Pentru succesul tiristului Alin Moldoveanu merită să plângem: operație în direct pe inimile noastre

Cerul era atât de senin luni dimineața, cucerit de soarele blând care ne usca după ”dușurile” reci de duminică. Am plecat timid spre ”Royal Artillery Barracks”, un loc cu nume pompos care ascundea poligoanele de tir. Alin făcuse un ultim antrenament modest și nu visa la nimic. Noi, cu atât mai puțin! Aline, să ne tai mâinile cu care scriem asta când ne vezi!
Locul 4 la JO de la Bijing, de acum 4 ani, abia poziția 34-a în ierarhia discipline puscă 10 metri aer comprimat. Doar Alin știa că sportul ăsta e o matematică a momentului. Printre ținte, ochi buni – apropo, campionul nostru are +1 la ochiul drept, mână sigură, liniște, calm și minte limpede, mai mult ca oriunde, contează clipa!
În calificări a tras formidabil, egalând recordul olimpic. ”Bine că n-a fost record mondial, presiunea era și mai mare atunci”, gândea cu voce tare, după mare victorie a elevului său, antrenorul Sorin Babii. Câți psihologi pe metru pătrat! Și Alin a terminat psihologia!
Știe să simuleze și să disimuleze. În finală, a intrat în transă. Nici n-a mai avut răbdare să salute asistența, la prezentarea celor opt finaliști. Era în lumea lui, cu războiul lui. Psihologic! Locul 34 în lume, contra italianului Camprari, liderul ierarhiei planetare..
Iar tactica lui, de-o viață aceeași aveam să aflăm, e o ruletă ruseacă, La fiecare dintre cele zece trageri, a țintit ultimul. Ca un lunetist care își reduce la tăcere cu un singur glonț, mortal, direct în inimă. Deși pare șah, e infinit mai greu. ai 30 de kilograme echipament pe tine și slăbești cam 2 pe concurs.
Alin a operat în direct pe inimile noastre slabe. A fost cel mai constant, cel mai sgur, cel mai bun. Iar ultima tragere a însemnat o ușurare. Pentru noi, novicii într-un sport care are doar o mână de sportivi legitimați și care se zbate la Tunari, pe un poligon bun, dar antic.
Pentru el, a fost o zi ca oricare alta. L-am crezut îngâmfat pe killer-ul cu pușcă, însă Alin e altceva. Are un pic din senioralitatea ”high society” a duelurilor pentru virilitate de pe vremuri, cu pistoalele cu un singur glonț pe țeavă și pioziția spate în spate.
Un om și arma lui, care pare din carnea lui! Alin a impresionat. Ne-am luat în brațe după succes, la masa presei. El ne-a vorbit la final, simplu, sincer, direct. Am descoperit un lunetist cu ochelari care ne-a facut să plângem. A scris cea mai frumoasă poveste din acest an în sportul românesc. La unele basme dintr-astea, născute la Royal Artillery Barracks, ne frecăm la ochi pentru a le da crezare
Totuil e real, e adevărat și merită să plângem. De bucurie. Aline, ești mare!
 
 
 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE