ANCHETĂ / Jocul sângeros al asigurărilor pentru fotbaliștii din Liga I
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Stelistul Raul Rusescu (26 de ani) nu mai vede bine după ce Gabi Mureşan (ASA Tîrgu Mureş) i-a spart pometele, iar Nicuşor Bancu (22 de ani), de la CSU Craiova, trăieşte un adevărat coşmar după fractura de tibie şi peroneu provocată de Alin Şeroni” (Viitorul). Cele două cazuri redeschid subiectul fierbinte al asigurărilor de sănătate şi de invaliditate din fotbalul românesc. În România, jucătorii de fotbal sunt de mult timp lăsaţi în voia sorţii și a unui sport care se dovedește de multe ori sângeros, cu urmări nu o dată extrem de grave. Accidentările sunt la ordinea zilei în fotbal, iar unele scot din joc, pe perioadă îndelungată sau chiar definitiv, sportivi care ajung să-și plătească din buzunar tratamentele sau operațiile, căci, potrivit regulamentelor în vigoare, cluburile nu sunt obligate să le facă asigurări fotbaliştilor. Problemele financiare ale cluburilor fac acest lucru un lux, în condițiile în care numeroși fotbaliști nu-și primesc nici salariile.
Cuprins:
- Răspunsul favorit: ”Nu ne permitem!”
- Lotul Craiovei, asigurat cu 20.000 de euro
- Promisiuni multe, fapte puţine
- Asigurările individuale, ”pasăre” rară
- Pensionari la 65 de ani
- CUM ESTE LA ALŢII: Neşu a fost despăgubit în Olanda
- RUGBY: Protejaţi de forul mondial
- HANDBAL: Federaţia şi cluburile îşi împart atribuţiile
- Chivu, cea mai mare asigurare
Răspunsul favorit: ”Nu ne permitem!”
Emilian Hulubei, preşedintele Asociaţiei Fotbaliştilor Amatori şi Nonamatori din România (AFAN), a explicat pentru ”Libertatea”: ”În 2009, Comitetul Executiv al FRF a eliminat din regulament prevederea prin care cluburile erau obligate să le facă asigurări jucătorilor. În Legea Sportului există o referire la asigurări, dar nu este clar în sarcina cui revine încheierea poliţei, club sau fotbalist. AFAN s-a zbătut ca asigurările să devină obligatorii, dar cluburile n-au fost de acord. Am propus o cale de mijloc, poliţa să fie plătită jumătate de club, jumătate de jucător. Deocamdată, sunt doar discuţii”.Pe acest fond de incertitudine, unele grupări îi forţează pe fotbalişti să-şi facă asigurări individuale. Aceştia nu se înghesuie însă la brokeri. ”Nu ne permitem să ne facem asigurări, şi aşa luăm salariile din an în Paști”, se plâng jucătorii. Nici Steaua nu şi-a asigurat sportivii, dar măcar a încheiat un parteneriat cu City Insurance. La fel şi Dinamo, care în baza unui parteneriat îşi operează accidentaţii la clinica Acibadem din Turcia.
Lotul Craiovei, asigurat cu 20.000 de euro
Cluburile din Liga I procedează fiecare după posibilităţi. Directorul general al CS U Craiova, Felix Grigore, a explicat mecanismul asigurărilor fotbaliştilor echipei din Bănie. ”Clubul nostru plăteşte asigurări de grup, cu tabel individual, în valoare de 20.000 de euro pe an pentru tot lotul. În cazul în care un jucător se accidentează şi are nevoie de operaţie, cum este cazul lui Nicuşor Bancu, primim o mie de euro de la compania de asigurări. Clubul îi plăteşte salariul fotbalistului cât timp stă pe tuşă. În caz de invaliditate permanentă, clubul primeşte 30.000 de euro pentru jucătorul respectiv”. Cum Craiova are 28 de jucători în lot, rezultă că pentru poliţa unui fotbalist, clubul plăteşte anual 714 euro.
Promisiuni multe, fapte puţine
Lucrurile trenează. Nimic nu s-a schimbat în privinţa sigurărilor faţă de ”epoca Mircea Sandu – Dumitru Dragomir”, chiar dacă noul preşedinte al FRF, Răzvan Burleanu, a promis în programul său electoral că va crearea un sistem solid de asigurări şi de pensii pentru fotbalişti. Au trecut 9 luni din mandatul lui Burleanu, şi nimic. Preşedintele AFAN, Emilian Hulubei, susţine că Liga Profesionistă de Fotbal (LPF) este mai preocupată de acest subiect decât Federaţia Română de Fotbal (FRF).Şeful AFAN explică dificultăţile sistemului: ”Piaţa de asigurări pentru sportivi nu este formată în România. Asiguratorii din străinătate au preţuri mai bune. Cu cât grupul de asiguraţi este mai mare, cu atât preţul poliţelor scade. Pentru o poliţă de 3.000 de euro pe an, un fotbalist din Liga I ar beneficia din partea companiei de asigurare de bani pentru operaţie, transport, refacere-recuperare, salariu cât este indisponibil, plus o primă de asigurare”..
Asigurările individuale, ”pasăre” rară
Preşedintele Sindicatului fotbaliştilor trage o concluzie sumbră: ”Foarte puţini fotbalişti din campionatul intern şi-au făcut asigurări personale. Pot fi număraţi pe degete. Dacă un jucător se accidentează şi nu mai poate juca fotbal, pentru a avea din ce trăi trebuie să se recalifice în altă meserie după ce îi expiră contractul cu clubul”.
Pensionari la 65 de ani
Nici sistemul de pensii nu-i avantajează pe fotbalişti. Jucătorii pot primi pensie abia la 65 de ani, ca orice angajat, în funcţie de contribuţia socială. Ministerul Tineretului şi Sportului şi Ministerul Muncii lucrează totuși la un proiect de lege prin care statutul sportivului să fie similar cu cel al militarului, astfel încât punctul de pensie să crească şi pentru sportivi.
CUM ESTE LA ALŢII: Neşu a fost despăgubit în Olanda
În ţările cu fotbal dezvoltat, cluburile plătesc milioane de euro pentru asigurarea jucătorilor. Efortul financiar merită, deoarece în cazul unei accidentări grave asiguratorii degrevează cluburile de plata salariilor fotbaliştilor pe perioada indisponibilităţii. În situaţiiextreme (deces sau invaliditate totală) asiguratorul oferă două salarii anuale complete. Cel mai elocvent caz în acest sens este cel al lui Mihăiţă Neşu, rămas paralizat, după o accidentare suferită în 2011 la un antrenament de-al lui FC Utrecht. Neşu avea încheiată o asigurare medicală colectivă, plătită de clubul olandez, poliţă care i-a acoperit salariul pe ultimul an de contract - 528.000 de euro - şi toate serviciile medicale.Beckham, cea mai scumpă asigurare Fostul fotbalist englez David Beckham a încheiat, la un moment dat, cea mai scumpă poliţă din istoria sportului, pentru a se proteja de evenimente neplăcute. Conform London Times, asigurarea lui ”Beck’s are o acoperire de 195 milioane de dolari şi oferă protecţie împotriva accidentărilor sau a bolilor, dar şi impotriva afectării integrităţii corporale.
Măsuri împotriva trişorilor
Companiile de asigurări şi-au luat măsuri de precauţie împotriva trişorilor. Asigurările sportivilor nu acoperă accidentele provocate de consumul unor substanţe stimulente (alcool, droguri) sau halucinogene. Brokerii ţin cont de mai mulţi factori când încheie poliţe pentru sportivi: gradul de periculozitate a sportului, aplicarea corectă a normelor de protecţie, nivelul sportivului (profesionist sau amator), vârsta sportivului, statutul acestuia (junior sau senior), istoricul daunelor clubului din care face parte şi natura sportului (de grup sau individual). Cei mai multi sportivi care încheie astfel de asigurări sunt practicanţi de fotbal, rugby, automobilism, karting, sporturi aeriene, sporturi de luptă.
RUGBY: Protejaţi de forul mondial
Potrivit regulamentelor Federaţiei Române de Rugby (FRR), cluburile din ţară sunt obligate să încheie asigurări de sănătate pentru toţi sportivii legitimaţi. Acestea acoperă fiecare nivel de vârstă, existând o sumă minimă. ”Federaţia încheie separat asigurări pentru componenţii tuturor loturilor naţionale şi selecţionata Bucureştiului. În plus, forul mondial obligă FRR să asigure jucătorii din reprezentative, ce evoluează în ligile profesioniste din Franţa şi Anglia. Sumele sunt virate săptămânal în contul forului mondial, iar asigurarea acoperă şi salariile acestor rugbyşti în caz de accidentare”, ne-a explicat Alin Popescu, coordonatorul corpului medical al FRR. (Marian Burlacu)
HANDBAL: Federaţia şi cluburile îşi împart atribuţiile
La handbal, federaţia este cea care se ocupă de asigurarea sportivilor, mai puţin a celor care activează în Liga Naţională, în acest caz responsabilitatea revenind cluburilor. Asigurările se înnoiesc anual şi în cazul sportivilor din loturile naţionale ele sunt mai bine definite în sensul că se fac pentru acţiuni interne, respectiv externe. (Marian Burlacu)Un consultant în domeniul asigurărilor a explicat cum ar trebui să arate asigurarea ideală pentru un sportiv ar imbraca urmatoarele caracteristici: - Să investească 5% din venituri pentru riscuri şi 5% în economisire - Să acopere riscul din accidente - Să asigure cheltuielile cu asistenţa medicală în ţară şi străinătate - Să asigure riscul de invaliditate temporara/permanenta, facand astfel mai usoara o eventuala iesire din viata sportiva - Beneficiarul să aibă acces instant la suma asigurată - Să aducă câştig la finalul contractului de asigurare.
Chivu, cea mai mare asigurare
Cristi Chivu (34 de ani) deţine recordul în materie de asigurări din fotbalul românesc. Fostul căpitan al naţionalei României a avut o poliţă care i-ar fi putut umple conturile cu 12 milioane de euro, dacă şi-ar fi încheiat cariera din cauza accidentări horror suferite la cap, în 2010, şi provocată de Pelisier, în timpul meciului Chievo – Inter. Chivu a preferat să continue să joace şi a folosit o cască de protecţie până s-a retras, în martie 2014.
