Maria Olaru, Dezvăluiri Din Viața De Gimnastă: «Mi-a îndesat Câteva Palme De învăţătură. Şi Are Domnul Bellu O Mână Grea...»

”Un copil povestește scandalurile din casă, gelozia, bătăile, sinuciderea tatălui în care este implicată o jucărie, episoadele de beție ale mamei. Un copil ajunge în sala de gimnastică și ridică ochii către norocosul șir de antrenori, admirând-o și bătând-o. O relație tandră și nepermisă. Bătaie, cafteală, atingere, mângâiere, pedeapsă, altoială, urecheală, câte sinonime avem noi, românii, pentru bătaie! Și cîte sinonime avem, tot atâtea generații avem de fete și băieți care au suportat o educație cu palma”, scrie jurnatistul sportiv Cătălin Tolontan în prefața cărții Mariei Olaru.

Unul dintre cele mai tulburătoare pasaje cu care își exemplifică Tolontan afirmațiile este cel în care Maria Olaru asistă la o scenă de o violență ieșită din comun, petrecută chiar în sala de antrenamente. O colegă de-a ei, Andreea Ulmeanu, a fost snopită în bătaie de propriul ei tată, pentru că le adusese fetelor dulciuri.

Bătută cu cureaua pe aparatul numit «sol»

”Partea şi mai groaznică a urmat după aceea: părinţii Andreei Ulmeanu au fost convocaţi la şcoală, căci antrenorii principali voiau s-o exmatriculeze, ca să dea un exemplu pentru toate celelalte. Aşa se face că eu (altfel, prea obişnuită cu violenţele fizice care îmi maltrataseră copilăria) a trebuit să asist şi la o scenă cumplită, pe care nu o pot uita.

Recomandări

„Operațiunea a reușit, pacientul a murit”, au spus parlamentarii despre activitatea ASF pe timpul creșterii prețului la RCA din ultimii ani și recenta insolvență Euroins

Acolo, în sală, pe aparatul numit «sol», în faţa tuturor, tatăl colegei noastre şi-a scos cureaua de la pantaloni, a pus-o jos şi a bătut-o, lovind-o cu sălbăticie, parcă incitat de plânsetele şi contorsionările ei. A fost un spectacol degradant şi, pentru mine, traumatizant. Despre omenie sau utilitate, ce să mai vorbim? Nimeni n-a intervenit, în vreun fel, să i-o scoată din mâini.

De furie şi de ruşine, am plâns, apoi, tot antrenamentul. Nu puteam, dar nici nu voiam să mă opresc, în ciuda atenţionărilor (unele, deloc delicate) din partea antrenorilor.Boceam cu ciudă, cu o umilinţă neputincioasă. Mă gândeam dacă, într-o asemenea situaţie, tatăl meu ar fi procedat la fel. Nu, exclus!

Campioană absolută la Tianjin

La sfârşitul şedinţei de pregătire, îl aud pe dl. Bellu: «Olaru, ia vino-ncoace!… Ce-i asta la tine? Tu crezi că pentru tine ar plânge vreuna?». Şi iar… jart… trosc, mi-a îndesat câteva palme de învăţătură. Şi are dl. Bellu o mână grea!… Dar dreptate a avut: niciuna dintre fete, deşi se petrecuse sub ochii lor, nu a reacţionat în vreun fel. Nu le privea pe ele.”, scrie gimnasta în carte.

Născută în 1982 la Fălticeni, Maria Olaru a fost campioană mondială absolută la individual compus, locul I cu echipa şi locul III la sărituri la Tianjin, iar la Olimpiada de la Sydney din 2000 a obținut medalia de aur cu echipa şi bronzul la individual compus.

Maria Olaru, dezvăluiri din viața de gimnastă: «Mi-a îndesat câteva palme de învăţătură. Şi are domnul Bellu o mână grea…»

Bătută cu cureaua pe aparatul numit «sol»

Campioană absolută la Tianjin

Știri mondene

Știri România