„Razboiul” cel mic

Mergand inapoi pe firul istoriei si al comparatiei, e greu de crezut ca astazi vom asista la o confruntare similara celei din Franta ‘98, atunci cand Croatia a prins locul trei dupa o victorie estetica in dauna Olandei. Poate nu va fi spectacolul de atunci, incarcat de vedete, dar cu siguranta lupta va fi de trei ori mai apriga.
Excluse de la marele bal pe motive intemeiate, Coreea si Turcia privesc deja in perspectiva. O victorie si-un loc in imediata vecinatate a granzilor ar echivala si la Seul, si pe malurile Bosforului, cu ceva de la care poti porni mai departe, oricand, dar mai ales peste patru ani, atunci cand Mondialul o va lua din nou razna pe stadioanele Gerrmaniei. Nici un esec n-ar fi o drama semnificativa pentru combatante, pentru ca atunci cand ti-ai depasit neasteptat si planurile, si visele, a fi afectat de o infrangere intr-o finala mica ar insemna sa nu respecti un destin si asa generos.
Dintr-un punct de vedere nascut in Coreea si propagat de arbitri, Turcia n-ar prea avea iesire spre fericire in fata trupei lui Hiddink. Oricum, lucru stabilit din start, retinele vor distinge numai rosu vreme de aproape doua ceasuri. Aspect important, ba chiar esential, e ca dl Saad Mane, cavaler de Kuweit, sa nu fluiere si el in ritmul tribunelor. Iar daca Mane nu va respecta acest obicei al pamantului, s-ar putea ca Sas, Sukur si Basturk, nepoliticosi cu Japonia, sa tranteasca usa-n nas si partenerilor coreeni.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE