Portarul Mihai Gherasim, de la Northampton, a fost urmărit şi de Chelsea

Libertatea: Cum ai ajuns în Anglia? Mihai Gherasim: Acum trei ani, sora mea a plecat la şcoală în Anglia, la Felsted, şi am mers cu toată familia acolo. În acest timp, am fost la un trial de portari la Chelsea. După câteva zile de antrenamente, la premierea de pe stadionul "Stamford Bridge", am fost ales ca fiind cel mai bun dintre cei 15 goalkeeperi prezenţi. Cei de la Northampton au auzit de mine şi m-au chemat la probe. au rămas plăcut impresionaţi şi mi-au oferit un contract. Cât de greu ţi-a fost cu acomodarea? La început, când am rămas singur printre străini, mi-a fost greu. Nu ştiam foarte bine nici engleza, nu eram obişnuit cu programul şi nu cunoşteam pe nimeni. Aveam zilnic antrenamente, plecam de acasă la 8.00 şi mă întorceam la 18.00. Mă duceam şi la şcoală de trei ori pe săptămână. Care sunt diferenţele între fotbalul românesc şi cel englez la nivel juvenil? Aici nu se ţine cont dacă e antrenament, meci amical sau oficial. Fiecare încearcă să-şi facă treaba cât mai bine şi nu ţine cont de accidentări. Competiţia de juniori merge pe trei fronturi: campionat, FA Youth Cup si County Cup. Viaţa cum e? Am stat la colegiu, în campus, unde şi învăţam. Nu prea aveam timp de distracţii, fiind la stadion majoritatea timpului. Şi sâmbăta, după meciul de la juniori, dacă echipa "mare" juca acasă, trebuia să fim prezenţi şi după partidă, să ajutăm la curăţenie. Apoi ajungeam acasă la 22.00 şi, crede-mă, că-mi doream doar să dorm! Duminica pentru mine era zi de odihnă. Când puteam, mă duceam la Birmingham, unde învăţa sora mea. Englezii cum sunt ca oameni? Dar antrenorul tau principal? Mi s-au părut un pic reci, dar mediul în care sunt eu am întâlnit cu totul alte persoane. Antrenorul principal respectă jucătorul şi aşteaptă acelaşi lucru din partea acestuia.