Real, olĂŠ!

Daca, prin absurd, fotbalul nu innebuneste peste o saptamana, stelarii lui Del Bosque disting deja conturul Scotiei si al Glasgow-ului, locul de intalnire al celor mai bune doua trupe de pe continent.
Trecand in revista bornele serii catalane de marti, impresia generala a fost ca cea mai adevarata Barcelona din ultimul timp n-a putut decat sa regrete ca joaca impotriva unui mecanism ce functioneaza din inertie, talent si pricepere la un loc.
E drept, au fost momente in care arena a crezut ca se poate. A fost ocazia lui Kluivert, a fost si bara lui Enrique, si torpila lui Rochemback. Dar peste tot si toate, a fost firul acela magic al Madridului, pe care mingea circula impecabil, dus-intors, cateodata incalcit de atatea arabescuri si floricele brevetate de „Zizou”, Solari sau Raul. Si-atunci, ce-a vrut sa spuna Zidane, numarul 1, 2 si 3 mondial in acelasi timp, cand s-a autocaracterizat ca fiind un jucator de nota 7? Daca el e de 7, atunci Baldovin sau Purica de cat or fi? Probabil tot undeva, pe-acolo.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE