Plecaţi ca din puşcă în prima parte a acestei ediţii de campionat, dinamoviştii au dat impresia că nu mai pot scăpa printre degete titlul de campioană şi, implicit, mult-visata intrare în grupele Ligii Campionilor. Însă, în retur, prestaţiile modeste ale fotbaliştilor, plus greşelile conducătorilor şi antrenorilor, au antrenat un lanţ de evenimente, care o lasă pe Dinamo cu o gaură imensă în buget.
1. Nu au promovat tineri
Apreciată pentru prolificul Centru de copii şi juniori, Dinamo a devenit sterilă la acest capitol. Dacă în sezoanele precedente nu trecea an fără juniori promovaţi la prima echipă – precum Mitea, Niculae, Florentin Petre, Marica, Liviu Ganea – acum întoarcerea “fiilor risipitori” şi a jucătorilor împrumutaţi la CS Otopeni a blocat accesul tinerilor talentaţi la prima echipă. După accidentarea lui Lobonţ şi Dolha, au fost aduşi doi portari de valoare îndoielnică, în loc să fie promovat un goal-keeper din propria pepinieră.
2. Greşelile „Puriului”
Redini a confirmat că este un antrenor de „termen scurt” şi şi-a pus în cap şi jucătorii şi acţionarii. “Nu am avut echipă. Jucătorii au avut antrenamente prea scurte, de 40 de minute, şi doar 10-15 minute făceau efort intens. Rednic le dădea drumul de sâmbătă jucătorilor şi mai veneau luni sau marţi”, a spus acţionarul Vasile Turcu. “Nu-l iubea nici un jucător! N-a reuşit să ne apropie, n-a învăţat nimic din lecţia de acum doi ani. Este un bun antrenor, OK, dar pe plan psihic n-a ştiut să fie un părinte”, l-a atacat un jucător.
3. Tăcerea înseamnă aprobare
În acest sezon, Dinamo a fost atacată de toată lumea, după ce a lăsat impresia că manevrează după bunul plac arbitrii, comisiile Federaţiei Române de Fotbal şi adversarii. Deşi nici contracandidatele la titlul de campioană nu pot spune că sunt curate lacrimă, acţionarii grupării din Ştefan cel Mare au ezitat să apere clubul în public, iar impresia generală pe care au lăsat-o a fost că, după ce au jucat murdar, vor să ascundă mizeria sub covor.
4. Mult party, puţin fotbal
La Dinamo s-a plătit tribut clemenţei arătate jucătorilor, care au fost văzuţi în cluburi mai des ca DJ-ii. “Câinii” sunt dovada vie că e greu să fii competitiv sau să le explici fotbaliştilor scheme tactice, atunci când jumătate din echipă se gândeşte la următoarea paranghelie, unde alcoolul, ţigările şi femeile sunt la discreţie. Fanii lui Dinamo au început să păzească cluburile pentru ca Tamaş, Pulhac, Izvoranu, Goian, Torje, Cristea sau Mitea să poată sta în ghete la meciuri.
5. Dinamo export-import
Strategia acţionarilor dinamovişti de a readuce foşti “câini” pe sume modice, după ce îi vânduseră mai scump, s-a dovedit păguboasă. În actualul lot al lui Dinamo, nu mai puţin de nouă fotbalişti au fost “reciclaţi” de conducerea dinamovistă, după ce au dezamăgit în străinătate: Niculae, Mitea, Niculescu, Moţi, Tamaş, Lobonţ, Dănciulescu, Bratu, Dolha şi Zicu. Dintre actualii foşti jucători reîntorşi la Dinamo, doar doi au dat un randament mulţumitor: Niculae şi Dănciulescu.
6. Unitatea doar în aparenţă
În Ştefan cel Mare, toţi sunt prieteni atunci când echipa merge bine, dar spectacolul începe abia atunci când lucrurile se complică. Când Dinamo ratează un obiectiv, acţionarii se atacă reciproc, jucătorii şi antrenorul sunt la cuţite, iar toţi sunt desfiinţaţi de acţionari. Cel mai concludent exemplu este oferit de Vasile Turcu, care, după ce îl numise pe Mircea Rednic “Domn profesor” şi “Napoleon”, a ajuns să condiţioneze rămânerea în acţionariatul clubului bucureştean de plecarea tehnicianului.
7. Îşi pierd fanii
Deşi dinamoviştii umplu stadioanele în toată ţara, “Groapa” rămâne săracă în spectatori, excepţie făcând derby-urile Ligii I. Acţionarii lui Dinamo spun că au investit milioane de euro în infrastructură, dar acest lucru nu e palpabil pentru fani. Deşi au una dintre cele mai frumoase galerii din România, “câinii” nu pot pune presiune pe adversari la meciurile de acasă, din cauza vizibilităţii şi acusticii slabe, combinate cu capacitatea scăzută a arenei, dovadă şi punctele pierdute pe teren propriu.
8. Au umplut infirmeria
De-a lungul întregului sezon, Dinamo a fost privată de mai mulţi jucători care ar fi putut aduce un plus în jocul “alb-roşilor”. Pe lângă accidentările grave ale lui Bratu, Zicu, Pulhac, Lobonţ, Blay şi Diabate, Mircea Rednic nu a putut conta prea des nici pe Tamaş, Mitea, Dolha sau Malick. Campionul indisponibilităţilor a fost, fără îndoială, fostul jucător al lui Ajax Amsterdam, Nicolae Mitea, care, reîntors în Ştefan cel Mare, a prins doar 14 meciuri în tricoul lui Dinamo în această stagiune.
9. Investiţii inutile
S-au investit în ultimele trei sezoane peste 30 de milioane de euro, cu scopul ca Dinamo să acceadă în premieră în grupele Ligii Campionilor. Grupul celor remuneraţi regeşte îi cuprinde pe Lobonţ (600.000 €), Tamaş (500.000), Marius Niculae (500.000), Mitea (400.000), Zicu (400.000), Bratu (250.000), Moţi (200.000) şi Niculescu (150.000). La polul opus se află “nemulţumiţii”: Dănciulescu (140.000), Cristea (120.000), Dolha (120.000), Pulhac (70.000), Blay (50.000), Goian (48.000) .
10. Blocaj psihic
Oricât de bine ar juca echipa şi oricâţi jucători de valoare ar avea în lot, Dinamo ne-a obişnuit în ultima vreme cu ratarea accederii în Liga Campionilor, aşa că putem vorbi de o mentalitate deficitară. În sezonul 2000-2001, “câinii” au fost eliminaţi de Polonia Varşovia (3-4 şi 1-3), în 2002-2003 de FC Brugges (1-3 şi 0-1), doi ani mai târziu de Manchester United (1-2 şi 0-3), iar în 2007-2008 au cedat în faţa italienilor de la Lazio Roma (1-1 şi 1-3).