Jugurtha Hamroun (26 de ani) a semnat cu Otelul Galați, un club aflat în insolvență, până în vară. Iar duminică seară a fost una din zilele cele mai fericite ale carierei mijlocașului algerian: a marcat golul de 0-2 pe Arena Națională, contra liderului Steaua. Ultima clasată a învins, în final, cu 2-1! Coborat din munții Atlas, din friguroasa urbe Bouzguen, Hamroun a plecat împreună cu familia în Franța, pe când avea doar șase ani, pentru o viață mai bună. Precum idolul său, Zinedine Zidane, un algerian care a făcut istorie în tricoul ”cocoșilor”, a ales fotbalul. S-a format la academia lui Guingamp, apoi și-a luat zborul: a ajuns pe litoralul bulgăresc, la Cernomoret Burgas, ”cea mai bună perioadă a carierei mele până acum”, după cum mărturisește, a trecut în Turcia, unde a cunoscut fanatismul suporterilor de de la Karabukspor, și, în fine, a ajuns în România, la Oțelul Galați
Cuprins:
”Joujou e cel mai cuminte coleg pe care-l avem. Nu-i place viața de noapte, e profesionist sută la sută”, îl caracterizează colegii pe Hamroun, care, aseară, pe Arena Națională, contra Stelei, a reușit al doilea său gol în Liga I, după cel de la Botoșani. N-a prins finalul meciului pe teren, din cauza unei accidentări. ”Nu e nimic grav, am scăpat! Doar întindere”, se bucură maghrebianul.
”M-am născutînBouzguen, sau Tizi Ouzou. Am plecatmai târziuînFranța, dar n-amruptlegăturile cupământul natal. În fiecare vară merg acasă, în vacanță”, dezvăluie. “Voi, europenii, cand vorbiți despre Algeria, vă gândiți doar la cămile si deşert. Uite că eu sunt foarte obișnuit cu zapada. M-am născut în regiunea Kabylie, în munții Atlas. Acolo este foarte frig și ninge mult”, atrage atenția.
De unde și până unde Jugurtha? Nu e nu nume așa de des întâlnit. O fi de la vreun iaurt? ”Ha, ha, nici vorbă. Jugurthaa fostun mare regenumidian, cares-au opusdictaturii romanilor. Un războinic adevărat șiun apărătorfervent altradițiilor! Cel puțin așa știu de la tatăl meu, Ismail, un pasionat de istorie. Eu suntfoartemândrudenumelemeu(râde). Și eu sunt un războinic”. Puțină istorie, de pe wikipedia. Jugurtha sau Jugurthen (160 – 104 ÎC) a fost rege al Numidiei, unregatanticberber, ceea ce este acumAlgeriașioparte mai micăaTunisiei, înAfrica de Nord. El a declarat un război împotriva Romei, în anul 112 ÎC, încerând să schimbe regimul poporului său nomad, vasal imperiului. Deși romanii au efectuat incursiuni în Numidia, infanterie lor nu a putut să-l bată pe rege.
După lecția de istorie, Hamroun ia din nou cuvântul: ”Sunt destul deputernicșiexploziv. Principalelemelecalitatisunttehnicașiviteză. Îmi placesă avansezecând suntînposesia mingii. Suntversatil,prefersă jocîn spateleatacantul, ca numărul 10”. Contra Stelei, a jucat în spatele lui Florin Cernat. Și a făcut-o perfect!”Nu stiam absolut nimic despre România înainte de a veni aici. Am, însă, prieteni care au jucat la voi în campionat și mi-au spus că este un nivel destul de ridicat. Aveam alte trei propuneri, însă n-am stat pe gânduri și am ales România. Consider că aici mă pot dezvolta”.”Aș fi meschin să spun că eram la curent cu istoria Oțelului, sau că îi urmam parcursul indeaproape. Am discutat cu actualul meu coechipier, Sana Altama, și acesta mi-a povestit cam la ce să ma aștept. De felul meu sunt un luptător și vreau să pun umarul la salvarea acestei echipe”.”Peste tot în cariera mea, m-am adaptat fara probleme. M-am format la Guingamp. În Bulgaria n-am stat foarte mult timp, dar acolo mi-a crescut cota. Am prins meciuri bune și am marcat destul de des. Apoi, în Turcia era fanatismul publicului care te obligă să joci. Pentru că un stadion plin te împinge din spate. Culmea, perioada cea mai neplăcută a fost în țara mea natală, la Kabylie, Algeria, din cauza unor probleme contractuale. N-am putut să joc”.”Goluri importante, în afară de cel cu Steaua? La Guingamp, într-un meci de Cupa am marcat o dublă, echipă a învins și s-a calificat, iar eu am fost convocat la naționala olimpică a Algeriei”.
“Visul meu este să ajung să joc în Germania. Din punctul meu de vedere este cel mai puternic campionat din lume. Daca aș avea posibilitatea, evident, aș vrea la Bayern Munchen”.“Rasismul este o prostie. Cei cu care am mai vorbit mi-au spus că nu au întâmpinat astfel de probleme în România”.
“Religia mea trebuie să mă privească doar pe mine și pe Dumnezeu! Nu avem dreptul să judecăm credința nimănui. Știu că acele caricaturi publicate de cei de la Charlie Hebdo au rănit orgoliul multor musulmani, dar asta nu justifică barbariile și raspunsul cu kalașnikov-ul. Pentru că, astfel, musulmani nevinovați devin acum victime. Islamul reprezintă, în esență, o religie care îndeamnă la pace și respect. Terorismul nu poate fi o religie! Eu am să cred în continuare în libertatea de exprimare”.