A scăpat din Iadul din Siria și acum înoată la Jocurile Olimpice de la Rio

Yusra Mardini și sora ei, Sarah, au plecat din Damasc în augsut 2015. Au ajuns în Liban, iar apoi în Turcia de unde au decis să traverseze Marea Egee pentru a ajunge în Europa Occidentală. Însă, barca pe care se aflau, căra 20 de oameni, deși era construită doar pentru șase persoane, și a început să se umple de apă la doar 30 de minute de la plecare din Turcia. Deși erau speriate, cele două surori au sărit imediat în apa rece și împreună cu alți doi bărbați au împins barca spre mal, timp de trei ore, salvând viețile tuturor.

Yusra şi sora ei au pornit-o spre Germania, unde au ajuns după 25 de zile. Trimise într-un centru de refugiaţi din Berlin, tinerele siriene i-au povestit unui translator că sunt înotătoare de performanţă şi că vor să-şi continue cariera sportivă, iar un antrenor , pe nume Sven Spannerkrebs, s-a oferit să le antreze pe amândouă pentru Jocurile Olimpice din 2020.

Less than a year ago, Yusra Mardini was neck-deep in the Mediterranean Sea, swimming for her life. This month, the 18-year-old from Syria will compete on @teamrefugees, the first refugee team at the @olympics. “Crying in the corner,” she said, “thats just not me.” Yusras father, a swimming coach, began training her in Damascus when she was 3, and she went on to compete for the national team. But in 2011, war broke out, and last August, Yusra and her sister Sarah embarked on a monthlong journey to Germany. When their cramped dinghy broke down between Turkey and Greece, the sisters jumped into the water to help guide the boat to safety. Yusras clothes dragged her down and salt burned her eyes and skin. But she was determined to keep a good attitude. In June, she went from refugee to Olympian when she was named to @teamrefugees, along with 9 athletes from Syria, South Sudan, the Democratic Republic of Congo and Ethiopia. @gordonwelters photographed #YusraMardini training in Berlin.

O fotografie postată de The New York Times (@nytimes) pe 1 Aug 2016 la 15:50 PDT

Însă, când Comitetul Olimpic a creat prima echipă a refugiaților la Jocurile Olimpice de la Rio 2016, ea a reuşit să obţină un loc în această echipă și să participe de anul acesta.
Sven Spannekrebs, antrenorul Yusrei: „M-a inspirat de prima dată. Este directă şi foarte concentrată. Ideal pentru un antrenor. Să faci parte din prima echipă a refugiaţilor este ceva special. Uneori cred că e ceva istoric”.

Yusra a învăţat repede limba germană şi şi-a făcut şi prieteni. Yusra Mardini: „Vreau să le spun tuturor că mie chiar îmi lipsește Damascul, Însă, vreau să demonstrez că după chin şi furtună vin şi zile bune. Aş vrea ca oamenii să nu renunţe la visele lor.”
Visul tinerei din Siria este să se califice şi la Jocurile Olimpice de la Tokio, din 2020.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE