EXCLUSIV/ Confesiunea lui Sebastian Popa, singurul antrenor român care a lucrat cu Bianca Andreescu, noul star al tenisului mondial. Campioană din joacă! Lecția din spatele ”fenomenului Andreescu”

Aflată la o vârstă, 18 ani, la care Halep părăsea junioratul cu un titlu la Roland Garros în buzunar și n-avea definit drumul la senioare, fata cu părinți români este deja un fenomen mondial.

Puțini știu însă cum s-a produs miracolul. Libertatea a aflat că un antrenor român s-a intersectat cu familia sportivei și a discutat cu acesta despre secretele Biancăi Vanessa Andreescu.

Și i-a aflat secretele. Care n-ar fi secrete, ci banala normalitate, dacă n-ar fi întâlnit în România atâtea cazuri de copii tratați ca o potențială sursă de câștig.

 

de Daniel Conțescu
    Dumitru Angelescu (FOTO)

Suntem în 2009. Un sibian în vârstă de 30 de ani își îmbarcă familia în cursa de Toronto, decis să emigreze. Pătruns de visul canadian, urzește un plan profesional: ce-ar fi să-și definitiveze studiile în tenis, să ia contact cu lumea bună și să devină un antrenor mai bun decât a fost ca jucător? Începuse tenisul târziu, la 17 ani, și îl abandonase devreme, la 26.

O ia de jos în Canada. Patru luni face voluntariat și, dispus să învețe, întreabă în stânga și-n dreapta: “Pot să vin și eu pe lângă voi?” Agoniseala din țară se duce pe lecții, dar nu-i loc de regrete. Reușește să se conecteze cu mentori ale unor legende precum Maria Șarapova, Lindsay Davenport și Pete Sampras.

A ”furat meserie” de la Bob Brett

Are ocazia să ”fure meserie” de la un guru de talia lui Bob Brett, 65 de ani, cel care a petrecut 24 de ani în circuitul ATP și WTA, pregătind diverși campioni, de la Boris Becker, Goran Ivanišević, Andrei Medvedev, Mario Ančić, Marin Čilić și Nicolas Kiefer la Sania Mirza. Răbdarea i-a fost premiată. Ardeleanul îi cucerește pe canadieni, care îi dau să șlefuiască grupe de copii.

În suburbiile metropolei, familiile de români află că un ardelean le vorbește copiilor pe limba lor maternă. Îl găsesc la Ontario Racquet Club. Terenul de antrenament se umple de copii de diverse vârste. Din Mississauga, o fetiță pe care o suflă vântul ia metroul de două ori pe săptămână, cu ruscacul în spate și cu o rachetă în el. Are mâinile ocupate. Cu una își ține aproape ruda care o însoțește, iar cu cealaltă are grijă să nu-și piardă cățelul. Nu se desparte de pufos nici la antrenamente.

“Bună ziua, sunt Bianca. Joc tenis de doi ani. Dar doar mă joc, să nu mă luați în serios”. “Bine ai venit! Sunt Sebastian Popa”. Așa a început colaborarea care a lăsat urme plăcute și posibil să fi dezvoltat apetitul pentru tenis al fetiței cu părinți români.

Revoluționara

Suntem în 2019. Libertatea află că, acum trei ani, antrenorul Sebastian Popa s-a întors în Sibiu și lucrează tot cu copii, la clubul Pamira, pe terenurile unde președintele Klaus Iohannis își exersează forehandul.

Sebi Popa, pe terenul clubul Pamira

O echipă a ziarului caută să afle de la Sebi de unde vine, căci încotro se îndreaptă pare destul de evident cea poreclită “Bibi”, fata care uluiește lumea tenisului.

Stilul de joc dezinvolt, nonconformist, ieșit din tipare, propulsat de un mix eficient și spectaculos de lovituri, fixat peste o maturitate nespecifică vârstei, inovează și aduce un aer revoluționar în circuitul feminin. Iar săptămâna trecută, la Indian Wells, unde a câștigat trofeul, a fost turneul consacrării pentru copilul-minune. Specialiștii consideră că talentul Biancăi marchează o etapă distinctă, specială. Într-un sport mecanizat, tânăra a pus inventivitate și vine cu soluții unice, care descriu un viitor lider mondial.

Dar cine este această fată care refuză tenisul schematizat, care, eliberată și de stereotipiile conversațiilor, a fost adoptată de canadieni și a intrat adânc și în sufletul românilor, care și-o asumă și o înconjoară cu dragostea pe care necondiționat o oferă doar Simonei Halep?

Amintiri din copilărie

Tehnicianul spune o lecție simplă, dar deopotrivă teribilă: copiii nu sunt o marfă și nici jucăriile celor mari. Succesul Biancăi s-a clădit pe simplitate și pe modestie, pe stimularea creativității, într-o familie care nu i-a ridicat copilului nici un fel de bariere și nu i-a trasat obiective. Părinții i-au permis să-și deseneze singură dorințele și să nu-i schematizeze jocul.

În vara anului 2010, timp de trei luni, Sebastian Popa a avut grijă ca visul Biancăi să nu fie strivit. Copila venea la antrenamente adusă de o verișoară venită în vizită în Canada, dar niciodată numai ele.

“Antrenamentele se țineau la 30-35 de grade Celsius. De fiecare dată, cățelul Biancăi era pe margine. Când i se părea prea serioasă treaba cu racheta de tenis, Bianca se oprea, mergea să mângâie cățelul și îi dădea să bea apă. Erau zile în care avea poftă mai mare de tenis, altele în care avea mai puțină”. Așa arată perioada în care Bianca putea trăi fără rachetă, dar pentru nimic în lume n-ar fi făcut-o să sufere pe cățelușa Jessica.

A făcut patinaj

Antrenorul i-a întreținut pasiunea și nu i-a refuzat jocurile specifice vârstei. N-a făcut caz că micuței nu-i stătea tot timpul mintea la antrenamente. Pe atunci, liftul nu pornea cu Bianca, atât era de slabă.

“Era foarte subțire, slabă. Auzisem că făcuse și patinaj, motiv pentru care avea o mare stabilitate. Era bine închegată pe picioare și schimba direcția cu ușurință. După ce lovea mingea, se echilibra imediat. Avea acel echilibru dinamic. M-a impresionat. Patinajul este un sport complementar tenisului”, a fost prima și cea mai pregnantă impresie a tehnicianului. Cum explică schimbarea fizică a fostei sale eleve? “Foarte mult fete s-au înzdrăvenit după ce au intrat în programul Tennis Canada. Există acolo un program strict de pregătire, inclusiv fizic”, dezvăluie Sebi.

Umilită la începuturi, campioană în adolescență

Sebi nu uită că Bianca pierdea des meciurile în copilărie, jucate împotriva colegelor de grupă. O româncă împinsă de la spate de niște părinți cicălitori, “specialiști” cum tot vedem pe la meciurile de juniori de la noi, cu precădere la fotbal, o tot bătea pe Bianca. Se băgau peste antrenor, erau agresivi, astupau cu urletelor orice sfat tehnic. Asta în timp ce părinții Biancăi luau loc în tribună și priveau relaxați, înțelegători, permisivi.

Maria și Nicu Andreescu veneau la meciuri și stăteau într-un colț de tribună. Nu le auzeai gura. “Și-au lăsat copilul în ritmul lui. Iar Bianca a fost astfel ajutată să-și găsească drumul”, spune Sebi. După ce s-a mutat din zona în care lucra românul, Bianca și-a reîntâlnit antrenorul pe la diferite turnee.

De la 14 ani, Bianca a intrat în programul Canadei, iar fetița care o tot bătea în copilărie, căreia Sebi refuză să-i dea numele, ca să n-o afecteze, nu mai face sport de performanță. Pe antrenor îl interesează să vedem pilonii pe care s-a sprijinit “miracolul Andreescu”.

40 de dolari pe oră

Soții Andreescu îi plăteau câte 35-40 de dolari pe oră antrenorului Sebastian Popa. Alt cost nu exista, cât timp terenurile erau proprietate de stat. La antrenamente, Bianca și Sebi vorbeau în engleză și în română. Succesul fulminant al jucătoarei îl face să tresară. Sibianul deschide zilnic Internetul și se bucură că, dacă n-a ajutat-o din punct de vedere tehnic, măcar nu i-a oprit ascensiunea, lăsând-o să se joace la timpul potrivit.

Iar acum, când lucrurile au devenit serioase și pe bani mulți, nu știe ce să facă. Are numărul lui Nicu și al Mariei, i-ar suna, ca să-i felicite pentru “Bibi”, dar se teme să nu cumva să interpreze că cerșește ceva.

“Bianca provine dintr-o familie simplă, modestă, detașată. La meciuri, mai strigau din tribună, dar motivațional, nimic nelalocul lui. Nu au influențat-o negativ, iar asta a ajutat-o pe Bianca. Explozia de acum se datorează mult părinților, care nu sunt genul care să o cocoloșească, dar nici să stea cu gura pe copil. A fost o fată lăsată liber, să dea doar cât dorea să dea. Între timp, fata și-a clarificat lucrurile. Și-a eliberat talentul pe marea scenă”.

«Bianca este geniu! Spre deosebire de alții, și l-a scos la iveală. A lăsat geniul să iasă» Sebastian Popa, antrenor de tenis

«Un fum de țigară»

Cum vede ardeleanul perioada petrecută alături de starul în devenire?

“Nu pot spune că i-am influențat în vreun fel cariera. Ar fi prea mult. Doar am cunoscut-o. Nu-mi permit să amplific lucrurile. Nu de egouri este nevoie acum, în cariera Biancăi. A fost precum ceva care mi-a trecut prin față, trenul care trece prin localitate. Sau ca un fum de țigară, dacă vreți. Ce vreau să rămână este simplitatea prin care a trecut această fată, care e definitorie pentru cariera ei. Simplitatea prin care s-a dezvoltat e importantă. Sunt destui copii cu calități fizice, dar îi sufocă atitudinea părinților, care fie îi critică, fie îi laudă în exces”, se exprimă plastic Sebi.

Poveste cu Shapovalov

Că veni vorba despre extreme, Sebastian dă un alt exemplu de normalitate canadiană. La Toronto a lucrat și la clubul unde activa mama lui Denis Shapovalov, jucător cu statut de star în Canada.

“Deși mama lui, care a fost pe locul 200 și ceva la tenis, deținea propriul club și se anunța de pe atunci un mare talent, băiatul stătea la grupa lui și făcea aceleași exerciții precum ceilalți copii. Nu primea tratament special și nici antrenamente în plus”, relatează ardeleanul.

În Canada, federația a întocmit un regulament inclusiv pentru părinți, astfel încât aceștia să știe acasă câtă atenție să-i acorde copilului și cum să împartă judicios școala, tenisul și timpul liber pentru micuți.

24 este locul ocupat de Bianca Vanessa Andreescu în ierarhia mondială, după titlul câștigat la Indian Wells. Sportiva este acum în “optimi” la Miami, după ce a eliminat-o pe Angelique Kerber, pe care o bătuse și în finala turneului californian.

Bianca Andreescu, de neoprit: a legat 10 victorii la rând

«A dobândit creativitate»

Bianca a mărturisit că practică yoga de la 13 ani, imitându-și mama în folosirea tehnicilor de vizualizare. Recent, le-a spus jurnaliștilor că a văzut cu ochii minții trofeul de la Indian Wells. După ce l-a ridicat deasupra capului, s-a trezit cu niște fețe șocate în sala de conferințe.

“Mi s-a părut deosebit faptul că a menținut rutina. După ce mă trezește, nu mănâncă, nu se uită pe telefon, până ce nu se calibrează, astfel încât corpul să intre în armonie. Începe ziua cu 15 minute de meditație și vizualizează ceea ce are de făcut în ziua respectivă. Își găsește echilibrul fizic, psihic. De aici bucuria pe care o vedem în jocul ei. Așa ajunge să găsească soluții noi. Viața ei s-a așezat. De acolo vin soluțiile: scurte, slice cu dreapta. A dobândit creativitate, cu foarte mult echilibru. Nu face robotizat. Nu s-a pus presiune pe ea la vârsta fragedă. Rezultate se pot obține și cu presiune venită dinspre părinți, dar modelul Andreescu mi se pare cel sănătos. Nimic prefăcut, totul cu capul pe umeri”.

«Imaginea simplității»

Sebi ne predă lecția pe care tot refuzăm s-o asimilăm: cu copiii nu te joci, doar îi lași să se joace. Reținut, antrenorul refuză să pronosticheze ce s-ar fi întâmplat dacă metodele din perioada în care lucra cu Bianca ar fi îndepărtat-o de sport.

“Un copil este bucuria de a vedea cum se dezvoltă, nicidecum o mină de aur pe care s-o exploatezi. Acest copil n-a fost exploatat, ci lăsat să fie fericit. Părinții Biancăi se bucurau ce vedeau la copilul lor. Lipsa presiunii a dus-o pe Bianca la nivelul acesta. Bineînțeles, împreună cu programul de la Tennis Canada, în care a intrat la 14 ani și din care a ieșit acum, la 18 ani. Dacă te gândești la rezultat, nu te gândești la tine, iar dacă nu te gândești la tine, nu performezi, nu știi ce să îmbunătățești. De la familia Andreescu am rămas cu imaginea simplității, totul făcut cu plăcere. Fără bariere, creativitatea copilului a crescut”.

Nicu, cu bilet la Fed Cup

Bianca a moștenit gena modestiei de la părinți. Anul trecut, la meciul de Fed Cup dintre România și Canada, Nicu Andreescu a venit pe cont propriu la Cluj. “S-a cazat la alt hotel decât cel în care a stat delegația Canadei și și-a cumpărat bilet la meci”, spune Sebi, care s-a intersectat cu tatăl sportivei la meciul respectiv, dar n-a reușit să afle detalii despre activitatea Biancăi. “N-a știut să-mi spună ce pregătire face Bianca la lotul Canadei. Pur și simplu, nu se bagă”.

Simona Halep a crescut fără păpuși

Succesul poate veni prin mai multe metode. Dacă Bianca și-a trăit din plin copilăria, lângă părinți, care i-au protejat universul, Simona Halep a crescut mânată de adversitatea pe care o avea cu fratele său, Nicolae: cine ajunge campion îi duce celuilalt geanta cu echipament, la întoarcerea din turnee. În timp ce “Bibi” a avut patinajul ca sport complementar, “Simo” juca fotbal cât era ziua de lungă cu băieții, pe strada copilăriei, Bibescu Vodă, din Constanța.

“La 3-4 ani mă jucam cu mingea de fotbal. Eu n-am avut nici o păpuşă când eram mică! Am avut dintotdeauna o rachetă de tenis. Mai mică, dar rachetă era”, mărturisea “Simo”. Ambele sportive au capacitatea să vadă în viitor. “Văd încă departe acest vis. Va fi posibil, pot, dar nu cred că acum este timpul”, comenta Simona, în octombrie 2013, pentru Libertatea, posibilitatea de a câștiga Roland Garros. Performanță atinsă în vara anului 2018.

Urmărește-ne pe Google News