Campioana europeană Janina Rosinska aleargă la 90 de ani, deși are stimulator cardiac: „Am 800 de medalii”

Energia Janinăi Rosińska pare să depășească limitele vârstei. Deși aproape nonagenară, continuă să participe la competiții de alergare, obținând medalii și inspirând generații mai tinere.

Atleta are un muzeul personal, unde sunt expuse cele peste 800 de trofee ale sale, o colecție impresionantă care reflectă pasiunea ei neobosită.

6 medalii la Europenele Masters

Luna trecută, Rosińska a atras atenția publicului la Campionatele Europene Masters (pentru veterani) în sală, desfășurate în Toruń.

De la Toruń, s-a întors, în total, cu 6 medalii. A mai cucerit aur la 400 metri, argint la 60 metri, 800 metri și cross de 6 kilometri, precum și bronz în ștafeta 4×200 metri.

„Pentru Europene sau Mondiale, mă antrenez o lună. Fac mișcare în fiecare zi”, spune ea.

Stimulator cardiac de 10 ani

Janina Rosińska a început să alerge după vârsta de 40 de ani, inițial ca o formă de relaxare. În timp, dorința de competiție a crescut, iar la peste 50 de ani s-a legitimat la club sportiv. AZS Łódź.

Inițial mi-au spus că nu mai acceptă oameni de vârsta mea. Din fericire, am găsit o persoană bună care a fost de acord. Era un antrenor acolo, pe nume Mańka. Alergam cot la cot cu cei mai tineri, chiar o luam înaintea lor!.

A alergat pe diverse distanțe, de la curse scurte la maratoane, participând chiar la o competiție de 24 de ore.

După operație, medicii i-au confirmat că poate continua să facă sport. „Am fost atât de fericită când am aflat”, a declarat ea.

Muzeul viu

La Zdzieszulice Górne, lângă Bełchatów, Janina Rosińska a amenajat un muzeu dedicat realizărilor sale.

Într-o clădire mică, trofeele și medaliile își găsesc locul pe rafturi și pereți. Vizitatorii pot admira articolele de presă despre ea și fotografii care documentează participările sale la competiții.

Muzeul include și o carte de oaspeți, unde vizitatorii sunt invitați să lase un mesaj.

„Vara petrec mult timp aici, mă relaxez și mă bucur de aerul liber”, a explica veterana.

Planuri pentru viitor

Deși ajunge la venerabila vârstă de 90 de ani, Rosińska nu are de gând să abandoneze. Programul său pentru acest an include mai multe competiții, prima fiind pe 1 mai la Kępno, urmată de Naționalele de la Bydgoszcz în iulie-august, iar apoi alte curse, la Koło, Westerplatte și Strzelce Opolskie. „Sper să reușesc să particip la toate, dar vom vedea”, a spus ea.

Secretul longevității sale? „Trebuie să ai grijă de tine, nu doar să alergi. Alimentația sănătoasă și vizitele la medic sunt esențiale”, a explicat sportiva.

Îmi place sportul. Îmi place să alerg, așa că alerg! Întotdeauna mi-a plăcut să alerg. Și dacă îți place ceva, trebuie să continui să faci asta. Dacă nu-ți place, nu trebuie să începi!

A crescut cu 2 chifle uscate și ceai

Janina s-a născut în 1936 și a crescut în timpul ocupației. A făcut meditații acasă și nu a mers la școală decât după război, direct în clasa a doua.

„Din punct de vedere financiar, a fost foarte dificil. Îmi amintesc că atunci când eram la liceu, părinții îmi dădeau bani pentru două chifle. O colegă care locuia lângă școală îmi aducea ceai. Era suficient pentru o zi”, rememorează nonagenara.

A absolvit și a devenit profesoară. Cu jumătate de normă, pentru că trebuia să muncească.

A lucrat la tăiat spanac

Cu timpul, alergarea a devenit mai scumpă. Nu mai existau locuri de cazare în sala de sport cu propriul sac de dormit, așa că trebuia să caute hoteluri. Așa că, după ce s-a pensionat, s-a mutat în Germania pentru a munci.„Lucrul în horticultură.

Alergam ca nebuna prin sere. Am împachetat busuioc, dar am tăiat și spanac.

Când nu lucra, alerga. Mai întâi distanțe mai scurte, apoi mai lungi. 6 kilometri, 12 kilometri, maratoane. A alergat și odată o cursă de 24 de ore, 171 de kilometri în total.

Un împrumut și tăițeii instant din SUA

În 2011, Janina a decis că va participa la Campionatele Mondiale Masters. Pentru a călători în SUA, a luat un împrumut. 10.000 de zloți, circa 2.400 de euro: „L-au aprobat-o târziu, dar tot am reușit să plătesc taxa de înscriere. Am fost cazată la biserică”.

Catedrala era, însă, închisă, când a ajuns în America. „Era un magazin pe partea cealaltă. Le-am arătat biletul, dar m-au făcut semn să plec,, au crezut că cerșesc”.

În cele din urmă, cu ajutorul unui polonez pe care l-a cunoscut prin intermediul unui trecător, a ajuns la un hotel.

Aveam tăiței instant cu mine, aveam nevoie de apă caldă, dar ștecherul nu încăpea în priză! Am alergat la recepție să-mi iau un ibric. Au râs în hohote de mine.

Un taxi până la stadionul de concurs costa 25 de dolari. Știa că, dacă va continua așa, va rămâne fără bani. Așa că a trecut la transportul în comun, dar, după ce a rătăcit între autobuze, își pierdea încetul cu încetul energia. Atunci unul dintre atleții pe care îi întâlnise acolo i-a venit în ajutor și i-a aranjat polonezei cazare gratuită pentru restul șederii ei.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE