Cătălina Ponor e o antrenoare strictă cu vise îndrăzneţe: „Vreau să formez o sportivă mai bună decât mine!”

Libertatea: Cum te simţi la 23 de ani?
Cătălina Ponor: Mai matură. Sunt fericită  că am putut organiza o petrecere intimă, la care vor participa doar familia şi prietenii, la hotelul Ten Union din Eforie Nord.

Ai avut două experienţe americane: una la Teodora Ungureanu, cealaltă în Los Angeles. Ce ai învăţat din ele?
Am învăţat în primul rând cum se trăieşte în afara României,  departe de familie. Mi-am dat seama ce înseamnă viaţa în realitate. În sală a fost foarte frumos. Fetele m-au plăcut mult şi primesc mailuri de la ele şi acum, prin care mă roagă să mă întorc în America, pentru că le e dor de mine şi au nevoie de o antrenoare care să le înţeleagă.

Cum e antrenoarea Cătălina Ponor?
Sunt strictă, dar le înţeleg pe sportive pentru că am trecut şi eu prin tot ce li se întâmplă lor acum. Sunt mai apropiată ca vârstă de fetele pe care le-am antrenat, decât alte antrenoare şi le înţeleg mai bine decât ele. Sunt exigentă doar atunci când e nevoie.

Ai mai intrat în sala de gimnastică de la Flămânda, din Constanţa?
Da, am intrat de mai multe ori în sala de la Flămânda,  pentru că mă înţeleg bine şi cu Camelia Voinea, antrenoarea de aici, dar am intrat şi în sala de la Iazvorani.  Am intrat pentru că mi-e dor de aparate, de bârnă şi am mai făcut mişcare. Domnul Bellu mi-a spus să fac câteva elemente şi nu am avut nici o prolemă în a le executa. Elementele nu le-am uitat, însă sănătatea nu-mi mai permite să fac performanţă, aşa că trebuie să-mi iau gândul de la aşa ceva, indifferent cât de nostalgică sunt.

Eşti nostalgic după perioada petrecută ca sportivă?
Mă mai uit pe casetele cu concursurile mele şi mă emoţionează. Dacă atunci când concuram nu aveam trac, acum însă mă trec fiori când văd acele exerciţii. Deşi ştiu că nu mă mai pot reapuca de gimnastică, acele imagini mă fac să intru în sală şi să mă joc. Nu pot să ascund că chiar am plâns de câteva ori, după ce am intrat pe internet şi am văzut mulţimea de montaje cu mine, postate de fani. Mă ia melancolia. Sunt mândră că am adus atâtea medalii României şi că am reuşit să-mi împlinesc visul pe care îl aveam când eram mică: să devin campioană olimpică.

Crezi că poţi forma o gimnastă de talia Cătălinei Ponor?
Cu siguranţă. Ca orice antrenor, îmi doresc să am o sportivă care să aibă performanţe notabile, poate cu rezultate mai bune decât am avut eu. Aştept să câştig experienţă profesională, înainte de  a mă putea gândi la aşa ceva.

Presa sportivă internaţională te-a supranumit „Laleaua Neagră”. Ai primit vreodată o astfel de floare?
Nu, nu am primit. Dra am înţeles că e floare foarte rară, la care olandezii ţin extreme de mult.

Gânduri de viitor: „Deocamdată rămân în Constanţa. Voi vedea apoi dacă plec din nou în străinătate sau dacă voi da curs unuia dintre proiectele din România care mi-au fost propuse”
Fani: „Oamenii mă recunosc pe stradă, îmi cer să fac poze cu ei. E o plăcere să ştiu că munca mea  şi rezultatele ei sunt încă recunoscute”
Marea: „Nu am apucat să fac prea multă plajă anul acesta. Am fost doar de 4-5 ori să fac baie în mare. Am înotat, m-am relaxat. Deocamdată sunt cu familia, cu prietenii. Mă bucur de familia mea cât mai am timp. O mai ajut pe mama pe acasă”.
Iubeşte animalele: „Am cinci câini, trei pisici, iar papagalul pe care îl aveam a zburat, a fugit. Mă relaxez să mă joc cu ele”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE