Povestea balerinei japoneze Kokoro Umemoto sau ce înţelege un ziarist profan dintr-o repetiţie de balet

Kokoro e o mână de om, are doar 40 de kilograme şi un zâmbet care îi acoperă toată faţa. Ne întinde o mână micuţă, cu degete delicate, ne spune bun-venit într-o engleză cu accent asiatic şi ne pofteşte într-unul dintre studiourile de repetiţii de la etajele superioare ale clădirii care adăposteşte Opera Naţională Bucureşti. Micuţa balerină îşi scoate din geantă cinci perechi de poante, dintre care una o opreşte pentru repetiţia din acea seară, iar restul ajung pe unul dintre caloriferele fierbinţi din încăpere.
Începe încălzirea alături de la fel de tănărul Valentin Stoica, prim-balerin al Operei Naţionale, cel alături de care a fost distribuită în rolul titular al spectacolului „Giselle”. Încălzirea nu durează prea mult, pentru că în sală intră Gabriel Opincaru. Maestrul de repetiţii lasă pe o masă casetofonul cu CD şi îi ia în primire pe cei doi, iar în curând studioul e „mitraliat” de vocea sa. „Arabesque”, „attitude”, „chaînés”, „degagé”,”pas de bourrée”, „piqué”, „allongé”, „passé” sau „ecarté” sunt doar câteva din indicaţiile primite de Kokoro şi Valentin, într-o combinaţie fluidă de franceză şi engleză. Superbele acorduri de vioară încep să pună stăpânire pe toate colţurile sălii, iar Kokoro se transformă rapid dintr-o fată timidă, într-o balerină cu mişcări viguroase şi calculate, o dansatoare ieşită parcă dintr-o cutie muzicală a copilăriei. Ritmul se înteţeşte şi odată cu el şi salturile, piruetele şi paşii adăugaţi elegant, iar în oglinzile ce acoperă toti pereţii studiourilor „pas seule” şi „pas de deux” se transformă într-un adevărat joc al ielelor, cu doi balerini ce sfidează gravitaţia şi par să nu mai atingă pământul, invocând un zeu comun al iubirii şi deznădejdii.
Repetiţia a durat două ore, iar la final respiraţia sacadată şi setea se sting cu o gură de aer curat şi una de apă, iar gleznele fine se odihnesc în câte o pereche de cizme, îmblănite şi confortabile, care să le protejeze de gerul de afară. „Kokoro” poate fi tradus în romaneşte prin „suflet” sau „înţelepciune”, iar japoneza care îl poartă le are pe ambele pentru a ajunge o mare balerină.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 10

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE