Marius Stan: «E ca în Mioriţa, toţi vor să ne “omoare”!»
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În 2012, Galaţiul ar putea avea echipa campioană la fotbal, dar şi un nou primar. Marius Stan (53 de ani), preşedintele Oţelului, liderul Ligii I, se gândeşte serios să candideze pentru funcţia de edil al oraşului la viitoarele alegeri locale.
Libertatea: Cum se împacă implicarea dumneavoastră în fotbal şi în politică?
Marius Stan: De doi ani, fac parte din Comisia Buget-Finanţe a Consiliului Local Galaţi şi mi-a prins bine această experienţă. Eu zic că sunt o voce acolo, de multe ori incomodă, dar nu mă deranjează acest lucru.
Se spune că fotbalul şi politica au fiecare doza lor de imoralitate…
Ca în orice domeniu, sunt oameni şi oameni. Spre exemplu, s-a vorbit de curând de o coaliţie anti-Oţelul, formată de mai multe echipe din Liga I, şi am sperat să fie doar o glumă. Dar m-am interesat şi e adevărat că reprezentanţii unor cluburi s-au întâlnit şi au stabilit să pună beţe-n roate Oţelului. E ca în Mioriţa, numai că aici toţi jură cu mâna pe Biblie că “ne vor omorî”.
Ar fi bine pentru Oţelul, dacă aţi câştiga alegerile locale din 2012, pentru funcţia de primar al Galaţiului?
Ar fi bine nu numai pentru echipa de fotbal, ci, zic eu, şi pentru Galaţi. E un oraş, unde nu se mai întâmplă nimic de mult timp şi unde, de 20 de ani, se tot sapă. Se pun borduri, se fac canalizări şi se toarnă asfalt, e o tactică de a “îngropa” banii.
Spune că nu e politician de meserie
Aţi hotărât deja să candidaţi în 2012?
E o provocare şi sper să fac o delimitare clară între orgoliu şi raţiune. Eu am pierdut o dată, în urmă cu doi ani, şi nu vreau să fie doar dorinţa de revanşă, ci să am o motivaţie serioasă pentru care să îmi doresc să ajung edilul unei localităţi. Galaţiul e unul dintre primele şase oraşe ale României, după numărul de locuitori, şi e o responsabilitate mare, pentru că nu te poţi juca cu soarta unor oameni. Am timp să mă gândesc bine, fiindcă în sondaje apar detaşat pe primul loc în acest moment.
Nu vă deranjează să fiţi asociat cu politicienii tipici?
Am preferat să nu fac mare caz de cariera politică, tocmai pentru că poziţia mea a fost întotdeauna mai mult una a unui cetăţean obişnuit. Nu vreau să fiu perceput ca un politician de meserie, care crede că onorurile şi demnităţile nu se refuză niciodată.
