Petrolul s-ar întoarce la italieni după 91 de ani. ”Ce-ar putea fi mai frumos?”. Pasaje de istorie

De ce se entuziasmează suporterii ”lupilor”? Pentru că gruparea Juventus, precursoarea Petrolului de azi (Juventus s-a mutat la Ploiești în 1952), a fost fondată de un bancher italian, în 1924!

”Juventus a fost una din marile echipe bucureştene şi una dintre cele mai iubite de publicul românesc. Clubul albastru-roşu a fost unul dintre cele mai selecte ale vremii, nu numai datorită eleganţei echipamentului sportiv, ori a veşmintelor alese ale conducătorilor sau spectatorilor. A fost o grupare sportivă renumită şi respectată deopotrivă, graţie aerului său aristocratic, dar şi datorită jocului său elegant şi spectaculos practicat, a cavalerismului sportiv, a corectitudinii cu care îşi apăra şansele şi îşi respecta adversarii, indiferent de natura competiţiei. Jucătorii juventişti aveau o educaţie sportivă şi civică aleasă. Partidele de campionat, cele pentru vreo cupă, ori meciurile amicale interne sau internaţionale erau tratate cu seriozitate şi respect pentru adversar, dar şi pentru noţiunea de întrecere sportivă în sine. Ţinuta lor dincolo de teren era ireproşabilă, ca de altfel şi cea a conducătorilor, care erau întotdeauna un exemplu demn de urmat. Conducătorii şi jucătorii juventişti au ales să-şi dispute mereu şansele în mod corect, în luptă dreaptă, fără compromisuri, fără alte metode străine noţiunilor de competiţie şi de fair-play. Ca orice club de legendă, Juventus Bucureşti a avut o istorie bogată ce avea să fie continuată şi împlinită de urmaşa sa, Petrolul Ploieşti. Juventus Bucureşti a fost un pionier al fotbalului românesc interbelic, care, în 1952, s-a mutat la Ploieşti sub numele de Flacăra, devenind ulterior Petrolul”, se arată în cartea ”Petrolul Ploiesti, Istorie și Tradiție – Volumul I. Începuturile”, scrisă de Răzvan Frățilă și preluată de site-ul ploiestiulpatrianoastra.com.

Amintiri cu Ettore Brunelli

Juventus a fost primul club sportiv din Capitală ce avea stadion propriu cu toate dotările necesare, cu bază de cantonament şi, ulterior, o instalaţie de nocturnă. Totodată, Juventus a fost prima grupare din Capitală care a dat echipei naţionale jucători la primele două ediţii ale Campionatului Mondial din istorie. La începutul anilor 1920, în Bucureşti, îşi începe activitatea Banca Comercială Româno-Italiană. Cum majoritatea angajaţilor erau expatriaţi italieni, conducerea instituţiei, în frunte cu directorul Ettore Brunelli, a decis înfiinţarea unui club sportiv pentru aceştia. Noua echipă, aparută în 1922, a purtat iniţial numele de ”Romcomit”, o abreviere a denumirii băncii.

Italian la origine, născut la 8 aprilie 1882 la Messina, Brunelli a ţinut să păstreze tradiţia latină, alegând ca emblemă a nou-înfiinţatului club un motiv legendar din istoria Romei, cel cu lupoaica alăptându-i pe Romulus şi Remus. Ambiţiile erau mari, iar începutul a fost, fireşte, unul în forţă. Omul de afaceri italian, un important animator al fotbalului bucureştean, a adus la echipă mai mulţi jucători din străinătate. Asemenea marilor cluburi vest-europene, echipa Romcomit, o grupare puternică, îşi retribuia jucătorii pentru activitatea desfăşurată pe dreptunghiul verde, motiv pentru care avea să fie arătată cu degetul pentru profesionism. Banca a reuşit, la rându-i, să obţină un teren pe Bulevardul Elisabeta şi a demarat urgent lucrările pentru construirea unui modern complex sportiv, la standardele acelor vremuri, care să poarte numele clubului.

La mai bine de un an şi jumătate de la inaugurarea bazei sportive, în perioada sărbătorilor de iarnă ale anului 1924, se pare chiar la cumpăna dintre ani, avea să fie consemnat un eveniment important pentru biografia fotbalului bucureştean, dar şi a celui românesc. Echipele ”Romcomit” şi ”Triumf” au fuzionat, semnând astfel certificatul de naştere al clubului ”Juventus”, nume sub care s-a consacrat, devenind unul din cele mai puternice cluburi ale perioadei interbelice. Nevoiţi să facă acest pas din considerente financiare, conducătorii ambelor cluburi au semnat actul de fuziune, îndeplinind astfel un vis mai vechi al lui Ettore Brunelli, de a avea propria echipă de fotbal. Mai trebuiau respectate, pe de altă parte, şi prevederile impuse de Federaţia Societăţilor Sportive din România (forul diriguitor al activităţii sportive) privind limitarea numărului de jucători străini în partidele oficiale din campionatele interne. Aflaţi la restaurantul ”Capşa”, cu o ceaşcă de ceai fierbinte în faţă, doi oameni de afaceri cu greutate din punct de vedere financiar, la acea vreme, semnau certificatul de naştere al Juventusului. Este vorba despre Adalbert Csillag Blank, co-deţinător al băncii. Cluburilor bucureştene Olympia şi Venus, Chinezului din Timişoara ori United Ploieşti, nume mari ale începuturilor sportului rege din ţara noastră, li se alătura Juventus. Un club ce se voia puternic şi capabil de performanţă. Multe echipe de la noi preluau nume din fotbalul european, însă nicio altă denumire n-a avut rezonanţa Juventusului.

Cartea Petrolul Ploiești, Istorie și Tradiție – Volumul. Începuturile”, a fost prima etapă dintr-un proiect strucuturat pe cinci volume al statiscianului Răzvan V. Frățilă. Între timp, autorul a lansat și volumul II al cărţii, intitulat Gloria, care tratează perioada 1952-1972 a clubului. Lucrarea e structurată pe cinci capitole şi se întinde pe 528 de pagini, fiind bogat ilustrat, având aproape 540 de fotografii. Preţul unui exemplar este de numai 79 lei şi poate fi comandat pe adresa de email: razvanfratila64@yahoo.com.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE