„Am văzut ce păţeau cei care încercau să fugă şi erau prinşi. Omoruri, bătăi…”

„Evadările” nereuşite se transformau în adevărate drame pentru cei prinşi. Aceste amănunte terifiante nu l-au speriat de libero-ul Stelei, cu toate că riscurile erau enorme. „Toată lumea se gândea să plece la o viaţă civilizată. Din satul meu au fugit peste 2.000 de persoane. Toţi verişorii mei fugiseră. Pe la noi, pe la Socol, se fugea… Am văzut ce păţeau cei care voiau să plece şi erau prinşi. Am văzut multe acolo: omoruri, bătăi…”.

Iar motivele au devenit mai serioase: „Nu puteam să mai rămân în România. Aveam 24 de ani, dar nici un viitor în faţă. Ceauşescu nu ne lăsa să ne transferăm în străinătate, iar viaţa era cum era. Vedeam şi noi pe stradă oameni la cozi, ştiam că e sărăcie. Când ne duceam pe afară, ne uitam şi ne minunam ca tâmpiţii la maşini şi la vitrinele magazinelor. Mi-am zis ca aşa nu mai merge”, a mai declarat Belodedici.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE