei prin tehnică, dar e greu să te baţi cu o singură mână. Au fost puţine locurile de pe corp unde să nu fi avut o problemă. M-au durut capul, gâtul, mâna, piciorul, degetul de la picior, iar în timpul finalei m-am speriat când mi-a trosnit foarte tare coloana, am crezut pentru un moment că poate fi ceva grav.
Cum priveşti această medalie de argint? Eşti fericită sau tristă?
În nici un caz tristă, chiar dacă toată lumea, inclusiv eu, dorea aur. Am muncit foarte mult pentru această medalie şi pot spune că îmi închei cariera cu un succes. Am acum o surioară pentru medalia de aur de la Beijing, pe care o voi pune la loc de cinste. Îmi doream aurul, pentru a sărbători împlinirea vârstei de 30 de ani, dar mă mulţumesc şi cu acest argint.
A fost ultima Olimpiadă din cariera ei
Te vei retrage după încheierea competiţiei de la Londra?
Da, chiar dacă nu voi renunţa imediat, pot afirma cu tărie că e ultima mea Olimpiadă, pentru că am ajuns la o anumită vârstă şi vreau să îmi întemeiez o familie. Sportul de performanţă oferă multe momente extraordinare, dar nu cred că viaţa se termină atunci când te retragi din activitate. Cred că am dat mult acestui sport, iar judoul mi-a dat, la rândul lui, foarte multe lucruri frumoase.
Ai avut alături de tine familia... Da, m-au motivat foarte mult părinţii şi fraţii, dintre care unul a venit special din Canada. Mama mi-a spus vineri că a ieşit în oraş şi a comandat o pizza. Când aceasta a venit, a văzut forma unei căprioare, iar ea îmi spunea când eram mică "Căprioara". A fost un semn bun pentru ea şi mi-a dat foarte multă speranţă că mă voi descurca bine
