EXCLUSIV! Veszprem nu l-a uitat pe Marian Cozma! Colegii i-au făcut altar în vestiar, iar galeria îi strigă numele la fiecare meci!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Marian Cozma a fost înjunghiat mortal pe 8 februarie 2009, în localul Patriota din Veszprem, pentru a cărui echipă de handbal evolua din 2006. Vestea uciderii sportivului român în vârstă de 26 de ani a provocat reacții puternice aici și acolo, atunci și multă vreme după aceea. Au trecut însă mai bine de șapte ani de la tragedie și reporterul Libertatea a vrut să verifice dacă amintirile despre ”Păsărilă” mai sunt vii în orașul maghiar.
Tot ce are legătură cu handbalistul român este îngrijit și cinstit cu sfințenie în orașul maghiar, chiar dacă au trecut șapte ani de la asasinarea lui
Detașat la Budapesta pentru Final Four-ul Ligii Campionilor la handbal feminin, competiție pe care avea să o câștige CSM București, nu puteam rata ocazia unui drum până la Veszprem. Cele două localități sunt despărțite de o sută și puțin de kilometri, pe care îi parcurgi cu mașina într-o oră și ceva. Orașul în care a trăit frumos, a jucat excelent și a murit nedrept Marian Cozma nu este mare și are circa 60.000 de locuitori. Asta îți dă sentimentul că marea majoritate a locuitorilor se cunosc între ei. Și, dacă îi întrebi despre fostul handbalist român, vei rămâne cu impresia că toți, dar absolut toți îl știau personal. ”Păsărilă” a fost și continuă să fie iubit la Veszprem nu doar pentru felul în care juca, ci și pentru cum se manifesta înainte sau după terminarea unui meci. În viața de zi cu zi, adică.
Îngerul celui care curăța sala
Vreți un exemplu? ”Într-o iarnă, în primul an când a venit la echipă, a văzut că omul care făcea curat în sală după un meci avea încălțările rupte. Cum era foarte frig afară, Marian i-a dat încălțările lui și a mers desculț până la mașină”, ne-a povestit Zsolt Seringer, ofițerul de presă al clubului. Ați înțeles, sper. Pentru că altfel s-ar putea să vi se pară exagerare faptul că suporterii afișează un tricou imens al lui Cozma și îi scandează numele la fiecare meci jucat după moartea lui. Repet: meci de meci, de șapte ani încoace. Chiar dacă ei sunt maghiari și el a fost român. Pentru că ”Păsărilă” a reușit, înainte și după moartea lui, ceea ce puțini reprezentanți ai celor două popoare au reușit: să ne facă pe mulți să înțelegem că înainte de toate suntem oameni, nu ”dușmani de moarte”, așa cum vor unii să credem. Cum era de așteptat, dovezile care atestă că Marian Cozma continuă să trăiască în amintirile celor din Veszprem se înmulțesc pe măsură ce mă apropii de sala în care echipa de handbal își dispută partidele.
Cel mai iubit dintre handbaliști
Statuia care îl reprezintă pe handbalist este loc de pelerinaj pentru suporterii locali și pentru cei ai oaspeților; unul dintre ei a agățat un îngeraș de literele care formează numele sportivului pe soclu. În vestiar există un ”altar” dedicat memoriei lui ”Păsărilă”, sub acoperișul sălii este agățat ”pentru totdeauna” tricoul cu numărul purtat de el, iar în magazinul oficial al clubului se află un tablou de dimensiuni mari al românului. Vă miră toate aceste dovezi de afecțiune? N-ar trebui, pentru că ”Marian Cozma a fost și a rămas cel mai iubit jucător din istoria clubului”. N-am spus-o eu. A spus-o Zsolt Seringer, ofițerul de presă al lui Veszprem.Scena crimei este închisăMarian Cozma și-a găsit sfârșitul în barul Patriota din Veszprem. Handbalistul petrecea în compania unor colegi de echipă când un grup de interlopi puși pe harță i-a agresat pe sportivi. În altercația care a urmat, ”Păsărilă” a fost înjunghiat, a reușit să iasă din local, dar a murit pe caldarâm. Barul Patriota se afla în subsolul unei clădiri care adăpostește Irish Pub-ul Skorpio. Astăzi, doar acesta din urmă mai este funcțional. Scările care duc spre Patriota, unde ”Păsărilă” a simțit cum lama cuțitului mânuit de un laș îi pătrunde în carne, sunt baricadate în prezent cu scaune, de parcă cineva a vrut să astupe scena crimei.
