Silviu Vuia, fost fotbalist la UTA: "Gigi Mulţescu, omul Securităţii, m-a terminat"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Silviu Vuia (47 de ani), fost jucător la UTA, a decis să-şi spună, în premieră, povestea. A fugit din România în septembrie 1989 şi s-a stabilit în Germania, la Wolfsburg, unde e antrenor al echipei de old- boys a clubului din oraş. Vuia susţine că a părăsit ţara din cauza antrenorului Gigi Mulţescu, pe care îl acuză că făcea jocurile Securităţii.
Libertatea: Fratele dv. a fugit în 1980. Ce a urmat?
Silviu Vuia: Iadul! Emanuel a trecut în Iugoslavia fără ca noi să ştim. Eu eram într- un turneu în Israel, iar când m-am întors, fugise! După aceea, familia a fost filată pas cu pas. Ani de chin! A culminat cu ce s-a întâmplat în 1989. Soţia mea, Mihaela, născuse şi eram nevoit să dau două pachete de Kent pe o cutie cu lapte praf, ca să nu moară copilul de foame.
Cum aţi suferit ca sportiv?
Aveam 17 ani în 1980 şi mi s-a sugrumat orice şansă de a evolua. Am fost obligat să mă pregătesc singur, ca un “ciumat”. Plecam în cantonamente în Ungaria sau în Iugoslavia doar dacă antrenorul Coco Dumitrescu semna că nu rămân acolo.
Era coleg de cameră cu Gabi Balint
Eraţi un junior talentat...
Am făcut parte din loturile naţionale de juniori de la Luceafărul, am 18 selecţii. Eram din generaţia lui Gabi Balint, cu care am fost coleg de cameră, a lui Gabor, Hanghiuc, Gârjoabă, băieţi care au luat bronzul mondial la tineret în 1981. Nelu Nunweiller era antrenorul meu. Însă după evadarea fratelui meu am fost exclus din naţională.
De ce aţi evadat atât de târziu, după nouă ani?
Am ajuns la capătul răbdării. Gigi Mulţescu, omul Securităţii, venise antrenor- jucător la UTA şi m-a ameninţat că o să mă termine. Securiştii naibii! Nu vedeam nici un viitor pentru familia mea. A fost o decizie spontană, nu au ştiut nici măcar mama şi soţia că fug peste graniţe. Nici măcar nu ştiam cum e cu vameşii de la Nădlac, ce program au. Aveam 100 de mărci, l-am luat pe Ioan Ţârban, care juca la UTA, şi duşi am fost...
De ce pe Ţârban?
Era cel mai bun prieten şi colegul meu de cameră. Regimul refuzase să-l ajute, deşi fata lui avea leucemie. Doar în Germania o putea trata! Am reuşit să evadăm, mulţumită lui Dumnezeu. A fost o decizie bună: acum, fiica lui are 27 de ani şi e sănătoasă.
N-aţi riscat prea mult?
Am riscat, dar ce se putea întâmpla?! Doar nu îi omorau pe cei rămaşi acasă! E un regret că m-am grăbit, pentru că a venit Revoluţia, dar, privindu-mă acum cât de liniştit sunt, nu-mi pare rău că am plecat... Am o viaţă tihnită, deţin două case, antrenez la Wolfsburg şi sunt director de vânzări la Volkswagen...
Când s-a reunit familia?
După şase luni, au venit aici Mihaela şi băiatul nostru, Emanuel, care avea patru luni. Eu am fost suspendat şase luni din fotbal, apoi m-am legitimat la Wolfsburg, cu care, în 1992, am reuşit promovarea în liga a doua.
A lucrat într-o fabrică de zahăr
În 1990, Vuia a locuit o perioadă la Wolfsburg, la fratele său Emanuel, şi el fost fotbalist, acum administrator al bazei clubului din oraş: “Stăteam şase persoane într-un apartament de 65 de metri pătraţi: noi trei şi fratele meu, soţia lui, Ana, şi fata lor, Claudia”. Primul serviciu a fost la o fabrică de zahăr, după care a obţinut un contract la VfL Wolfsburg. Soţia i-a mai dăruit un fiu, Lukas, acum în vârstă de 17 ani. Băieţii lui sunt fotbalişti: Emanuel (21 de ani) e fundaş dreapta, iar Lukas e mijlocaş.
A jucat la Wolfsburg pe când echipa avea 6 spectatori
Vuia a obţinut primele performanţe la formaţia germană care avea să devină campioană în 2008: “Când am venit eu la ei, era ca la Divizia C. Jucam cu şase spectatori la meciuri. Interesele Uzinei Volkswagen au crescut treptat, s-au investit bani şi de aceea s-a ajuns la rezultatele de acum”. Întrebat cum a rezistat la Wolfsburg la acea vreme, Vuia explică: “Atunci, în Bundesliga se juca dur, pe forţă. Fotbaliştii erau indisciplinaţi, iar cei mai tehnici şi mai ordonaţi, cum eram eu, ieşeau în evidenţă. Probabil de aceea am reuşit aici”.
«I-a făcut pârtie» Nadiei!
Gimnasta Nadia Comăneci a trecut fraudulos graniţa în Ungaria pe 25 noiembrie 1989, urmând exemplul lui Vuia şi Ţârban (49 de ani), ultimul, ex-atacant al arădenilor şi al Rapidului, care aleseseră libertatea cu trei luni înainte de noi toţi, pe 17 septembrie 1989.
Silviu Vuia vorbeşte în premieră despre fuga sa şi a lui Ioan Țârban: “De la plecarea din Arad, de pe 17 septembrie 1989, până am ajuns la Wolfsburg, la fratele meu, au trecut două săptămâni. Când am ajuns la graniţa dintre România şi Ungaria, ploua torenţial.
Ne-am târât opt ore, fără oprire, pe brazdele de pământ nămolos dinspre unguri. 10 kilometri am mers pe burtă! Vameşii au patrulat la câteva palme de noi. Şi noi ne târam, ne târam... Ne simţeam ca nişte viermi”.
Țârban l-a cărat în spate patru kilometri
Totul a devenit infernal când Silviu s-a lovit rău la genunchi, iar Ţârban, actualmente antrenor la TSV Wolfsburg, l-a cărat în spate patru kilometri, până în Ungaria! “Când am ajuns acolo, am fost arestaţi de o patrulă. Ne-au băgat în lagăr. Ne-au dat ceva de mâncare, am făcut un duş, după care am reuşit să evadăm şi să plecăm mai departe. Ținta noastră era Germania! Înainte de graniţa cu Austria, am oprit un olandez cu un camion şi ne-am rugat de el să ne ia. A riscat omul, am avut noroc şi cu ploaia. Vameşii de la graniţa dintre Ungaria şi Austria opreau maşinile prin sondaj, pentru că le era silă să iasă în puhoi. Pe noi nu ne-au controlat. Şoferului i s-a făcut milă de noi - cred că păream cerşetori - şi ne-a dus chiar la Wolfsburg”, povesteşte Vuia. A plecat fără Mihaela, soţia lui, şi fără micuţul Emanuel, care s-au chinuit din greu: “Până la Revoluţia din decembrie 1989 au dus-o rău... Nu aveau ce mânca”.
Mihaela şi copilul lor au ajuns la Wolfsburg la şase luni după el. Silviu, acum antrenor la echipa de old-boys de la VfL Wolfsburg, cu care a cucerit cinci titluri consecutive ale Germaniei, vede şi partea bună a aventurii sale: grupul de evadaţi din care a făcut parte Nadia Comăneci “a cules” ponturi de la el şi de la Ţârban şi a scos-o pe gimnastă din ţară, pe 25 noiembrie.
Mulţescu: «Această persoană nu e sănătoasă!»
Gigi Mulţescu (59 de ani), antrenorul pe care îl acuză Vuia că i-a pus beţe în roate în perioada în care era urmărit de Securitate, spune că fostul său elev nu are nici un motiv să-l suspecteze: “Această persoană nu e sănătoasă la cap. Să fim serioşi, cum să fac eu jocurile Securităţii? Eu fusesem adus atunci la UTA să promovez echipa şi m-am luptat să urc în prima ligă timp de trei sezoane, aşa că situaţia echipei nu-mi permitea să mulţumesc pe toată lumea. Poate vinovaţi pentru faptul că nu juca Vuia erau Obama şi Boc! Sunt nişte idioţenii şi fiecare caută scuze, atunci când nu face tot ceea ce ţine de el pentru a intra în echipă”.
Citiţi în Libertatea de mâine despre alte evadări din comunism, ale căror poveşti nu au fost scrise!
