„Să fii printre legende se cheamă că am atins apogeul. De-acum pentru noi totul e plăcere pură, nu am cuvinte să-mi exprim bucuria. Mulțumesc familiei pentru susținere și partenerei mele pentru încredere. Onoare muncii”, a declarat Rareș Cojoc pentru Libertatea. La rându-i, Andreea Matei abia și-a stăpânit emoțiile: „Este seara pe care n-o voi uita niciodată, pentru că alături de Rareș am cunoscut ce înseamnă desăvârșirea. Îmi văd acum toată viața prin minte și am uitat toate chinurile, frustrările și sacrificiile. A meritat, sunt tare mândră de noi.”

De exact 100 de ani, Blackpool Dance Festival, cel mai vechi din lume, simbolizează eleganța și prestigiul. Este un fel de Wimbledon al acestui sport superb, un turneu atât de dorit încât a fost celebrat de regizorul Peter Chelsom în filmul „Shall we dance?” (Să dansăm?), cu faimoșii actori Jennifer Lopez, Richard Gere și Susan Sarandon. În 2026, competițiile au loc simultan atât în legendarul Empress Ballroom, cât și în Spanish Hall, creând o experiență dinamică și captivantă atât pentru sportivi, cât și pentru spectatori.

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 7

Festivalul din 2026 se extinde la patru zile întregi de competiție, primind un număr record de participanți din întreaga lume – peste 1250. Cu spectacole live susținute de Empress Orchestra, evenimentul îmbină tradiția atemporală cu excelența sportivă modernă. Președintele WDSF, Shawn Tay, descrie Festivalul ca fiind „un simbol al excelenței, tradiției și inovației”, oferind experiențe de neegalat pentru sportivi, parteneri și public.

Finala la categoria Standard a ținut 25 de minute și a avut loc pe pista iconică Empress Ballroom. Au fost 102 cupluri la start, incepând cu optimile, dar ai noștri au intrat direct într-o semifinală.

Valsul lor lent a sunat ca o invitație tandră într-un loc unde există iubire. Este atemporal, indiferent de scopul din spatele său. Rareș și Andreea, faraonii Standardului, l-au ridicat și de data asta la rangul de simbol al fluidității, al alunecării perfecte și, mai presus de toate, al unei libertăți de a se legăna prin spațiu și timp, fără greutate și aproape magic.

Printr-o rutină impresionantă a tehnicii fundamentale ei reușesc a-i atinge atmosfera unică și a-i păstra caracterul. Acest lucru se poate întâmpla doar dacă mișcarea se contopește cu muzica. Corpurile li se balansează, se rotesc și se înalță, ba chiar aproape să leviteze, în încercarea de a atinge culmile care simbolizează libertatea, speranța, pacea…·

Tangoul, apoi, a fost divin. Este o formă de dans și muzică născută din luptă, modelată de diverse influențe și reinventată continuu de fiecare generație. Dar Rare; Cojoc ;i Andreea Matei l-au adus la Blackpool ca pe un simbol dinamic al pasiunii, identității și rezilienței. L-au făcut un „dialog” între două persoane puternice și sigure, un spațiu comun în care mișcarea acționează ca o conversație, un „dans sacru” al împreună-ființei. Forță, siguranță, eleganță, parcă toate izvorâte din tăcerea lor răbdătoare care-a urmat atâtor întâmplări nefaste din ultimele săptămâni.

A urmat valsul vienez, plin de grație și rafinament, simbol al unei epoci apuse, marcată de baluri și fast. Rareș și Andreea parcă-l iubesc ca pe niciun altul marcându-i tempo-ul rapid cu emoție și cu entuziasm. Rotațiile constante, precise și elegante, cu multe piruete și întoarceri, par atât de firești în plutirea românilor care creează un efect vizual uimitor. Au atâta grație și fluiditate, în sincronizare perfectă, încât publicul a simțit atmosferă intimă și romantică creată de corpurile lor de parca-ar fi unul.

Slow Foxtrot este considerat cel mai provocator dintre dansurile standard din cauza controlului necesar pentru a dansa bine, dar totul la ai noștri, de la trăirea muzicii la calitatea mișcării, este frumos. Trupurile de îngeri blânzi alunecă împreună ca și cum ar fi pe patine de gheață. În timp ce picioarele se mișcă cu viteze diferite, corpul se mișcă continuu, curgând lin cu pași lungi și măsurați și cu o ridicare și o coborâre abia perceptibile. Poate că Rareș și Andreea, daca-ar avea pe capete câte-o ceașcă într-o farfurioară le-ar ține-n nemișcare – atât de cascadori ai eleganței în lumina lunii sunt aici.

Finalul a fost o Odă a Bucuriei, că asta înseamnă quick step-ul alor noștri. Tempo-ul muzicii și întregul caracter al cuplului Cojoc – Matei înseamnă o interpretare fără griji a ritmului său vesel, pretabil la o varietate infinită de pași. Privindu-i pe cei doi, care par că nu se vor învechi vreoodată, nu poți decât să încerci să le ții ritmul cu gândul împănat cu fiori. Pentru ei această probă e-un dans care pare, fără îndoială, cea mai atractivă expresie a ritmului pe care lumea a cunoscut-o vreodată.

Dansatorii Rareș Cojoc – Andreea Matei au câștigat cel mai vechi festival de dans din lume. Triumf fabulos la Grand Slamul WDSF de la Blackpool

Alte știri

Monden

Politic