Una dintre cele mai mari sportive din România și din lume trece prin clipe cumplite. ^A pierdut cea mai iubită ființă: ”Era un fenomen”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Elisabeta Lipă, cea mai mare canotoare a tururor timpurilor, a împlinit luni 51 de ani. ”Uța”, actual președinte la CS Dinamo, nu a putut să sărbătorească așa cum se cuvine. Fosta uriașă sportivă și-a pierdut tatăl!
În loc să petreacă luni, de ziua ei, Elisabeta a trebuit să-și îngroape tatăl, acasă, la Siret (Suceava). Tocmai împlinise 90 de ani.
AICI, un amplu interviu cu Elisabeta Lipa.
Paragrafe emoționante, cu Uța vorbin despre tatăl ei.
”Tata era un fenomen”
Părinții ce au spus când au aflat că plecați? Antrenoarea a promis și a discutat cu părinții mei. Normal, mama, ca orice mamă… Îți lași fata la nici 16 ani… Căci acum sunt și eu mamă. Și fiul meu face 18 ani anul acesta. Eu cred că la 16 ani mi-ar fi fost foarte greu să-l las. L-aș fi lăsat căci și mie mi s-a întâmplat lucrul acesta, dar acum o înțeleg pe mama de ce a fost împotrivă. Fată fiind. Și a zis ”N-ai ce să cauți! La 500 de kilometri…”.Se spune că tații sunt mai atașați de fete, iar mamele de băieți. La dumneavoastră a fost invers? Probabil că și tata avea o strângere de inimă, dar când a văzut că sunt hotărâtă și vreau să mă duc mi-a zis că nu-i nicio problemă. Mi-a spus că vrea să vadă unde mă duc, ce fac acolo. Că trebuie să fac și sport, și școală. Că dacă nu le fac pe amândouă la una trebuie să renunț. Și cu siguranță că nu la carte. Tot timpul mi-o dădea exemplu pe sora mea. Că ea, dacă a învățat, a ajuns. Și că același lucru trebuie să-l fac și eu. Mi-a spus să țin minte. ”Că dacă mă faci de râs, eu te-am făcut, eu te omor!” (râde) Tata e un fenomen!
Se spunea că erați foarte puternică pe atunci. Prin asta ați impresionat pe antrenoarea care va selecționat? Nu știu dacă eram puternică… Eram un copil, totuși. E adevărat că mă băteam cu băieții de pe uliță. Veneau mamelor lor la mama acasă. Îi băteam dacă nu mă ascultau. Mie mi-a plăcut de mică disciplina. Să fiu ordonată de mică. Eu provin dintr-un sat mic de pe malul Siretului. Sat de ucraineni. Unde se vorbește ucraineana. Suntem ortodoxi. Păstrăm tradițiile pe rit vechi. Români, dar de etnie ucraineană. Și la ora actuală, acolo sunt bătrâni care nu vorbesc românește. În sat, aveam școală generală clasele unu – patru. Doar atât. Pentru cinci – opt trebuia să te duci în alt sat. Directorul școlii era și este vecinul meu. La două-trei case de cea părintească. Și, ca-ntre vecini, s-a supărat tata cu el… Nu știu de la ce. Adulți fiind, se mai ceartă. Am mers la școală la mine-n sat și-n clasa a doua, certându-se cu tata, nu mi-a dat coroniță. Mi-a dat nu mai știu ce premiu. Doi, trei, mențiune… Normal că m-am supărat. Am coborât de pe scenă. Și i-am spus tatei că nu mă mai duc acolo la școală. Că mă duc, pe jos, și sunt vreo patru kilometri, la școala din celălalt sat. Căci nu erau microbuze pe atunci. Frig, ploaie, iarnă, primăvară, drumuri desfundate, mergeam zilnic pe jos, dus-întors. Normal că-ți faci condiție fizică. Normal că până la școală și-napoi trebuia să păstrăm ordinea. Să nu mergem răsfirați. Și cine nu mă asculta… Îi spuneam o dată, de două ori și apoi… Stai așa că te fac să m-asculți! (râde) Și veneau mamele vecinilor și spuneau: ”Iar mi-a bătut băiatul și nu mai vrea să meargă la școală!”
”Cum ar fi să nu-mi văd mama, tata, sora”
Ați primit oferte de a concura pentru alte țări în momentul în care ați început să aveți rezultate? Au fost oferte și am și colegi care au rămas. Mi-au promis că-mi dau un salariu, casă, masă, însă nu m-a interesat să rămân. Sincer vorbind, nu m-a interesat niciodată să rămân afară. Indiferent unde. În America, în Germania. Erau la modă țările acestea să rămâi. În Franța. Era familia. Nu știu… Așa am fost crescută. Așa am văzut. Am fost educată să-mi iubesc foarte mult neamul, părinții, vecinii. Eu n-aș putea să rezist să nu vorbesc cu părinții mei o zi! Sau să nu-i văd. Nu suportam ideea aceasta. Știam foarte bine care erau repercursiunile dacă rămâneam. N-aș mai fi putut să mă întorc în țară. Nu avea voie să vină nimeni la tine. Să nu-mi văd eu mama, tata, sora cu anii? Nu știam ce se va întâmpla.
Elisabeta Lipă a obținut 5 medalii de aur, 2 de argint și una de bronz la șase Olimpiade, a fost de 25 ori campioană a României. În 2000, a fost declarată cea mai bună canotoare a secolului de către Federația Internațională de Canotaj. Este maestră emerită a sportului. În prezent este președinte Clubului Sportiv Dinamo București.În anul 2000, Elisabeta Lipă a fost declarată de federația internațională de specialitate cea mai bună canotoare a secolului XX. Pe 1 iunie 2000, la Lucerna, în Elveția, Elisabeta Lipă a primit medalia "Thomas Keller", cea mai înaltă distincție din canotaj. Din partea COSR i-a fost decernat trofeul "Colanul de Aur".La data de 1 decembrie 2004, comisarul șef de poliție Elisabeta Lipă din Ministerul Administrației și Internelor a fost înaintat la gradul de chestor de poliție, echivalent cu cel de general.
