Libertatea: Cum ai ajuns în Anglia?
Mihai Gherasim: Acum trei ani, sora mea a plecat la şcoală în Anglia, la Felsted, şi am mers cu toată familia acolo. În acest timp, am fost la un trial de portari la Chelsea. După câteva zile de antrenamente, la premierea de pe stadionul "Stamford Bridge", am fost ales ca fiind cel mai bun dintre cei 15 goalkeeperi prezenţi. Cei de la Northampton au auzit de mine şi m-au chemat la probe. au rămas plăcut impresionaţi şi mi-au oferit un contract.
Cât de greu ţi-a fost cu acomodarea?
La început, când am rămas singur printre străini, mi-a fost greu. Nu ştiam foarte bine nici engleza, nu eram obişnuit cu programul şi nu cunoşteam pe nimeni. Aveam zilnic antrenamente, plecam de acasă la 8.00 şi mă întorceam la 18.00. Mă duceam şi la şcoală de trei ori pe săptămână.
Care sunt diferenţele între fotbalul românesc şi cel englez la nivel juvenil?
Aici nu se ţine cont dacă e antrenament, meci amical sau oficial. Fiecare încearcă să-şi facă treaba cât mai bine şi nu ţine cont de accidentări. Competiţia de juniori merge pe trei fronturi: campionat, FA Youth Cup si County Cup.
Viaţa cum e?
Am stat la colegiu, în campus, unde şi învăţam. Nu prea aveam timp de distracţii, fiind la stadion majoritatea timpului. Şi sâmbăta, după meciul de la juniori, dacă echipa "mare" juca acasă, trebuia să fim prezenţi şi după partidă, să ajutăm la curăţenie. Apoi ajungeam acasă la 22.00 şi, crede-mă, că-mi doream doar să dorm! Duminica pentru mine era zi de odihnă. Când puteam, mă duceam la Birmingham, unde învăţa sora mea.
Englezii cum sunt ca oameni? Dar antrenorul tau principal?
Mi s-au părut un pic reci, dar mediul în care sunt eu am întâlnit cu totul alte persoane. Antrenorul principal respectă jucătorul şi aşteaptă acelaşi lucru din partea acestuia.
Care e amintirea plăcută din Anglia?
Cred că şansa de a veni în Anglia, de a juca aici, de a termina un colegiu, pentru mine este o realizare mare!
Cei de la FRF s-au interesat de tine?
Da, s-au interesat. Am fost convocat de cateva ori la naţionala României specifică vârstei mele şi am jucat în trei meciuri cu Cipru, cu Ungaria şi un amical cu CS Otopeni.
Îi calci pe urme tatălui? La ce echipă visezi să joci?
El este cel care m-a antrenat şi care m-a învăţat tot ce ştiu. Mi-aş dori să realizez şi eu tot ceea ce a făcut el în fotbal. Fiecare fotbalist visează să joace la echipele mari ale lumii şi pentru nationala ţării sale. Mi-aş dori să ajung într-o zi să fac performanţă pe plan european, dar e mai bine te gândeşti la prezent şi încerci să dai totul la echipa la care eşti.
Ce pasiuni ai în afara fotbalului?
În timpul liber imi place să mă plimb, să mă uit la filme şi să ies cu prietenii în oraş. Îmi plac baschetul şi tenisul.
În Anglia, la "bogaţii" de la Manchester City, mai joacă un singur portar român, ex-timişoreanul Costel Pantilimon (24 de ani). "Este un portar foarte bun, cu multe calităţi. Il admir foarte mult şi sper ca într-o zi să fac şi eu pasul pe care l-a făcut el. Sfaturi nu îmi permit să-i dau, însă îi urez multă baftă şi sper ca într-o zi sa fie "City's number one"!"
"Cel mai mult îmi place spaniolul Iker Casillas, este incredibil cum apără", spune Mihai. "Dar dacă mă întrebaţi unde aş vrea să ajung să apăr, aş spune imediat Liverpool", afirmă goalkeeperul.
Gherasim a studiat la Colegiul Moulton, situat imediat lângă oraş. A avut o bursă de la club, 400 de lire sterline pe lună, trei mese pe zi şi cazare la internatul colegiului, totul pe baza parteneriatului existent între club şi conducerea colegiului