Doar cerul este mai sus decat ei!

omenirii, e noua campioana europeana. si totusi, ne-am convins duminica seara, exista minuni care se impartasesc lumii intregi. Ceea ce a demonstrat Grecia in Portugalia n-ar incapea, cu siguranta, in nici o biblioteca a lumii si pe nici o noptiera a Universului. Este foarte greu sa aduni laolalta toate senzatiile care te incearca, te apasa si te conduc spre ei, este imposibil sa rezisti tentatiei de a-i ridica in slavi cand grecii sunt deja acolo. Ma uit a nu stiu cata oara pe foaia de joc a acestei finale castigate cu sufletul si insir in cateva soapte toata mandria unei natii: Antonios, Georgios, Mihalis, Traianos, Panagiotis, Theodoros, Konstantinos, Angelis, Stylianos, Angelos si Zisis. Fotbalisti si oameni simpli, trimisii zeilor pe pamant si-n iarba au stiut in primul si-n primul rand ce-nseamna sa crezi cu ochii inchisi si sa traiesti mereu anticipand orizonturile. De aici mai departe, e normal sa nu mai intelegi cum poate fi posibila o asemenea nebunie la un asemenea etaj de secol sau cum poate Haristeas, obraznicul cu ghete de aur, sa omoare in chinuri o Portugalie gatita de nunta, si nu de bocit.
Sunt multe lucruri care se pot deslusi acum, cand e greu sa recunoastem ca se poate si altfel, dar ca se poate din nou fara noi. Grecia a invins atat de clar Portugalia chiar la ea in sufragerie incat imi venea sa arunc cu pietre in capul mare si patrat al lui Rehhagel, plin de scheme, sperante si mistouri. Ma enerva teribil puterea lui blanda de convingere, ma deranja cumplit capacitatea unui strain de a transforma cu binisorul niste martoage ratate in Dumnezei inaripati cu ghete. Cu ghete si cu tricouri, cu jambiere si cu patima. Dar mai ales cu sacrificiu.
Grecia a doborat Portugalia la Portile Raiului si, cel putin in fotbal, s-ar putea spune ca lumea o ia de la capat. Din nou Atena, din nou zei, din nou Olimp, din nou ambrozie si din nou legende.

Urmărește-ne pe Google News