Un pensionar de 72 de ani, din Elveția, trebuie să își demoleze șura, deși primăria îi dăduse autorizație de construcție. Instanța a decis după 11 ani că bărbatul „ar fi trebuit să știe mai bine”.
Cuprins:
Hans Häfliger a primit aprobarea autorităților locale pentru a ridica o construcție în locul vechiului său hambar, însă, la mai bine de un deceniu distanță, justiția i-a dat o lovitură devastatoare.
În urmă cu 11 ani, bărbatul a urmat toate procedurile legale și a solicitat primăriei permisiunea de a construi pe terenul său. Reprezentanții administrației locale i-au acordat dreptul de construire și i-au dat verde pentru lucrări.
Încrezător în documentele oficiale emise de autorități, pensionarul a investit timp și resurse financiare pentru realizarea proiectului.
Surpriza neplăcută a venit însă în momentul în care cazul a ajuns pe masa magistraților în urma unei contestații. Instanța a analizat documentația care a stat la baza proiectului și a constatat că primăria a comis o eroare gravă atunci când i-a acordat dreptul de construire.
Totuși, judecătorii au considerat că responsabilitatea nu aparține doar administrației locale, menționând în motivarea deciziei că bărbatul „ar fi trebuit să știe mai bine” și să verifice temeinic dacă regulamentul de urbanism îi permitea o astfel de lucrare.
Printr-o hotărâre definitivă, instanța l-a obligat pe Hans Häfliger să își modifice radical șura sau să o demoleze. Pensionarul se declară profund dezamăgit de modul în care au gestionat autoritățile întreaga problemă, acuzând că a fost indus în eroare de funcționarii publici în ale căror decizii a avut încredere.
„Mă simt tras pe sfoară”, a declarat Hans Häfliger pentru publicația elvețiană Beobachter, după ce a aflat decizia definitivă a instanței.
Bărbatul în vârstă de 72 de ani, fost mecanic auto aflat acum la pensie, trebuie să își demoleze șura pe care a construit-o în urmă cu zece ani sau să o modifice radical. Așa a hotărât Tribunalul Cantonal din Lucerna, punând capăt unei bătălii judiciare de peste trei ani pe care bărbatul a purtat-o împotriva sistemului birocratic.
Pentru Häfliger, decizia instanței reprezintă o înfrângere dureroasă. Pensionarul nu mai are resursele financiare necesare pentru a ataca hotărârea la o instanță superioară. Până în prezent, întreaga dispută juridică l-a costat deja peste 15.000 de franci elvețieni (puțin peste 16.000 de euro), bani achitați exclusiv pe taxe judiciare și onorarii de avocați.
Timp de mulți ani, fostul mecanic a trăit cu convingerea că totul este în perfectă ordine. Aceeași impresie a avut-o și Consiliul Local din Luthern, o mică comunitate de aproximativ 1.300 de locuitori din regiunea rurală a cantonului Lucerna. Acolo se află șura lui Häfliger, alipită unei case țărănești vechi, situată în afara zonei construibile a localității.
Originea problemei datează din anul 2015, când o furtună puternică a avariat grav vechiul hambar de pe proprietate. Deoarece clădirea amenința să se prăbușească, iar casa era închiriată unei familii cu copii mici, proprietarul a acționat fără întârziere pentru a evita un accident.
El a prezentat Consiliului Local din Luthern planurile pentru noua construcție: o structură simplă cu un singur nivel, acoperiș într-o singură apă în loc de acoperiș de tip șarpantă și o ușă rulantă în locul ușilor clasice din lemn.
Reprezentanții primăriei l-au asigurat atunci că totul este în regulă și că nu are nevoie de o autorizație de construire pentru o astfel de lucrare.
Dorind totuși să fie pe deplin acoperit de lege și să evite orice problemă viitoare, Häfliger a insistat să primească o confirmare scrisă. Oficialii locali au pus ștampila pe planurile sale, iar bărbatul s-a apucat de treabă.
De la finalizarea construcției lungi de zece metri, late de opt metri și înalte de patru metri, imobilul a fost folosit exclusiv pentru depozitarea lemnelor de foc necesare sistemului de încălzire al casei de locuit.
Cu toate acestea, lipsa avizului de la nivel cantonal, omisă inițial de autoritățile locale, a transformat totul într-un coșmar birocratic. Chiar dacă primăria i-a aprobat proiectul, instanța a stabilit ulterior că regulamentul zonal trebuia respectat cu strictețe, iar greșeala funcționarilor a căzut în final tot pe umerii proprietarului de bună-credință.