Jean Vlădoiu: ”Ce randament să dea jucătorii, când stau prin baruri”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Libertatea: Jeane, ce părere ai de jocul Stelei?
Jean Vlădoiu: Poate că şi-au mai revenit. A venit Sorin Cârţu şi au bătut Brăneştiul la Buzău. Însă la 0-3 cu Braşovul au fost catastrofali. Nu e posibil ca Ilyeş, la 37 de ani, să alerge mai mult decât jumătate din echipa Stelei, decât fotbalişti care au jumătate din vârsta sa. Şi nu e vorba numai de alergare. Ilyeş pasează mai bine, şutează mai bine şi stă în teren mai bine, dar mai ales are o viaţă sportivă mai ordonată. Nu poţi face performanţă, dacă nu te pregăteşti exemplar şi nu eşti ordonat şi în afara stadionului. Ce randament să dai, când stai până în bar până la 4 dimineaţa şi la 10 ai antrenament? Un jucător care nu face efort şi în afara stadionului, nu o să ajungă niciodată în elită.
Voi nu petreceaţi după partide?
Ieşeam cu familiile la discotecă sau la restaurant o dată săptămână, dar nu depăşeam 12 noaptea. Când jucam din trei în trei zile, în Cupă, campionat şi cupe europene, nu ne permiteam, pentru că stăteam două zile în cantonament înaintea meciurilor şi de abia ajungeam pe acasă, la familii. Nu aveai cum, pentru că a doua zi nu simţeai nimic, dar a treia zi ţi se înmuiau genunchii, după minutul 60 dispăreai din joc.
Ţie ţi-a fost greu să te adaptezi?
Nu mi-a fost greu să vin de la FC Argeş la o echipă din Bucureşti. Nu e diferenţă mare, dacă ştii ce vrei, unde ai venit, că există presiune şi că trebuie să câştigi fiecare meci. Presiunea e benefică pentru unii, pe alţii îi face să clacheze, îi poate îngropa. Pe timpul meu şi un meci nul era un eşec. Meciurile cele mai grele erau cu echipele mai mici, care jucau cu ambiţie, dădeau totul. Ei jucau pe prime colosale. Noi jucam pe 200 de dolari şi ei pe 4-5.000 pentru că ştiau că e foarte greu să învingă.
Nivelul Ligii 1 e mai bun decât pe vremea ta?
Rezultatele vorbesc despre nivelul campionatului intern. Echipele din Bucureşti îşi pun singure piedică şi nu le văd bine. Dacă erau constante nu aveau nici o problemă, dar parcă merg din ce în ce mai prost. Acum sunt mult sub nivelul celor din provincie, care au jucători mai motivaţi. Îmi pare rău că nu au ajuns să joace în Liga Campionilor, deşi ele au câştigat punctele necesare accederii directe în grupele competiţiei.
În Germania cum arăta ziua meciului?
Când am ajuns în Germania, la Koln, şi am văzut că înaintea meciurilor eram trimişi acasă, am avut un şoc. Mă trezeam dimineaţa, îmi beam cafeaua, apoi făceam un antrenament uşor, cât să transpirăm puţin. Mergeam la masă, dormeam până la 5.30, apoi mâncam ceva uşor, făceam şedinţa tehnică şi jucam la opt seara. După meci, la 10 seara, ne întâlneam la stadion cu familiile şi luam masa şi mai beam o bere, mai vorbeam. Nimeni nu pleca acasă supărat, chiar dacă pierdeam.
Te-a surprins rezultatele bune ale Oţelului Galaţi?
M-a uimit pentru că nu credeam că Oţelul va avea aceeaşi forţă şi în retur, că va menţine diferenţa mare de Dinamo, Steaua, Rapid şi CFR Cluj. Am fost colegi de cameră trei ani la Koln şi ştiu că e un profesionist desăvârşit, că are mentalitate de învingător. Pare mai stresat, dar aşa e firea lui, ambiţios. Mă bucur pentru el că a reuşit.
