Imagini senzaționale din casa unei mari legende a fotbalului. Libertatea l-a vizitat, iar poveștile lui sunt fabuloase: cum și-a dezarmat răpitorii și de ce a fost oprit de poliție să intre pe teren
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Fost secund al românului Ștefan Kovacs la naționala Franței, 1973-1975, Michel Hidalgo, 85 de ani azi, a avut un mandat monumental: 27 martie 1976-1984, calificări la Mondialele din 1978 (după 12 ani de absență), și 1982, plus titlul european din 1984, primul trofeu din istoria "cocoșilor".Tehnicianul care l-a lansat pe Platini, despre care crede și azi că avea "până și picioarele inteligente", e omul care a folosit cu patru genii la mijlocul terenului: Platini-Giresse-Genghini-Tigana.Prin intermediul agentului Nicolas Philibert, Libertatea l-a vizitat acasă pe Monsieur Michel: nu departe de celebrul Avenue de Prado, într-un cartier rezidențial, Cadenelle, situat pe o colină, cu bariere de acces și pază cu arma-n dinți. "Arată a oameni de încredere?", a întrebat Monique, soția, când cerberul de la poartă a sunat-o. "Așa par!". E, practic, pașaportul nostru spre Franța cu care ne-am născut, Tresor, Tigana, Platini. Hidalgo!
Cuprins:
- Intervenții la Ceaușescu...
- ... și intervenția de la televizor
- Epoca de aur, Clairefontaine și scoutingul cu mașina
- "Asta e așa, pentru voi. Franța lui e Franța lui Platini"
- Autograful
- Durerea care a născut titlul european!
- A fost lider de sindicat!
- Cum și-a dezarmat răpitorii
- Citate celebre din Hidalgo
- Șeicul și tânărul din închisoarea de la Sevilla
- Bicicletă și plimbări pe Prado
Nicolas are grijă de Michel ca de propriul tată. Vine de la Avignon zilnic, 200 de kilometri dus-întors. "O singură rugăminte, dacă a acceptat să vă primească. Să nu-l obosiți!". Hidalgo are un început de Alzheimer și, de aproape șase luni, s-a retras din viața publică. Henri Michel s-a dus, fostul coleg Raymond Kopa s-a dus, mulți s-au dus. Discuția noastră e ca un vis. Pentru noi e un vis care nu va fi pierdut.
După ce am plonjat, pentru o jumătate de ceas, într-un univers mitic, sau mistic, cu fotbaliști și antrenori de basm, Monique, care luptă și ea cu o boală grea, avea lacrimi în ochi, de parcă onoarea a fost a lor, nu a noastră. "Salutări fiului lui Ștefan Kovacs", spune femeia. "Ștefan a fost un om remarcabil, inteligent, nașul meu, și la propriu, și la figurat! Am învățat atât de multe! De la civilizația stadionului, la politica vestiarului. Mereu spune să nu ținem geniile în lanțuri!", completează Michel. Pe un perete al apartamentului luminos încă tronează unul dintre darurile primite de la Piști.
"Kovacs a fost ea mai potrivită persoană pentru a resuscita fotbalul francez", ne spune Michel. Piști Kovacs a preluat Ajaxul incredibil al lui Johan Cruyff de la Rinus Michels, inventatorul fotbalului total, şi a dominat fotbalul mondial timp de doi ani, între 1972 şi 1973. Apoi, în plină glorie, românul a primit în 1973 o ofertă de neimaginat în ziua de azi: să fie primul antrenor străin al Franţei. "Cocoşii" rataseră patru calificări la rând la Euro şi la Mondial. Kovacs l-a înlocuit pe Georges Boulogne, omul care tocmai eşuase în misiunea sa de a duce naţionala la Mondialul din Mexic, şi avea sarcina clară de a revitaliza o echipă în declin.
Intervenții la Ceaușescu...
"A trebuit ca Fernand Sastre, președintele de atunci al Federației, să trimită o scrisoare direct către Nicolae Ceauşescu", completează Hidalgo. Dictatorul intenţiona să-l cheme pe Kovacs înapoi în ţară. A cedat în urma rugăminţilor venite din Franţa şi i-a permis antrenorului să fie numit în funcţia de director tehnic al naţionalei Franţei.
... și intervenția de la televizor
Kovacs l-a ales pe Hidalgo ca "secund". Însă a sfârşit prin a rata calificarea la Mondialul din '74."De ce îl respectă și îl consideră omul de la care a învățat cel mai mult? Pentru că, în direct la televiziune, într-un moment în care toți se exprimau cine ar fi cel mai bun antrenor pentru Franța de după Kovacs, românul a spus: «Ce rost are să tot căutați antrenori? Îl aveți pe Michel! El e cel mai bun»", ne șoptește Nicolas Philibert.
Epoca de aur, Clairefontaine și scoutingul cu mașina
Și a avut dreptate Kovacs. A urmat epoca de aur Hidalgo!În cei doi ani de mandat, Kovacs l-a promovat la echipa mare pe Alain Giresse, de exemplu, cel care alături de Platini, Tigana, Genghini și Tresor avea să ducă Franţa spre primul ei trofeu major. Kovacs a lansat ideea centrului de pregătire de la Clairefontaine. Munca i-a fost preluată chiar de Hidalgo, care a reuşit să aibă primele rezultate mari din istoria FFF. "Tot atunci am inventat termenul de scouting. Nu era internetul, ca azi, trebuia să umblăm dintr-o parte în alta a țării într-un mic Citroen. Eu, Ștefan, colaboratorii noștri. Așa i-am descoperit pe cei mai mari".
"Asta e așa, pentru voi. Franța lui e Franța lui Platini"
Domnule Hidalgo, cine a fost mai mare? "Fotbalul a devenit astăzi prea complex. Ucidem arta! Unde au dispărut imaginația, instinctul și flerul? E o întrebare retorică, dar nu pot face astfel de comparații", răspunde.Philibert, prietenul nostru, e pișicher: "Asta e așa, pentru voi! Franța lui e Franța lui Platini, nu Franța lui Pogba ori Griezmann".
Monique ne face atenți. Ștefan Kovacs, nașul de meserie, a fost și unul dintre martorii de la cununia lor, de acum cinci decenii: "Uite, pe perete, avem unul dintre cadourile lui".
Autograful
Între timp, Michel se concentrează pentru un autograf pe una dintre primele lui cărți, Football en liberte, 1978. Bătrânul scrie superb, face artă pe litere și se distrează, desenându-ne fotbaliști și inimioare. Parcă e bunicul și nepoții lui. Picii lui sunt la Cannes, de la Academia de fotbal care îi poartă numele.Femeia dă să plângă. Amintirile o chinuiesc. Sau o bucură. Cert e că o emoționează. Michel e fericit! "Va uita până diseară tot ce am povestit", intervine, trist, Philibert.Noi nu vom uita niciodată, Monsieur. E pour l’eternite!Avem și noi lacrimi în ochi!
Durerea care a născut titlul european!
"Acea finală împotriva Spaniei (2-0, 27 iunie 1984) nu a fost ușoară. După deschiderea scorului, am avut de suferit. Această finală nu a fost cel mai bun joc al nostru, departe de asta, dar am făcut tot ce a trebuit să câștigăm Memoria dezamăgirii teribile de la Sevilla, de la Cupa Mondială din 1982 (1-1, 3-3, 4-5 la lovituri de departajare, pe 8 iulie), încă persista în capul nostru. Am trăit cu acea traumă doi ani. Din acel motiv, Federația nici nu a rezervat un loc special pentru a sărbători succesul. O superstiție, fără îndoială. După meci, am avut cina la sediul FFF din Paris, cu familiile jucătorilor, și atât", rememora Michel pentru "So Foot".
A fost lider de sindicat!
Hidalgo însuși a fost un jucător de mare clasă, mijlocaș cu trei titluri în Ligue 1 în cariera sa, unul la Reims (1955) și două la Monaco (1961, 1963). În 1964, Hidalgo a preluat de la Just Fontaine poziția de lider al UNFP, primul sindicat al fotbaliștilor francezi. În cei cinci ani de mandat, el a luptat neobosit pentru intrarea în vigoare a contractului cu durată fixă care nu poate fi denunțat unilateral de club decât cu unele compensații financiare. Obiectiv atins în iunie 1969! El a fost, de asemenea, în spatele creării FIFPro în 1966, Uniunea Internațională a Fotbaliștilor Profesioniști.
Cum și-a dezarmat răpitorii
Un eveniment mai puțin cunoscut, dar care a ocupat pagini întregi în presa vremii, dezvăluie temperamentul lui Hidalgo. La 50 de kilometri de Bordeaux, la Saint-Savin, pe D18, înaintea Mondialului din 1978, pe 23 mai, el și Monique au fost actorii unei tentative de răpire.
Guvernul de la Paris era bănuit că furnizează echipament militar dictatorului sud-american Videla. Hidalgo și soția plecau de acasă, îndreptându-se către Bordeaux, unde urma să prindă un tren spre Paris. De acolo, delegația Franței urma să se îmbarce într-un Concorde Air France pentru Buenos Aires, cu o escală în Dakar. Michel și Monique au fost opriți la ieșirea din sat cu un foc de armă tras în aer. Patru străini l-au amenințat pe Hidalgo și i-au ordonat lui Michel să iasă din mașină. "Unul m-a amenințat cu pistolul și mi-a ordonat să merg cu el. Între timp, o altă persoană a luat locul de șofer, alături de soția mea. Iar doi inși erau în jurul mașinii. Puteam să simt țeava pistolului atacatorului în ceafă. Am avut un reflex căruia îi datorez, probabil, viața. I-am dat, brusc, una cu mâna pe spate, iar arma a căzut la pământ. Apoi a fugit. Și el, și ceilalți. Apucasem doar să-l întreb ce vrea de la mine: «Să mergem la o plimbare în pădure»". Hidalgo s-a îndreptat către cea mai apropiată secție de poliție și a depus o plângere oficială. Poliția a cercetat arma și a descoperit că nu era încărcată. Antrenorul a fost totuși agitat și a considerat că nu e o idee bună dacă aruncă prosopul: "Am în Argentina, la Mondialul din 1978. Sportul a câștigat!". Nici până în ziua de azi, deși tentativa de răpire e fost revendicată de mulți indivizi, nu au fost identificați autorii atacului. Franța a fost eliminată din faza grupelor.
Citate celebre din Hidalgo
- "Jocul inteligent este mai important decât orice instruire”;
- "Visul meu e să văd fotbaliști care zâmbesc și creează. Frumusețea și eficiența merg mână în mână”;
- "Dacă l-am fi avut pe Jean-Pierre Papin în față, am fi câștigat Cupa Mondială în 1982!";
- "Chiar și picioarele lui Platini sunt inteligente!"
- "În 1982, am construit o echipă de bărbați puternici și robuști. După înfrângerea din semifinala epică a Cupei Mondiale împotriva Germaniei de Vest, eram doar o grămadă de copii plângând”;.
- "Un antrenor francez care câștigă este ca Louis XIV la Versailles, în Sala Oglinzilor. Un antrenor care pierde este mai mult ca Louis XVI la ghilotină";
- "Echipele mari se destramă fără jucători creativi";
- "Francois Mitterand mi-a propus postul de ministru al sportului. Aveam calitățile necesare? Nu cred. În același timp, regret puțin, mi-ar fi permis să descopăr un univers nou";
- "Am regretat că nu am continuat și la Mondialul din 1986. Dar i-am dat cuvântul meu lui Henri Michel că-l las principal, era fost adjunctul meu. Așa făcuse și Ștefan Kovacs cu mine;
- "Nu regret că m-am alăturat lui Bernard Tapie la Olympique Marseille, regret că nu am fost antrenor al acestei echipe”;
- "Când eram la Monaco, am jucat fotbal de masă cu prințesa Grace!".
Sursa: fifa.comDespre Raymond Kopa, care a murit anul trecut, la 85 de ani: "El a fost, mai presus de toate, un om de o calitate extraordinară. L-am văzut pe Raymond și pe soția lui nu cu mult timp în urmă și părea în stare bună, nimic nu a sugerat vestea atât de teribilă". Alături de Kopa, Hidalgo a jucat finala primei Cupe a Campionilor, 3-4 cu Real Madrid, în 1956. Hidalgo a marcat al treilea gol pentru Reims, de 3-2. Kopa, fostul jucător al lui Stade de Reims, Real Madrid și echipei Franței, a cucerit trei cupe europene cu Real (1957, 1958, 1959) și Balonul de Aur în 1958. Sursa: Le Parisien
Șeicul și tânărul din închisoarea de la Sevilla
Hidalgo a mai fost protagonistul unui moment epocal, la CM 1982. Franța se confrunta cu Kuwaitul și deja conducea cu 3-1. În minutul 78, Giresse a marcat, arbitrul a acordat golul. Numai că șeicul Fahid Al-Ahmad al-Sabah, fratele emirului din Kuweit și președintele Federației de Fotbal din țara sa, aflat în tribună, a coborât pe teren și le-a sugerat fotbaliștilor să iasă de pe teren. Rusul Miroslav Stupar, arbitrul întâlnirii, este complet copleșit. "Poliția spaniolă m-a împiedicat să intru și eu pe teren! Am văzut și roșu. La cererea șeicului, golul se anulase. Nu am crezut că arbitrul ne va anula reușita. Poliția spaniolă m-a împiedicat să intru pe teren din cauză că am avut o problemă chiar înainte de meci: un tânăr francez s-a urcat peste gard și a alergat gazonul cu un tricolor. Poliția l-a dus la etajul al treilea al stadionului, unde era o închisoare: «Dacă la ora 15:00, când începe meciul, nu-l scoateți pe acest copil din închisoare, nu vom intra pe teren». Această poveste mi-a dăunat". După 15 minute de întrerupere, meciul a fost reluat într-o maximă confuzie. Bossis a marcat, totuși, golul "real" de 4-1, în minutul 89. Pentru acest comportament nesportiv, șeicul a primit o lună de suspendare de la FIFA. Sancțiunea ar fi putut fi mai severă dacă organismul internațional ar fi auzit cuvintele șeicului: "Rahatul de la FIFA este mai rău decât mafia". Arbitrul a fost exclus din fotbal. Sursa: internaut.com
Bicicletă și plimbări pe Prado
Până în urmă cu câțiva ani, când sănătatea îi permitea, Michel se dădea cu bicicleta și făcea plimbări pe plajă. "Acum am norocul să trăiesc în Marsilia. Puteam merge de-a lungul mării, pe Prado, pură fericire. În fiecare dimineață, mă plimbam trei sferturi de oră". Recent, încă era invitat la o emisiune de televiziune și de radio și era consultant la deciziile importante care se luau la OM.
