”Sincer, singurul lucru pe care-l știu e că am fost invitat! Cineva de la Clubul Sportiv al Armatei, Boroi, sau cam așa ceva, a luat legătura cu nevastă-mea, Ildiko-Erzsebet, și i-a trimis ei biletele de avion!”, a explicat fostul fotbalist.
”Nu știu unde mă duc, unde dorm, dar e o mare bucurie”
”Nu știu unde mă duc, nu știu unde dorm, cert e că voi veni la București pe 7 mai! E o mare bucurie pentru mine, sunt colegi cu care o să mă revăd după trei decenii!”, a completat Weiszenbacher, care și-a păstrat mustața care l-a făcut celebru și simțul umorului: ”Acum, la poza de grup, sper să mă pună și pe mine mai în față. În 86, Ceaușescu m-a băgat la și alții, cică-s urât și nebărbierit”.
Fostul fotbalist, care are fratele și mama la Baia Mare, revine la București, după 20 de ani: ”Ultima oară am venit pentru un meci demonstrativ al celor de la Steaua 86, în 1996. Încasările s-au dus pentru o persoană bolnavă de cancer. Atunci l-am văzut ultima dată pe regretatul Lucică Bălan, Dumnezeu să-l ierte”.
A renunțat la antrenor și la old-boys: ”Nu mă mai țin genunchii”
Toni a renunțat la antrenorat și la meciurile de old-boys: ”Încetul cu încetul, îmbătrânim! În plus, am cinci operații, trei la genunchiul stâng, două la dreptul! Nu mă mai țin picioarele!”.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_c6851c3e17ec63439b3286faad6a403d.jpg)
Fiul lui Toni, Rolland, 25 de ani, joacă, la Pfalzel, într-o divizie de amatori, și e student la o școală medicală: ”E asistent la chirurgie cardiologică. Face bine inimile”. Caroline, fiica sa, 20 de ani, a făcut dans sportiv, dar acum face volei de performanță: ”A luat-o pe urmele soție, și ea fostă jucătoare. Are perspective”.
Toni lucrează în construcții, ca betonist, pe un șantier în Luxemburg. Câștigă un ban cinstit și nu îi e rușine cu asta: ”Sunt pe o maşină automatizată de turnat asfalt.
Recent, și-a luat decodor Digi și vede meciurile din Liga I. Duminică va ține cu Steaua, normal: ”Îmi aduc și eu aminte de duelurile cu Orac, de pe vremuri. Acum, cu play-off și play-out, înjumătățire și ce mai e, nu prea mai înțeleg nimic din fotbalul românesc”.
Weiszenbacher speră să poată ajungă la unul dintre meciurile României, de la Euro, din Franța: ”Suntem destul de aproape, 300 de kilometri de Paris. Aici e liniște și pace, nu avem probleme cu terorismul. Doamne-ajută”.
Toni, Anton Antal Weiszenbacher după buletin, a renunţat la cetăţenia română în 1994: ”Aşa erau legile atunci. A trebuit să renunţ la cetăţenia română pentru a o obţine pe cealaltă”. ”Weiszi” afirmă că ”nu se ştie niciodată ce aduce ziua de mâine, cum se schimbă vremurile. Poate, într-o zi, am să revin acasă, să antrenez vreo echipă. Am licenţă de antrenor până la Divizia C… Momentan, acasă înseamnă când vin în vacanţă”.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_bacfe6e13a3d3d3b2d1f856c0c6ea554.jpg)
De la Beckenbauer și Boloni, la Alaba!
Pele, Beckenbauer, dar şi Loţi Boloni au fost modelele lui Toni: ”Am avut multe de învăţat de la Loți! Plus că avea mână uşoară ca dentist!”. Acum îl iubește pe austriacul David Alaba, de la Bayern, ”cel mai complet fundaș stânga din fotbalul actual”.
Steaua 86 era o echipă în care reuşeai să joci doar dacă se accidenta vreun titular. Trupa era formată, puteai să lupţi, însă nu puteai sa intrii. Existau 11 jucători titulari…Culmea, eu eram coleg de cameră chiar cu adversarul meu pe post, Ilie Bărbulescu”.
La Steaua avea un salariu de 3.000 de lei, ”dar mi se dădea la trei luni o dată, iar banii se duceau direct acasă!”. La Sevilla, cu Barcelona, a stat pe bancă: ”Dar am jucat cu Anderlecht, am jucat în finala Cupei Intercontinentale cu River Plate, de la Tokyo”.
Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.