Cum te pregătești pentru primul maraton. Pare și cel mai frumos, dar trebuie să vă familiarizați cu traseul
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Primul maraton reprezintă pentru mulți un mixt de emoție puternică, neliniște, încredere, spaimă și curaj.
Este o cursă ce se desfășoară pe o distanță foarte mare, o distanță care nu se lasă cucerită așa ușor, pentru a o finaliza cu bine fiind nevoie de dorință și de multe antrenamente.
Primul maraton poate decurge foarte bine sau foarte rău, în funcție și de pregătire, și de cum a fost abordată cursa, și de așteptări. Bineînțeles că vremea poate fi un factor important, ca și tipul traseului, ce încălțăminte a fost aleasă, cum a decurs nutriția și hidratarea etc.
De obicei, odată cu apropierea datei de concurs, a datei când se vor parcurge pentru prima dată 42,195 km, lucruri ciudate, poate nu de ”Zona Crepusculară” dar pe aproape, încep să se întâmple.
E ceea ce unii o numesc cu umor perioada de ”tapering madness”, de nebunie a zilelor când se reduc distanțele și intensitățile odată cu apropierea de concurs.
Se cercetează buletinul meteo de ”enșpe” ori pe zi; se conduce sau se merge foarte precaut; se vorbește numai și numai despre maraton; pare că e perioada ideală de cumpărături pentru orice produs care se consideră că te va face să alergi mai repede; apar coșmarurile că vei pierde traseul în cursă, că o piatră va sări în pantofi și îți va provoca abandonul, că un biciclist îți va tăia calea și te vei accidenta.
Este o perioadă poate mai grea decât atunci când trebuiau făcute antrenamente de viteză sau alergările lungi, pentru că există tendința, fiind mult timp liber, de a continua puternic alergările, ceea ce poate duce la oboseală.
Cum trebuie ales timpul pentru care să tragi pe parcursul celor 42,195 km? Pentru primul maraton, în special dacă nu ești profesionist, nici nu ar trebui să conteze.
Primul maraton ar trebui să fie despre parcurgerea până la finiș a distanței și nu despre cât va arăta cronometrul la final. Un bun obiectiv, mai ales că nu poți ști cu siguranță cum te va influența vremea sau alți factori în ziua concursului, ar fi să parcurgi și să termeni cursa sănătos, iar la final să folosești experiența acumulată pentru a îmbunătăți timpul la maratoanele viitoare.
Ce trebuie mâncat în timpul cursei? Ce e clar, este că nu trebuie încercat nimic nou, mai ales că este o alergare care se întinde pe parcursul a câteva ore bune. Nutriția trebuie să fie ca și cea avută pe parcusul întregului an, iar același lucru trebuie făcut și cu ceea ce beți, pentru că altfel în timpul cursei pot apărea probleme la stomac, care pot duce chiar și la abandon.
De ajutor pentru a avea o cursă ceva mai ușoară, pentru că rar se întâmplă ca primul maraton să fie o cursă pur și simplu ușoară, ar fi să vă familiarizați cu traseul.
Faptul că veți ști unde sunt punctele de hidratare, unde sunt întoarcerile, zonele unde se urcă și cele unde se coboară, pe lângă ce se trece, unde e jumătatea traseului și unde când se intră în ultimii kilometri rămași, vă va face ca cel puțin mental să puteți trece mai ușor peste ”corvoadă”.
În timpul unui maraton, kilometrii trec diferit, ceea ce se simte de-a lungul lor este diferit. Primii kilometri sunt întotdeauna speciali dar totodată sunt și cei ce pot ruina cursa. Toată lumea este energică, obiectivele par ușor de atins, se aleargă repede.
Tocmai aici este problema, pentru că un început de maraton făcut prea repede va însemna un final în corzi. Următorii kilometri, cînd ritmul ar trebui să se stabilizeze, trec ușor, simplu și repede, tot ce trebuie făcut este ca planul stabilit inițial să fie urmat și alergarea să nu se simtă ca o corvoadă.
După ce se trece de jumătatea cursei, ritmul ar trebui să poată fi menținut fără probleme, bineînțeles dacă nu s-a greșit până la această bornă, aici apare și momentul când se poate încerca și o mărire a ”pace-ului”.
Cât de tare? Doar nu uitați că mai sunt peste 20 de kilometri de parcurs! Și, așa cum ați auzit, de la kilometrul 35 începe de fapt cu adevărat cursa. Este zona în care poate apărea sau nu ”zidul”, în care forma fizică începe să scadă, în care contează foarte mult psihicul și concentrarea.
Dacă vă simțiți bine, încercați să măriți ritmul dar nu foarte mult. Indiferent de pace, ultimii kilometri vor fi foarte grei. Trec mai greu, durerile încep să apară. Până spre ultimul kilometru, spre ultimele sute de metri, când parcă renașteți din nou.
Uitați de dureri, ritmul crește, corpul începe să vă asculte iar. Treceți linia de finiș și bucurați-vă! Urmează poze, povești, oboseală, dureri de mușchi și ligamente, dar toate vor fi spuse și duse cu un zâmbet mare pe față!
