Cristian Costache, despre practica de a vorbi doar ca să te afli-n treabă. ^Fotbalul românesc, faza pe ipocrizie
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Observ cu surprindere că, mai nou, moralitatea e la mare cinste în fotbalul românesc. E tot mai prezentă în discursul public grație intereselor de moment ale unora, nu din vreo convingere solidă, sunt sigur, ci doar ca să înțelegem că ”interesul poartă fesul”.Motivul indignărilor sufoca(n)te din ultima vreme este insolvența. Mai exact, situația echipelor pornite pe această cale pentru a încerca să iasă din impasul financiar căruia, în cele mai multe cazuri, nu i se poate identifica geneza. Dintre toate încercările, mai mult sau mai puțin reușite, de a condamna pomenitul trend, cea mai tare s-a vrut a fi aceea conform căreia, din cauza intrării pe bandă rulantă în insolvență, ”se fraudează competiția”. E vorba, dacă nu v-ați dat seama, despre aceeași competiție bănuită nu odată de blaturi, viciată prin decizii discreționare ori prin vânturarea genților cu bani negri ș.a.m.d. Ei bine, dintr-odată, tot ceea a fost rău a dispărut și singura problemă majoră cu care ne mai confruntăm este acceptarea (sau nu) a acestei forme de supraviețuire, pe care unii o numesc, fără ocolișuri, tâlhărie. Am mai spus aici, relativ recent, că procedura intrării în insolvență este cât se poate legală, cel puțin deocamdată. Departe de a te arunca în brațele fericirii, cum se tot sugerează fără argumente, insolvența te aduce, de fapt, în pragul falimentului.Nerespectând acel plan de reorganizare impus de instanță, poți deveni, peste noapte, o banală amintire, realitate crudă care face greu de deslușit logica discursului incriminator. Mai ales că - a naibii potriveală! - chiar acum prin Parlament se agită lumea să promoveze o lege (și) a insolvenței persoanelor fizice. Într-o țară în care principala grijă a zilei de azi, de mâine și dintotdeauna este sărăcia, tu te faci că sălășluiești într-o altă lume și propovăduiești respectarea preceptelor morale, nu legale! Dar, mă întreb, o fi moral ca, la adăpostul banilor publici (pentru care, repet și asta, unii sunt deja în spatele gratiilor), tu să arăți cu degetul spre cei care, venind cu bani, mulți, puțini, de acasă, sufocați de taxe și de „n” biruri către stat, se încăpățânează să nu-și dea ultima suflare?Pe marginea acestui subiect umflat peste măsură, se brodează suficient de grosier, insinuându-se și că unii ”insolvenți” s-ar da la o parte, nemaivând obiective de performanță. Păi, mai ”performanță” decât aceea reprezentată de încasarea banilor proveniți din drepturile TV nu-și poate propune nimeni în vremurile astea amărâte! Ca să dezvoltăm o țâră logica isteților de serviciu, vinzi un meci, două pe câteva zeci de mii de euro ca să renunți la cele câteva sute de mii din drepturile TV!? Una, că orice loc câștigat în clasament valorează enorm, financiar, pe ”praful” de azi, a doua, că nu văd de unde, mulți neavând nici după ce bea apă, răsar acei bani, negri, bănuiesc, cu care să-i sensibilizezi pe cei presupus dornici să cedeze punctele. Singurul adevăr rostit de contestatari este acela că preconizatul play-off nu are nicio rațiune, din moment ce riști să trimiți în cupele europene o echipă de pe locul șapte sau opt.Aș fi, la rândul meu, ignorant sau ipocrit să ignor mârlăniile la care se pretează destui conducători de cluburi, ultimul și cel mai scandalos caz fiind cel al CFR-ului din Cluj. Caz născut și din prelungita complicitate, condamnabilă (și, să sperăm, abandonată), a comisiilor de resort din cadrul FRF, cu tot acel exces de amânări ale termenelor de judecată, ajutându-i pe șmecherași, exemplul aceluiași CFR, să tragă de timp pentru a se refugia inclusiv la adăpostul insolvenței. Asta-i ticăloșia pe care să o arăți cu degetul, fondul, nu forma problemei în discuție! Ca reprezentante, orice s-ar spune, ale unor interese federale, comisiile și deciziile lor dubioase ne sugerează banalul adevăr că, la vot, ridică mâna conducătorii, nu jucătorii.Se pedalează și pe ideea că unii aduc jucători pe bani mulți, își fac treaba (adică îi bat pe ăia de-au devenit moraliști acum) și pe urmă intră-n insolvență. Dar, uitați-vă cam cum o duc cei care aleg această cale! În afara Petrolului, care trăiește din agoniseala toamnei, și poate a lui Dinamo, toate celelalte echipe se cam duc în cap. Nu prea le vezi debordând de entuziasm, ci făcându-și, dimpotrivă, calcule febrile pentru evitarea colapsului. Există, de asemenea, varianta rezilierii contractului (pentru cei dornici să plece) sau aceea a sesizărilor ce pot aduce – a dat Dumnezeu, într-un final! – și depunctări, pentru restanțele financiare către jucători și angajați.În fine, le-aș propune protestatarilor o temă serioasă, pe care văd că nici noul regim din FRF nu se grăbește s-o clarifice. Au dreptul AS Ardealul 2013 Tg. Mureș și CS U Craiova să acceadă în cupele europene, dacă va fi cazul? Cel puțin în cazul ardelenilor, nimeni nu scoate un sunet, deși situația lor este similară cu aceea a oltenilor. Aceștia din urmă s-au înființat în 2013, ASA, așa cum se menționează și în denumire, și-a schimbat titulatura în același an. Conform regulamentelor în vigoare la data respectivă, niciuna nu avea drept de promovare în Liga I. Din ce se știe, nici UEFA nu-ți acordă, în primii trei ani scurși de la asemenea evenimente (înființări, schimbări de sediu sau denumiri etc.), dreptul de joc în competițiile continentale. Un răspuns oficial pe această temă ar fi mai mult decât necesar și, până atunci, poate că moraliștii de azi își notează subiectul pe agenda ieșirilor publice. Ar fi însă mai greu s-o facă, trebuie să recunosc, unii dintre ei, pentru care ar însemna să vorbești de funie în casa spânzuratului. Spre aducere aminte, în 2010 a luat ființă o grupare-surogat, prin fuziunea dintre Tricolorul Breaza şi Navobi Charity Cup (!?). A rezultat Asociaţia Clubul Sportiv Municipal Universitar (ACS MU) Poli Iaşi, care a preluat atunci programul formaţiei FC Baia Mare. Această ASC MU Poli Iași a devenit, între timp, CSMS Iași. Schimbări succesive, desfășurate în doar doi ani, care intrau atunci în contradicție flagrantă cu prevederile ROAF!. Și, uite așa, „fără forme legale”, a apărut excesiv de guralivul și de moralul CSMS al zilelor noastre, principal denunțător, e la mare preț termenul, al fraudării competiției!
